Astronomii au descoperit zahărul din zmeură în spațiul dintre stele. Ce ne spune asta despre apariția vieții pe Pământ
Publicat acum 2 ore si 31 minute
O oglindă uriașă destinată să creeze „lumina soarelui la cerere” pe Pământ, pe timpul nopții, a primit recent aprobarea Comisiei Federale pentru Comunicații din Statele Unite (FCC), în ciuda opoziției astronomilor și a publicului, precum și a unor preocupări reale privind siguranța, a transmis luni The Independent.
FCC a aprobat ca firma Reflect Orbital să testeze un singur satelit, denumit Earendil-1, conceput pentru a reflecta razele Soarelui înapoi spre Pământ, cu scopul de a genera energie solară suplimentară și iluminare pe suprafețe extinse.
Lumina ar urma să acopere o zonă cu o lățime de aproximativ cinci kilometri și va necesita reorientarea satelitului la fiecare patru minute.
Reflect Orbital vrea să opereze peste 50.000 de sateliți până în 2035
Iar acesta este doar începutul. Reflect Orbital intenționează să opereze peste 50.000 de sateliți până în 2035, despre care compania susține că vor fi utilizați în agricultură, intervenții de urgență și alte domenii industriale.
Propunerea ridică numeroase probleme, inclusiv impactul acestor sateliți asupra sănătății și siguranței oamenilor, asupra astronomiei și asupra mediului orbital din apropierea Pământului.
Flash-urile produse în timpul reorientării oglinzilor ar putea perturba piloții și șoferii. Lumina ar putea afecta, de asemenea, ritmurile circadiene ale plantelor, animalelor și oamenilor. Detectoarele extrem de sensibile ale telescoapelor de cercetare, precum și camerele de urmărire a stelelor instalate pe sateliți aflați la altitudini mai mici, ar putea fi suprasolicitate și chiar distruse.
FCC a declarat că „riscurile de prejudicii ridicate în documentația prezentată cu privire la reflectorul solar al Reflect Orbital nu au legătură cu rolul Comisiei în autorizarea utilizării spectrului de frecvențe radio”.
„Lucruri ciudate din spațiu”
Propunerile de sateliți pentru „activități spațiale emergente” pe orbita joasă a Pământului devin din ce în ce mai neobișnuite. Atât de neobișnuite, încât FCC a publicat recent un document intitulat „Abundența spectrului pentru lucruri ciudate din spațiu” („Spectrum Abundance for Weird Space Stuff”).
„Odată domeniul exclusiv al science-fiction-ului”, se arată în document, „companiile americane modernizează acum, mută și întrețin sateliți; produc produse farmaceutice în spațiu; construiesc nave spațiale private locuibile și desfășoară misiuni robotice private pe suprafața Lunii”.
Sunt planificate inclusiv milioane de centre de date orbitale bazate pe inteligență artificială.
Companiile par să se grăbească să lanseze orice proiect care ar putea convinge investitorii să le finanțeze: publicitate în spațiu, hoteluri pentru miliardari, ploi de meteori artificiali, înmormântări spațiale pentru cenușa persoanelor decedate, fascicule infraroșii alimentate solar pentru centre de date și diverse tipuri de rachete orbitale.
Expresia „lucruri ciudate din spațiu” este surprinzător de sinceră. Dar cum am ajuns aici?
SpaceX controlează orbita
În prezent există aproape 11.000 de sateliți Starlink ai companiei SpaceX aflați pe orbită deasupra noastră. Oricine dorește să lanseze obiecte pe orbita joasă a Pământului trebuie să ia în calcul cu atenție operațiunile SpaceX sau să coordoneze direct lansarea cu această companie.
În caz contrar, există riscul unor coliziuni, precum incidentul evitat la limită dintre un satelit Starlink și unul chinezesc în decembrie 2025.
Chiar și lansările Artemis I din 2022 și Artemis II din 2026 au avut mici „ferestre de evitare” în programare pentru a preveni apropierea de sateliți, inclusiv de cei aparținând Starlink.
Coordonarea este benefică. Însă faptul că aceasta devine obligatorie deoarece o singură companie a ocupat practic orbita joasă a Pământului reprezintă o problemă.
Tratatul privind Spațiul Cosmic din 1967, semnat de peste 100 de țări, inclusiv Statele Unite, China și Rusia, precizează că „spațiul cosmic nu poate face obiectul însușirii naționale prin revendicare de suveranitate, prin utilizare sau ocupație”.
Dacă utilizarea extinsă a orbitelor Pământului de către SpaceX încalcă acest principiu este o întrebare care este analizată în timp real.
Mega-constelațiile copiate de alte companii
În februarie, SpaceX a depus la FCC o cerere pentru încă un milion de sateliți destinați „centrelor de date AI”.
Un milion de sateliți. Aceasta înseamnă de 40 de ori mai mulți sateliți decât au fost lansați vreodată în istorie — pentru o singură mega-constelație bazată pe o tehnologie complet netestată, care s-ar putea să nici nu funcționeze în spațiu.
Nu doar că FCC a acceptat cererea SpaceX, dar a făcut acest lucru într-un ritm extrem de rapid. Oamenii de știință din întreaga lume au avut apoi doar 30 de zile pentru a modela efectele posibile, folosind informații incomplete despre mase, dimensiuni, compoziții și distribuții orbitale.
La momentul redactării acestui material, alte patru propuneri similare pentru centre de date AI orbitale au fost depuse de companii rivale, fiecare vizând zeci de mii de sateliți.
În plus, SpaceX a propus încă 100.000 de sateliți care să interacționeze cu cele un milion de centre de date orbitale solicitate anterior.
Energie solară din spațiu
Comisia Federală pentru Comunicații din SUA a fost creată inițial pentru reglementarea transmisiunilor radio. Însă acum i se cere să evalueze numeroase efecte care nu țin de comunicații radio, inclusiv siguranța orbitală — un domeniu pentru care este posibil să nu aibă expertiza necesară.
O soluție ar fi transferarea unei părți din aceste evaluări către Biroul pentru Comerț Spațial al Statelor Unite. Totuși, reducerile recente de buget fac această variantă dificil de aplicat.
Prin urmare, FCC va trebui în curând să analizeze o gamă largă de propuneri privind sateliții. Printre acestea se află și proiecte pentru colectarea energiei solare din spațiu.
O idee este transmiterea energiei solare către Pământ prin fascicule de mare intensitate. Acestea ar putea modifica chimia atmosferei și ar putea ucide păsări sau alte animale care ar traversa fasciculul.
De asemenea, ar necesita zone de interdicție aeriană în jurul stațiilor de recepție, pentru avioane și pentru sateliții aflați pe orbite mai joase — inclusiv orbitele pe care SpaceX tocmai a solicitat să amplaseze încă 100.000 de sateliți Starlink.
Costurile de mediu și pericolul Sindromului Kessler
Deși multe dintre aceste proiecte susțin că vor contribui la rezolvarea problemelor de mediu prin generarea sau captarea energiei curate în spațiu, ele pot reprezenta o formă de „greenwashing”.
Energia solară produsă este cu adevărat curată doar dacă sunt ignorate costurile de mediu asociate construirii, lansării, întreținerii și arderii sateliților în atmosfera Pământului.
Operațiunile zilnice ale tuturor acestor sisteme propuse ar putea avea consecințe majore asupra mediului.
Există companii care au testat planuri pentru eliminarea deșeurilor spațiale de pe orbită. Acest lucru ar putea contribui la evitarea Sindromului Kessler - o reacție în lanț de coliziuni care s-ar putea amplifica singură.
Dar unde vor ajunge aceste deșeuri după ce sunt eliminate de pe orbită?
Ele vor reintra în atmosfera Pământului, unde vor depune metale și ar putea ajunge pe suprafața planetei. Nu este clar cine ar fi responsabil pentru eventualele pagube sau victime.
Spațiul aparține întregii omeniri
Majoritatea sateliților aflați astăzi pe orbită sunt americani, iar principala agenție federală care îi reglementează nu a fost creată pentru această responsabilitate. Acum începem să vedem consecințele.
Deși spațiul cosmic este practic infinit, orbita joasă a Pământului nu este. Sateliții orbitează planeta aproximativ o dată la 90 de minute, ceea ce înseamnă că potențialul de coliziune între două obiecte aflate pe orbită este semnificativ.
Numeroșii sateliți și componente de rachete care au ars în atmosfera Pământului în ultimii ani au modificat deja măsurabil această atmosferă.
Studiile preliminare arată că folosirea atmosferei Pământului ca un crematoriu pentru zeci de mii de sateliți ar putea avea efecte devastatoare asupra stratului de ozon și asupra altor procese chimice atmosferice.
Astronomia este, de asemenea, amenințată de unele dintre ideile considerate mai „ciudate”, precum oglinzile spațiale, pânzele solare și iluminarea difuză a cerului provocată de deșeurile orbitale.
O provocare pentru inovație
Scopul nu este contestarea sateliților. Aceștia oferă servicii importante pentru știință și societate. Însă fiecare satelit are un cost care trebuie luat în calcul.
În cele din urmă, aceasta este o provocare de inovație. Creșterea necontrolată și exploatarea fără limite a oricărui mediu aduc consecințe serioase, inclusiv asupra sustenabilității pe termen lung a activităților care depind de acel mediu.
A face mai mult cu mai puține resurse este provocarea inginerească ce trebuie rezolvată dacă vrem să continuăm utilizarea sateliților pe orbită.