Cercetătorii au descoperit că micuții crescuți în mediul rural sunt mai predispuși la depresie, izolare și probleme emoționale, în timp ce copiii de la oraș au mai multe șanse să dezvolte probleme de comportament, precum ADHD.
Un nou studiu, realizat pe un eșantion de aproape 20.000 de copii din China, sugerează că locul în care crește un copil îi modelează sănătatea mintală în moduri profund diferite, scrie Euronews.
Cercetătorii au constatat că elevii din mediul rural sunt mai predispuși să se confrunte cu depresie, retragere socială și probleme emoționale. În schimb, copiii din mediul urban tind să dezvolte mai degrabă probleme de comportament, cum ar fi ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate).
Rezultatele, publicate în revista Pediatric Investigation, sugerează că presiunile vieții urbane - de la stresul academic la mediile cu un ritm accelerat - duc la creșterea problemelor de comportament. Pe de altă parte, copiii de la sat se confruntă cu lupte emoționale legate de sărăcie, izolare și separarea de familie.
Locul în care crești contează mai mult decât crezi
Echipa de cercetare a analizat datele a aproape 20.000 de elevi cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani, din școli rurale și urbane din China, descoperind diferențe semnificative în comportamentul psihologic al tinerilor, în funcție de domiciliu.
Copiii din mediul rural au obținut scoruri mai mari la indicatorii de anxietate, depresie, izolare socială, „acuzații somatice” (simptome fizice fără o cauză medicală clară) și probleme de atenție. Între timp, copiii din mediul urban au prezentat scoruri mai mari la problemele sociale și comportamentul de încălcare a regulilor.
Cercetătorii au examinat, de asemenea, un subgrup de 3.003 studenți care fuseseră diagnosticați oficial cu o tulburare mintală. În cadrul acestui grup, prăpastia dintre rural și urban a fost și mai vizibilă.
Studiul arată că elevii din mediul rural cu tulburări mintale au prezentat simptome mai accentuate de izolare/depresie, probleme sociale, de gândire, comportament agresiv și încălcare a regulilor, în timp ce omologii lor din mediul urban au manifestat mai multe plângeri somatice și comportament agresiv.
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a vizat genul. Băieții au prezentat rețele de simptome psihologice semnificativ diferite în funcție de mediul în care trăiau, în timp ce la fete nu s-a constatat nicio diferență în funcție de rezidență.
Cercetătorii sugerează că acest lucru înseamnă că „sănătatea mintală a băieților ar putea fi mai sensibilă la disparitățile contextuale”, iar intervențiile ar trebui adaptate în consecință.
De ce există această diferență?
Autorii studiului indică mai mulți factori care cauzează acest decalaj. Copiii din mediul rural din China se confruntă frecvent cu dezavantaje socio-economice, având acces limitat la resurse educaționale și servicii de sănătate mintală.
Un alt factor semnificativ este fenomenul „copiilor lăsați în urmă” - tineri ai căror părinți au migrat la oraș pentru muncă și care sunt crescuți de bunici sau de alte rude. Studiul menționează că această situație „a fost sugerată ca o cauză a sentimentelor de neglijare, depresie și alte provocări psihologice pentru copiii din mediul rural”.
Pentru copiii din mediul urban, presiunile vin dintr-o altă direcție. Studiul precizează că „accentul imens pus de părinții de la oraș pe performanța academică, combinat cu sistemul de educație competitiv, poate duce la o rată mai mare de detectare și diagnosticare a ADHD-ului și a problemelor de comportament conexe”.
„Disparitatea regională evidențiată necesită intervenții specifice fiecărei zone pentru a aborda provocările unice”, au scris autorii. „Printr-o alocare informată a resurselor, bazată pe modelele psihopatologice observate, se poate viziona un cadru de sănătate mintală mai eficient și mai incluziv în diverse peisaje regionale”.
Autorii sugerează că zonele rurale au nevoie de un screening mai bun pentru sănătatea mintală - în special pentru depresie - și de servicii mai accesibile, inclusiv telemedicina. În schimb, zonele urbane ar trebui să se concentreze pe identificarea timpurie a ADHD-ului și pe sisteme de sprijin mai bune în școli și familii.
Este important de reținut că studiul are anumite limitări. Sănătatea mintală a copiilor a fost măsurată folosind un singur instrument de evaluare, care ar putea să nu ofere o imagine completă. De asemenea, deoarece cercetarea a fost o „fotografie” a unui moment anume, și nu o monitorizare pe termen lung, nu ne poate spune dacă aceste tipare se modifică pe măsură ce copiii cresc sau dacă intervenția timpurie ar putea îmbunătăți rezultatele.
În plus, datele provin dintr-o singură provincie din vestul Chinei, așa că, deși concluziile sunt frapante, s-ar putea să nu se aplice întregii țări, și cu atât mai puțin la nivel global.