Creștinii ortodocși sărbătoresc pe 24 iunie Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai importante sărbători cu cruce roșie din calendarul bisericesc. Ziua are o semnificație aparte, fiind una dintre puținele sărbători dedicate nașterii unui sfânt, alături de Nașterea Maicii Domnului și Nașterea Domnului Iisus Hristos. Sfântul Ioan este considerat Înaintemergătorul Domnului, cel care a vestit venirea lui Hristos și a pregătit poporul pentru primirea Mântuitorului.
În tradiția populară românească, sărbătoarea coincide cu Sânzienele sau Drăgaica, una dintre cele mai cunoscute și iubite sărbători ale verii, în jurul căreia s-au păstrat numeroase obiceiuri și credințe transmise din generație în generație.
Tradiții și obiceiuri de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
În multe zone ale țării, fetele și femeile culeg în dimineața zilei de 24 iunie flori de sânziene, din care împletesc coronițe. Acestea sunt purtate pe cap, așezate la porți, la ferestre sau aruncate pe acoperișurile caselor. Potrivit tradiției, dacă o coroniță rămâne pe acoperiș, este semn de noroc, sănătate și prosperitate.
Tot în această zi, credincioșii participă la Sfânta Liturghie, se roagă pentru sănătate și pentru ajutor în momentele dificile și dau de pomană pentru cei adormiți. În multe comunități rurale sunt organizate târguri și sărbători câmpenești dedicate Drăgaicei.
Tradiția populară spune că în ziua de Sânziene plantele medicinale au puteri vindecătoare sporite, motiv pentru care sunt culese și păstrate pentru tot restul anului.
Ce nu este bine să faci pe 24 iunie
Potrivit tradiției populare, în ziua de 24 iunie nu este bine să existe certuri, conflicte sau vorbe grele între membrii familiei. Se spune că cei care se ceartă de Sânziene vor avea parte de neînțelegeri și ghinion tot anul.
De asemenea, bătrânii spun că nu este bine să fie aruncate florile de sânziene, să fie ignorată sărbătoarea sau să se lucreze la câmp în această zi, deoarece astfel poate fi atrasă lipsa de spor și de belșug.
Aceste credințe fac parte din patrimoniul popular românesc și sunt păstrate mai ales în mediul rural.
Cine a fost Sfântul Ioan Botezătorul
În data de 24 iunie, Biserica Ortodoxă sărbătorește „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Fiul Elisabetei și al preotului Zaharia este cunoscut ca „Înaintemergătorul Domnului”, pentru că a vestit venirea Mântuitorului.
Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul proroc al Vechiului Testament și, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Sfântul Ioan s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron, potrivit basilica.ro.
Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos.
Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Misiunea pe care a avut-o Sfântul Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia și de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau.
Evanghelia după Matei arată că mesajul principal pe care îl transmitea Sfântul Ioan era „pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Spre deosebire de Sfântul Matei, ceilalți doi evangheliști sinoptici Luca și Marcu folosesc termenii „Împărăția lui Dumnezeu”.
Momentul în care Mântuitorul Iisus a venit la Ioan spre a Se boteza a fost vârful misiunii profetului de pe malul Iordanului. El a deschis inimile și mințile evreilor, spre a-L primi pe Hristos și cuvântul Acestuia.
Sămânța aruncată de el va rodi: primii ucenici ai Domnului vor fi aleși dintre cei ai Sfântului Ioan. Întrucât în predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg Filip, a fost întemnițat.
La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg. Acesta a cedat farmecelor tinerei dansatoare și i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în orașul Samaria, unde a fost îngropat.
Conform tradiției, Sfântul Ioan a fost înmormântat în Samaria. Istoricii Rufinus și Teodoret arată că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaște fiind arse. Restul au fost duse în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, au fost așezate în biserica ce îi poartă numele.
Despre capul Sfântului, Nichifor și Simeon Metafrastul spuneau că ar fi fost îngropat separat, în fortăreața Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaște se găsesc și în mănăstiri din Biserica Coptă.
Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători: zămislirea – 23 septembrie; nașterea – 24 iunie; soborul – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august; prima și a doua aflare a capului – 24 februarie; a treia aflare a capului – 25 mai.
Cea mai puternică rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul
În ziua de 24 iunie, mulți credincioși rostesc rugăciuni către Sfântul Ioan Botezătorul, considerat ocrotitor al celor aflați în suferință și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.
„Sfinte Prorocule Ioane, Înaintemergătorule și Botezătorule al Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și ajută-ne să pășim pe calea credinței, a pocăinței și a mântuirii.”
Preoții îi îndeamnă pe credincioși să participe la slujbă, să se spovedească, să facă fapte de milostenie și să se roage pentru sănătate, pace sufletească și binecuvântarea familiei în această mare sărbătoare creștină.
Superstiții de Sânziene. Ritualul celor trei frunze de dafin
Una dintre cele mai cunoscute credințe legate de noaptea de Sânziene este ritualul celor trei frunze de dafin. Potrivit tradiției populare, înainte de culcare, cei care au o dorință importantă scriu sau rostesc în gând ceea ce își doresc, apoi pun trei frunze de dafin sub pernă.
Se spune că în noaptea de Sânziene visele pot avea o semnificație aparte și pot oferi răspunsuri despre viitor, dragoste, sănătate sau împlinirea unei dorințe. Ritualul este practicat și astăzi de mulți români care cred în energia specială a acestei nopți.
Noaptea de Sânziene, momentul în care „se deschid cerurile”
În credința populară, noaptea dintre 23 și 24 iunie este considerată una dintre cele mai misterioase nopți ale anului. Se spune că atunci „se deschid cerurile”, iar granița dintre lumea văzută și cea nevăzută devine mai subțire.
Legendele românești vorbesc despre Sânziene, ființe binevoitoare asociate cu fertilitatea, iubirea și prosperitatea, care dansează prin poieni și binecuvântează recoltele. Tot în această noapte, oamenii obișnuiau să aprindă focuri pe dealuri și să privească cerul, considerând că rugăciunile rostite au o putere mai mare decât în alte zile ale anului.