Oamenii de știință au descoperit vizuinile unei forme de viață antice necunoscute. Le-a „săpat” mâncând marmură și calcar în deșert

Pentru majoritatea organismelor de pe Pământ, rocile sunt obiecte, nu hrană. Dar pentru un microb ciudat, calcarul deșertului pare să fi fost în meniu. Cu toate acestea, încă nu se știe dacă această formă misterioasă de viață mai există sau dacă a dispărut cu mult timp în urmă.

Recent, geologul Cees Passchier de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz a descoperit ceea ce păreau a fi mici vizuini în marmură și calcar în deșerturile din Namibia, Oman și Arabia Saudită. Eroziunea expusese vizuinile fosile și, deși nimic nu se mai târa acolo, Passchier și echipa sa de cercetare au continuat investigațiile și au găsit material biologic în interior, potrivit Popular Mechanics.

„O origine biotică a structurilor observate presupune prezența apei lichide, fără de care creșterea biologică ar fi imposibilă”, a declarat echipa într-un studiu publicat recent în Geomicrobiology Journal. „Zonele investigate sunt în prezent aride, dar se confruntă cu averse de ploaie ocazionale și ceață de coastă densă regulată, în timp ce în trecut au existat perioade umede”.

Ce tip de microogranisme ar fi putut face vizuinile

Bacteriile, ciupercile și lichenii au demonstrat că pot supraviețui în condiții extreme, iar unele dintre ele sunt endolitice, adică trăiesc în interiorul rocilor. Passchier a vrut să vadă dacă organismele care au creat vizuinile ar putea face parte din oricare dintre aceste grupuri. Ciupercile pot străpunge rocile și lăsa în urmă tuburi, iar unele tipuri de cianobacterii se dezvoltă, de asemenea, pe calcar sau marmură.

Este puțin probabil ca organismele misterioase să fi fost cianobacterii - acestea au nevoie de lumina soarelui pentru fotosinteză, deci nu sapă atât de adânc în rocă precum vizuinile găsite de echipă. Ciupercile secretă agenți digestivi care nu erau prezenți în rocă și creează, de asemenea, o rețea complexă de hife, sau filamente, cunoscută sub numele de miceliu. Rețelele miceliene au tendința de a fi ordonate. Buruienile erau paralele și uniform distanțate, ceea ce ar fi neobișnuit pentru ciuperci, și nu au fost observate alte modele. Așadar, probabil că nici ele nu sunt vinovate.

Cel mai probabil tunelurile au fost „săpate” de colonii, nu de un singur urganism

Deoarece vizuinile erau prea largi pentru a fi fost făcute de un singur organism odată și prezentau inele de creștere, era mai probabil ca acestea să fi fost formate de colonii de microbi. Praful de carbonat de calciu găsit în tuneluri este, de asemenea, o excreție comună a microbilor care trăiesc în aceste tipuri de roci. Cu toate acestea, nu au fost găsite încă organisme fosilizate - ci doar dovezi ale existenței lor.

Totuși, aceste eșecuri nu au înlăturat ideea de viață. Dimpotrivă - deși procesele chimice abiotice sau meteorologice pot crea structuri confundate cu semne de viață, o examinare microscopică amănunțită a arătat că nu a fost cazul. Compoziția chimică a probelor de rocă din interiorul vizuinilor a arătat că ceea ce le-a creat trebuie să fi fost viu.

„Având în vedere că niciun mecanism chimic sau fizic de degradare cunoscut nu poate explica acest fenomen cu observațiile microstructurale și geochimice prezentate aici, iar microgropile se formează în interiorul rocii gazdă”, au declarat Passchier și colegii săi în același studiu, „sugerăm că acestea sunt de origine biologică”.

Microbii care au sculptat tunelurile au murit de mult timp, deși există întrebări dacă specia misterioasă mai există. Poate că încă se furișează pe undeva, săpând noi sisteme de tuneluri pe care noi să le descoperim într-o zi.