Problema migrației revine în UE după criza din Ceuta: Schengen sub presiune, solidaritate în impas, centre de returnare contestate

Criza din Ceuta a readus problema migrației în centrul dezbaterilor din Uniunea Europeană. Reintroducerea controalelor la frontiere, redistribuirea migranților și înființarea unor centre de returnare în afara UE se numără printre temele care vor fi discutate intens în această toamnă, potrivit unei analize Euronews.

Peste 70.000 de migranți au intrat în exclava spaniolă Ceuta într-o singură zi, pe 30 iulie, mai mulți decât în cazul tuturor celorlalte intrări ilegale înregistrate la toate frontierele europene în 2026 până în acel moment. Situația a declanșat o criză politică în Spania și a pus în alertă celelalte state membre.

Criza din Ceuta a sporit presiunea asupra UE pentru a-și pune în aplicare strategia de înăsprire a regulilor pentru solicitanții de azil și de accelerare a returnărilor, dar a evidențiat și deficiențele noilor reguli privind migrația, aflate la prima lor confruntare reală cu o situație de criză.

Liderii UE sunt așteptați să dezbată acest subiect în octombrie, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles, după o perioadă de discuții aprinse purtate în cadrul unor reuniuni formale și informale ale miniștrilor de interne și ambasadorilor.

Unde duce efectul de domino

Primul efect al reacției în lanț s-a resimțit asupra liberei circulații în interiorul UE.

După criza din Ceuta, Italia a reintrodus pentru o lună controalele la frontierele aeriene și maritime cu Spania, în timp ce alte țări, precum Danemarca și Finlanda, au cerut suspendarea temporară a Spaniei din spațiul Schengen, în care cetățenii și rezidenții pot circula din 1985 fără controale la frontiere.

Spania a răspuns printr-o măsură de retorsiune similară îndreptată împotriva Italiei, preluând inclusiv formularea notificării oficiale și reintroducând controalele la frontieră până la 7 septembrie. La sfârșitul lunii, cele două țări au decis să prelungească suspendarea cu încă 15 zile.

Iar guvernul italian nu este singurul preocupat de faptul că regulile Schengen ar putea favoriza indirect circulația neregulamentară.

În cadrul unei reuniuni extraordinare online desfășurate la Bruxelles la începutul lunii august, miniștrii de interne ai UE au inițiat o discuție privind viitorul liberei circulații. Douăzeci și două de guverne au declarat că vor fi luate în considerare toate „măsurile necesare” pentru „a proteja ordinea publică și a aborda riscurile generate de mișcările secundare [ale migranților]”, având în vedere o consolidare sau o reintroducere mai amplă a controalelor la frontiere.

„Sistemul Schengen a devenit una dintre principalele victime ale dinamicii politice interne și ale preocupărilor statelor membre legate de migrație”, a declarat pentru Euronews Davide Colombi, cercetător în domeniul migrației la think tank-ul CEPS, cu sediul la Bruxelles.

Statele membre ale UE pot reintroduce unilateral controale temporare și ad-hoc la frontierele lor pentru o perioadă de până la șase luni, care poate fi prelungită până la doi ani, din motive de securitate.

În prezent, nouă țări UE: Germania, Spania, Italia, Danemarca, Austria, Țările de Jos, Polonia, Franța și Suedia, precum și Norvegia, au reintrodus temporar controalele la frontieră, invocând preocupări legate de migrația neregulamentară sau amenințări teroriste.

Statele membre au început să mențină propriile controale la frontiere în 2015, în timpul așa-numitei crize europene a refugiaților, în condițiile în care eliminarea controalelor interne în UE este considerată în strânsă legătură cu supravegherea frontierelor externe.

„Migrația va avea repercusiuni ample asupra circulației interne. Pentru moment, Comisia alege căile diplomatice în loc să aplice legislația UE și să conteste reintroducerea controalelor la frontiere”, a spus Colombi.

Unde este solidaritatea?

Departe de a manifesta solidaritate, alte țări UE au acuzat guvernul condus de Pedro Sánchez, în urma intrării masive de migranți, că nu a protejat suficient frontierele externe ale Europei.

Solidaritatea este, teoretic, unul dintre pilonii noilor reguli ale UE privind migrația, intrate în vigoare la 12 iunie.

Pactul UE privind migrația și azilul prevede un mecanism obligatoriu de sprijinire a statelor membre aflate în prima linie, printr-un „fond de solidaritate” care stabilește ajutorul pe care țările trebuie să și-l ofere reciproc în anul următor. Statele membre trebuie să aleagă între relocarea pe teritoriul lor a unui anumit număr de solicitanți de azil, plata unei contribuții financiare sau finanțarea personalului și a altor costuri operaționale.

Redistribuirea migranților în Europa este cel mai controversat punct, întrucât guvernele sunt puțin dispuse să o accepte și au reușit să reducă semnificativ numărul persoanelor incluse în mecanism pentru 2026, solicitând derogări.

Relocările se aplică doar solicitanților de azil și persoanelor cărora le-a fost deja acordată protecție, excluzând astfel majoritatea migranților marocani aflați în situație neregulamentară care au intrat în Ceuta în iulie și care au fost sau urmează să fie returnați în țara lor de origine.

Cu toate acestea, Spania se numără printre țările considerate „supuse presiunii migratorii” din cauza sosirilor de anul trecut și va beneficia de sprijin în acest an. Un număr total de 8.878 de migranți care au solicitat azil în Spania, Italia, Grecia, Cipru și Malta vor fi preluați de alte țări.

Pe de altă parte, aceste țări vor trimite înapoi către statele aflate în prima linie așa-numiții migranți aflați în „mișcare secundară", persoane care au intrat în UE printr-un anumit stat membru și apoi au reușit să se deplaseze neregulamentar într-o altă țară, unde au solicitat azil. Potrivit regulilor UE, țara primei intrări rămâne responsabilă de analizarea cererii.

Primele fisuri încep să apară în noul sistem de solidaritate, după ce șapte țări au cerut Italiei să preia înapoi migranți, iar guvernul italian a solicitat o compensație suplimentară, care nu este prevăzută de regulile UE, pentru migranții salvați pe mare de navele ONG-urilor și debarcați pe teritoriul italian.

O întâlnire bilaterală între ministrul italian de interne Matteo Piantedosi și ministrul german de interne Alexander Dobrindt, la începutul lunii septembrie, va deschide dezbaterea privind solidaritatea, care urmează să continue în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne de la începutul lunii octombrie.

Punctul esențial va fi definirea mecanismului de solidaritate pentru 2027, în cadrul căruia Italia și Spania s-ar putea afla de aceeași parte, solicitând contribuții mai mari din partea celorlalte țări, după o vară de dispute diplomatice între Roma și Madrid.

Viitorul incert al centrelor de returnare

O parte esențială a strategiei UE privind migrația vizează returnarea migranților aflați în situație neregulamentară, prin intermediul unui nou regulament finalizat în iunie și considerat cel mai strict de până acum.

Acesta introduce posibilitatea ca statele membre să trimită persoane într-o țară cu care acestea nu au nicio legătură directă sau indirectă, cu condiția existenței unui acord bilateral pentru înființarea unor centre de deportare în țara din afara UE.

Aceste „centre de returnare” pot fi fie locuri de tranzit, unde o persoană este plasată în așteptarea returnării în țara de origine, fie locații în care o persoană este așteptată să rămână fără nicio garanție că va fi ulterior returnată.

Unele guverne europene caută în mod activ țări partenere, concentrându-se asupra Asiei și Africii Centrale, cu intenția de a încheia primul parteneriat până la sfârșitul anului, a declarat un diplomat pentru Euronews.

Germania, Austria, Danemarca, Grecia și Țările de Jos colaborează în cadrul acestui proiect și, potrivit informațiilor disponibile, poartă discuții cu Uganda și Rwanda. Miniștrii responsabili de imigrație din cele cinci țări urmează să evalueze stadiul negocierilor în cadrul unei reuniuni la Copenhaga, pe 4 septembrie.

Grupul de lucru format din cele cinci țări ar putea deschide calea pentru un nou model la nivelul UE, în pofida criticilor societății civile, a dificultăților operaționale și a posibilelor contestații juridice.