Nu există încă nicio dovadă a existenței unei alte forme de viață dincolo de Pământ, însă oamenii de știință caută și ascultă constant semne care să indice că nu suntem, de fapt, singuri în Univers. Acum, o echipă de la Center for Astrophysics din cadrul Harvard & Smithsonian și University of Oregon a anunțat o premieră importantă: un semnal radio provenit direct de la o exoplanetă (n.r. o planetă aflată în afara Sistemului Solar), potrivit Science Alert.
Anterior, detectările radio din sistemele care găzduiesc planete nu puteau fi localizate fără ambiguitate pe planete, și nu pe stelele în jurul cărora acestea orbitează.
Totuși, nu este vorba despre extratereștri care încearcă să ia legătura cu noi.
Semnalul provine de la aurorele exoplanetei, generate de interacțiunea particulelor încărcate electric cu condițiile atmosferice și cu câmpul magnetic, proces prin care este eliberată energie. Și Pământul are aurore, care se manifestă sub forma luminilor nordice și sudice.
„Nicio detectare radio nu a fost localizată anterior fără ambiguitate pe o planetă extrasolară”
„Deși exploziile radio aurorale sunt observate la planetele din Sistemul Solar și la unele pitice ultrareci, nicio detectare radio nu a fost localizată anterior fără ambiguitate pe o planetă extrasolară, și nu pe steaua-gazdă a acesteia”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
„Detectăm explozii rapide, recurente și puternic polarizate circular, precum și emisii persistente, la frecvențe cuprinse între 0,85 și 3,5 GHz.”
Acestea sunt frecvențele pe care cercetătorii le-au analizat folosind rețeaua de radiotelescoape MeerKAT din Africa de Sud, în cadrul a patru sesiuni distincte desfășurate în 2025 și 2026.
Observațiile s-au concentrat asupra stelei Beta Pictoris, aflată la aproximativ 63,4 ani-lumină distanță și în jurul căreia se cunosc trei planete: Beta Pictoris b, Beta Pictoris c și Beta Pictoris d.
Observațiile au scos la iveală explozii radio scurte și repetitive, undele radio fiind puternic polarizate circular. Aceasta este o semnătură caracteristică a semnalelor emise de aurore.
Folosind drept puncte de referință nuclee galactice extrem de strălucitoare, numite quasari, pe harta cerului, cercetătorii au reușit să stabilească, cu un grad ridicat de certitudine, că planeta b, și nu steaua Beta Pictoris, este cea care emite aceste semnale.
Ce este Beta Pictoris
Beta Pictoris este o stea de tip „early-type”, ceea ce înseamnă că este mai fierbinte, mai mare și diferită din punct de vedere structural de stele precum Soarele nostru.
„Niciun mecanism fizic cunoscut care să provoace emisii radio în stelele de tip early-type nu poate explica emisia observată”, scriu cercetătorii.
Cercetătorii arată în continuare cât de util este să poată izola un astfel de semnal radio. Caracteristicile sale indică existența unei Instabilități Maser a Ciclotronului Electronic (Electron Cyclotron Maser Instability – ECMI), același proces care produce aurorele de pe Pământ și Jupiter.
Mai mult, ECMI oferă și indicii despre câmpul magnetic al unei planete.
Se pare că Beta Pictoris b are un câmp magnetic deosebit de puternic, ceea ce este în concordanță cu modelările anterioare ale planetei și ale dinamului său – procesele interne care generează câmpul magnetic.
„Prima măsurare directă a intensității câmpului magnetic al unei exoplanete”
„Aceasta constituie prima măsurare directă a intensității câmpului magnetic al unei exoplanete și este în concordanță cu predicțiile privind scalarea dinamului pentru o planetă gigantă tânără și masivă”, scriu cercetătorii.
Cercetătorii estimează că planeta b are un câmp magnetic foarte puternic, de mii de ori mai intens decât cel al Pământului, iar emisia radio aurorală ar putea fi alimentată de rotația sa rapidă. Planeta are nevoie de doar 8–9 ore pentru a efectua o rotație completă în jurul propriei axe.
Beta Pictoris b a fost descoperită pentru prima dată în 2008 și este uriașă - are o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a lui Jupiter.
Acum, ea are și distincția de a fi prima exoplanetă de la care am detectat un semnal radio clar.
Cercetătorii își îndreaptă acum atenția către alte planete. Mai exact, către alte șapte exoplanete gigantice cunoscute, aflate în cinci sisteme stelare apropiate, care ar putea fi analizate în curând în același mod în care a fost studiată Beta Pictoris b.
„O îmbunătățire de aproximativ 5–7 ori a sensibilității instrumentelor, așteptată de la observatoarele radio de generație următoare, le va face accesibile detectării”, scriu cercetătorii.
Cercetarea nu a fost încă publicată într-o revistă științifică evaluată inter pares, însă este disponibilă online pe arXiv.