China vrea să construiască cel mai mare centru de date din lume pentru a concura cu SUA în cursa AI. Are însă o problemă majoră
Publicat acum 1 ora si 19 minute
Restricțiile apărute în această săptămână la serviciul Starlink folosit de armata ucraineană au readus în discuție o întrebare importantă: cât de sigur este pentru o țară să depindă de infrastructura prin satelit controlată de o companie sau de un alt stat?
Armata ucraineană a semnalat că legătura Starlink se întrerupe atunci când terminalele se deplasează cu peste 160 de kilometri pe oră, o problemă importantă mai ales în cazul dronelor. Serviciul a fost apoi parțial restabilit, însă limita de viteză a rămas. Nu este clar cine a decis introducerea restricției. Elon Musk a negat că SpaceX ar fi ordonat oprirea serviciului și a spus că Starshield, sistemul destinat utilizării guvernamentale și militare, se află sub controlul direct al guvernului american.
Starlink și Starshield sunt ambele dezvoltate de SpaceX, dar au roluri diferite: Starlink este destinat clienților privați și companiilor, iar Starshield guvernelor și armatelor.
Ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski, a reacționat dur. „Hei, Elon Musk, iar faci politică folosindu-ți produsele? Noi, clienții tăi europeni, te urmărim cu mare atenție”, a scris acesta pe X.
Polonia a plătit o mare parte dintre terminalele Starlink folosite în Ucraina.
IRIS², alternativa europeană la Starlink
Conform Euronews, Uniunea Europeană lucrează de aproximativ șase ani la propria rețea de sateliți, numită IRIS² - Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite. Sistemul ar urma să ofere conexiuni securizate pentru guverne, companii și cetățeni și să acopere inclusiv zone din Europa și Africa unde rețelele mobile sunt slabe sau inexistente. Pentru securizarea comunicațiilor va fi folosită și tehnologie cuantică, prin infrastructura europeană EuroQCI.
La începutul lunii august, Comisia Europeană și consorțiul SpaceRISE au convenit asupra modului în care proiectul va fi pus în practică.
IRIS² ar urma să aibă în total 348 de sateliți: 330 pe orbită joasă și 18 pe orbită medie. Dintre cei aflați pe orbită joasă, 66 vor fi destinați în special apărării, securității și serviciilor de urgență.
Potrivit calculelor Comisiei Europene, noua rețea ar urma să crească semnificativ capacitatea de comunicații securizate disponibile pentru instituțiile publice.
Primele lansări sunt programate pentru 2029, iar serviciile ar urma să fie introduse treptat începând din 2029-2030.
Ce rol are Germania
Germania este implicată în proiect prin compania spațială OHB, cu sediul la Bremen. La 31 august, OHB a semnat un contract de aproape un miliard de euro cu operatorul SES pentru construirea celor 18 sateliți care vor funcționa pe orbită medie. Fiecare dintre aceștia va cântări aproximativ 2,6 tone la lansare.
Directorul OHB, Marco Fuchs, consideră proiectul un pas important spre o independență mai mare a Europei în domeniul comunicațiilor prin satelit.
Participarea industriei germane la IRIS² a provocat însă dispute încă din 2023. Ministerul german al Economiei ceruse atunci explicații privind ponderea companiilor germane în proiect și partea de valoare economică ce urma să rămână în Germania.
Armata germană își pregătește și propria rețea
Separat de proiectul european IRIS², Bundeswehr pregătește propria rețea de sateliți. Planul este pentru o constelație asemănătoare Starlink, dar mai mică, aflată sub controlul Germaniei. În prima etapă, aceasta ar urma să acopere în special flancul estic al NATO.
Proiectul se numește SATCOMBw 4 și ar putea ajunge, în varianta finală, la peste 100 de sateliți pe orbită joasă.
Costul estimat este de 8-10 miliarde de euro.
O primă constelație, de până la 40 de sateliți, ar urma să fie funcțională în 2029, iar întregul sistem din 2030.
Compania OHB și Rheinmetall au format un joint-venture pentru a concura la contract. OHB s-ar ocupa de sateliți, iar Rheinmetall de stațiile de la sol și de echipamentele folosite de militari. Deocamdată, contractul nu a fost atribuit. Germania intenționează să investească până în 2030 aproximativ 35 de miliarde de euro în proiecte militare spațiale.
O companie belgiană va construi cea mai mare parte a sateliților IRIS²
Cea mai mare parte a constelației europene nu va fi construită de unul dintre giganții tradiționali ai industriei, ci de o companie belgiană relativ tânără. Aerospacelab, fondată în 2018 și cu sediul la Charleroi, va construi 264 dintre sateliții care vor opera pe orbită joasă.
Contractul valorează aproximativ 2,4 miliarde de euro, iar sateliții trebuie livrați până în 2030.
Compania construiește o nouă fabrică la Charleroi, unde intenționează să producă până la 500 de sateliți pe an începând din 2027. Airbus va construi alte cel puțin 66 de unități destinate comunicațiilor militare. Împreună, acestea formează segmentul de 330 de sateliți pe orbită joasă. Alături de cei 18 sateliți OHB, rețeaua IRIS² va ajunge la 348.
Marea problemă: cum vor ajunge toți acești sateliți în spațiu
Rămâne însă o întrebare importantă: poate Europa respecta termenul din 2029? Una dintre cele mai mari probleme nu este construirea sateliților, ci lansarea lor. Europa se bazează în principal pe racheta Ariane 6, operațională din 2024, însă numărul lansărilor disponibile este limitat.
Mai mulți experți avertizează că Europa are o problemă de capacitate în ceea ce privește lansatoarele. Ariane 6 a efectuat patru lansări în acest an, iar trei dintre ele au transportat sateliți pentru Amazon Leo, rețeaua de internet prin satelit a gigantului american Amazon, care va concura la rândul ei cu Starlink. Amazon a rezervat deja cel puțin 18 lansări cu Ariane 6.
Comisia Europeană a anunțat la începutul lunii august că achiziția serviciilor de lansare pentru sateliții IRIS² este una dintre următoarele etape ale proiectului.