Mişcarea SENS susţine adoptarea proiectului de lege privind epuizarea profesională (burnout), subliniind că acesta nu trebuie să rămână "uitat" într-un sertar, potrivit Agerpres. Luna trecută, ministrul Economiei, Irineu Darău, a inițiat un proiect de lege prin care se dorește prevenirea epuizării la locul de muncă.
Reglementarea epuizării profesionale nu este un moft, ci o "urgenţă" de sănătate publică, precizează reprezentanţii SENS, pe Facebook.
"Burnout-ul este recunoscut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în manualul de diagnoză (ICD 11) ca sindrom rezultat din stres cronic la locul de muncă, caracterizat prin epuizare severă, distanţare faţă de muncă şi scăderea eficienţei profesionale. În România, însă, deşi fenomenul este tot mai prezent, el nu este încă protejat clar prin lege, iar oamenii care ajung la limită rămân, practic, pe cont propriu. Epuizarea profesională nu înseamnă «doar» oboseală, ci poate duce la depresie, anxietate, tulburări cardiovasculare, probleme digestive, deteriorarea relaţiilor personale şi, în cazurile grave, la suicid", transmite SENS.
Proiectul de lege depus în Parlament la final de 2025 este "esenţial", menţionează sursa citată. Acesta defineşte burnout-ul în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, introduce obligaţii pentru angajatori de a evalua şi preveni riscurile psihosociale, permite diagnosticarea clară a burnout-ului şi acordarea de concediu medical plătit, include epuizarea profesională în asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi creează mecanisme de revenire treptată la muncă, cu program adaptat şi consiliere psihologică.
"Cazuri precum «Karoshi» în Japonia sau valul de sinucideri de la France Telecom au arătat ce se întâmplă când statul şi angajatorii ignoră ani la rând semnele epuizării profesionale.
Şi în România, medici de familie şi alţi profesionişti au ajuns la suicid după perioade lungi de supra-încărcare profesională, lipsă de concedii şi absenţa unei protecţii reale, iar legătura cu burnout-ul este evidentă, chiar dacă nu e recunoscută oficial", se arată în postare.
SENS îi îndeamnă pe cetăţeni să semneze şi să distribuie petiţii care cer adoptarea legii privind burnout-ul; să le scrie direct parlamentarilor şi să le ceară public să voteze pentru această lege; să distribuie informaţii despre proiectul de lege şi despre cazurile de epuizare extremă pe social media; să încurajeze sindicatele, colegiile profesionale, ONG-urile şi comunităţile profesionale să îşi asume public susţinerea legii şi să ceară urgent votarea ei.
Pe 23 decembrie 2025, ministrul Economiei, Irineu Darău, senator USR, a anunţat depunerea unei iniţiative pentru prevenirea epuizării profesionale.
Aceasta introduce obligaţii pentru angajatori, printre care: informarea anuală a salariaţilor cu privire la riscurile de epuizare profesională şi metodele de prevenire; includerea riscurilor psihosociale în evaluarea internă a riscurilor la nivel de unitate, utilizând instrumente recomandate de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale.
Pentru firmele cu peste 50 de salariaţi, proiectul prevede obligaţia de a elabora anual un plan de prevenire a epuizării profesionale, adaptat specificului activităţii; de a institui un mecanism intern, confidenţial şi accesibil, pentru sesizarea riscurilor şi situaţiilor de epuizare profesională, fără consecinţe negative pentru salariaţii care îl utilizează; să suporte, parţial sau integral, costurile unor pachete de sprijin psiho-emoţional profesional.
La rândul lor, salariaţii beneficiază de dreptul de a sesiza riscuri şi situaţii de epuizare profesională fără a suporta consecinţe negative sau represalii; dreptul la o discuţie formală cu angajatorul privind reorganizarea sarcinilor sau a volumului de muncă, fără consecinţe disciplinare sau alte efecte negative asupra raportului de muncă.
Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale va avea la dispoziţie un termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a legii pentru a elabora şi publica un ghid naţional privind prevenirea epuizării profesionale; instrumente recomandate de auto-evaluare a riscurilor psihosociale destinate angajatorilor; orientări metodologice minimale pentru implementarea mecanismelor de sesizare şi a activităţilor de sprijin psiho-emoţional profesional; standarde recomandate pentru activităţile de consiliere profesională non-clinică, în conformitate cu legislaţia aplicabilă profesiei de psiholog.