Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului (SAALG) i-a transmis marți o scrisoare deschisă premierului interimar Ilie Bolojan, în care cere aplicarea acelorași principii privind salarizarea și motivarea personalului și în administrația centrală, după declarațiile prim-ministrului de luni, referitoare la majorările salariale aprobate la Romgaz.
Reprezentanții sindicatului afirmă că argumentele invocate de premier pentru creșterile salariale din compania energetică – performanța, proiectele strategice și necesitatea retenției specialiștilor – trebuie aplicate și angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului, implicați în gestionarea fondurilor europene, implementarea PNRR și elaborarea actelor normative.
„Dacă oamenii care livrează trebuie plătiți corespunzător, atunci acest principiu nu poate fi rezervat doar unor categorii convenabile politic”, susține SAALG în documentul transmis Guvernului.
Sindicatul atrage atenția asupra pierderii accelerate de personal calificat din administrația centrală și susține că degradarea capacității administrative este cauzată de plecarea specialiștilor, nu de lipsa de performanță a celor rămași în sistem.
Potrivit scrisorii, Cancelaria Prim-Ministrului ar fi avut aproximativ 175 de angajați la preluarea mandatului de către Mihai Jurca, iar în prezent ar mai avea circa 115 salariați. SAALG descrie situația drept „un exod profesional” și avertizează asupra pierderii memoriei instituționale și a expertizei administrative.
Sindicatul afirmă că angajații rămași în administrație lucrează „mai mult, cu mai puține resurse și responsabilități extinse”, în timp ce discursurile publice care prezintă administrația drept o sursă a dezechilibrelor bugetare contribuie la demotivarea și plecarea specialiștilor.
În acest context, SAALG solicită Guvernului analizarea și promovarea urgentă a unei măsuri de majorare salarială pentru personalul din Aparatul de Lucru al Guvernului, invocând caracterul strategic al activității desfășurate.
Ca variantă alternativă, sindicatul cere acordarea unei sume unice de 15.000 de lei pentru fiecare salariat eligibil, sub forma unui stimulent, prime sau alte mecanisme legale care pot fi aplicate personalului plătit din fonduri publice.
„Nu se poate construi performanță publică prin deprecierea celor care o produc”, mai afirmă reprezentanții SAALG, care îi solicită premierului interimar să transforme principiile invocate în cazul Romgaz într-o „practică guvernamentală echitabilă” pentru întreg sectorul public.
Scrisoarea integrală
Domnule Prim-ministru interimar, Ilie-Gavril Bolojan,
Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului vă solicită public să aplicați aceeași măsură atunci când vorbiți despre performanță, salarizare și responsabilitate în sectorul public. Declarațiile făcute în data de 11 mai a.c., prin care ați justificat majorările salariale acordate angajaților Romgaz prin performanță, proiecte strategice și nevoia de motivare a echipelor care livrează, obligă Guvernul la coerență. Dacă oamenii care livrează trebuie plătiți corespunzător, atunci acest principiu nu poate fi rezervat doar unor categorii convenabile politic.
Am luat act de faptul că ați confirmat explicit aprobarea creșterilor salariale și ați susținut că măsura este justificată de performanțele companiei, de proiectele strategice aflate în derulare, de nevoia de implicare, de necesitatea existenței unor echipe capabile să ducă proiectele la capăt și de principiul potrivit căruia, atunci când un om livrează și o echipă performează, aceștia trebuie plătiți corespunzător și pot beneficia inclusiv de bonusuri.
SAALG nu contestă acest principiu. Dimpotrivă, îl consideră corect, necesar și sănătos pentru orice stat care pretinde performanță instituțională. Ceea ce contestăm este aplicarea sa selectivă. Dacă acest principiu este valabil pentru o companie strategică din energie, el trebuie să fie valabil, cu atât mai mult, pentru oamenii care susțin funcționarea statului, atragerea fondurilor europene, implementarea PNRR, coordonarea programelor strategice, fundamentarea actelor normative, raportarea către instituțiile europene și gestionarea obligațiilor pe care statul român și le-a asumat.
Nu poate exista o Românie în care oamenii devin „strategici” doar atunci când lucrează într-o companie vizibilă, cu investiții cuantificabile contabil, iar personalul din centrul administrației guvernamentale este tratat ca o simplă cheltuială bugetară. Nu poate exista o politică publică serioasă în care retenția specialiștilor este invocată pentru unii, dar ignorată pentru cei care țin în funcțiune mecanismele administrative ale statului. Nu poate fi credibil un discurs despre performanță dacă performanța este recunoscută doar acolo unde decizia politică dorește să o vadă.
Ați afirmat că nu este o problemă majorarea salarială atunci când există investiții importante, proiecte împinse înainte și echipe care livrează. Tocmai de aceea, vă solicităm să aplicați aceeași logică și Aparatului de Lucru al Guvernului. Proiectele europene, jaloanele PNRR, cererile de plată, programele strategice, actele normative cu impact național, mecanismele interinstituționale și relația tehnică a României cu instituțiile europene nu se realizează singure. Ele nu sunt rezultatul exclusiv al unor declarații politice, ci al muncii continue, adesea invizibile, a unor oameni care elaborează, verifică, fundamentează, avizează, centralizează, corelează, implementează, dezvoltă, răspund observațiilor, gestionează termene, repară erori, acoperă lipsuri și asigură continuitatea administrativă a statului.
În același timp, ați afirmat că nu este normal ca persoane sau echipe care nu livrează să beneficieze de salarii mari, bonusuri ori sporuri consistente. Această afirmație nu poate fi analizată în mod abstract, fără a privi cauzele reale ale pierderii capacității administrative. Dacă în anumite zone ale administrației publice centrale ritmul de lucru a scăzut, dacă anumite procese se blochează, dacă termenele devin tot mai greu de respectat, dacă plățile, decontările și mecanismele aferente fondurilor europene se derulează cu întârzieri, explicația nu poate fi că oamenii rămași în sistem „nu livrează”. Explicația este, de foarte multe ori, că statul a pierdut din oamenii care livrau.
Nu se mai „livrează” la același nivel pentru că mulți lucrători calificați au plecat din sistemul public, obosiți, umiliți, demotivați de declarații publice nedrepte, inclusiv prin declarațiile Domniei-voastre, de salarii care nu reflectă complexitatea muncii lor, de lipsa de respect instituțional și de nerecunoașterea valorii lor profesionale. Nu se mai poate cere același volum de rezultate de la structuri care au fost subțiate constant, fără nicio strategie reală de retenție, fără mecanisme de motivare și fără o minimă preocupare pentru păstrarea expertizei.
Cu titlu de exemplu, potrivit informațiilor existente, domnul Mihai Jurca a preluat Cancelaria Prim-Ministrului cu aproximativ 175 de angajați, iar la mai puțin de 8 luni de la preluarea mandatului au mai rămas aproximativ 115. Această scădere nu este o simplă statistică administrativă. Este expresia unui exod profesional, a unei pierderi de memorie instituțională, de capacitate tehnică. Este exact rezultatul unei politici care a tratat oamenii din Aparatul de Lucru al Guvernului ca fiind ușor de înlocuit, deși realitatea a demonstrat contrariul.
În aceste condiții, este profund nedrept ca, după ce sistemul a fost slăbit prin plecarea personalului calificat, vina pentru întârzieri, blocaje sau pierderea ritmului administrativ să fie transferată asupra celor care au rămas. Acești oameni lucrează astăzi mai mult, cu mai puține resurse, cu presiune mai mare, cu responsabilități extinse și, de multe ori, cu aceeași lipsă de recunoaștere. Dacă astăzi se observă mai pregnant plata drepturilor salariale suplimentare de până la 40% de care ați făcut vorbire, aceasta se întâmplă și pentru că numărul celor rămași este mai mic, iar munca pe care o duc este mai concentrată, mai intensă și mai expusă.
Nu personalul rămas trebuie culpabilizat pentru faptul că statul nu a știut să-și păstreze specialiștii. Nu angajații care încă duc sarcinile trebuie transformați în țapi ispășitori pentru o problemă de management public. Nu oamenii care au ales să rămână în administrație trebuie sancționați pentru că alții au plecat, siliți de un climat profesional lipsit de perspectivă, de respect și de predictibilitate.
Nu oamenii rămași în administrație trebuie să explice de ce statul nu mai livrează la același nivel, ci decidenții trebuie să explice de ce au creat condițiile în care oamenii care livrau au ales să plece.
SAALG atrage atenția că aparatul administrativ nu poate funcționa la nesfârșit pe loialitate, sacrificiu personal și improvizație. Statul nu poate cere performanță europeană cu resurse umane demotivate. Nu poate cere absorbție accelerată de fonduri europene, implementarea PNRR, derularea programelor strategice și respectarea termenelor asumate, în timp ce exact oamenii care transformă aceste obiective în rezultate concrete sunt tratați ca o povară.
Ați spus că este normal ca atunci când o echipă performează să fie plătită bine. Aparatul de Lucru al Guvernului a performat. A făcut-o fără vizibilitatea unei companii de stat, fără conferințe de presă dedicate fiecărui rezultat tehnic, fără bonusuri spectaculoase și fără recunoaștere publică proporțională cu contribuția reală. A performat atunci când România a atras fonduri europene de ordinul zecilor de miliarde de euro. A performat atunci când au fost redactate, corelate și promovate acte normative complexe. A performat atunci când au fost gestionate jaloane, cereri de plată, raportări, proceduri și situații de criză. A performat, de cele mai multe ori, în tăcere.
Dacă Guvernul acceptă că proiectele strategice justifică majorări salariale la Romgaz, atunci trebuie să accepte că fondurile europene, PNRR, programele strategice ale statului și funcționarea centrului guvernamental justifică măsuri similare pentru personalul din Aparatul de Lucru al Guvernului. Dacă Guvernul acceptă că oamenii trebuie motivați pentru a nu părăsi o companie strategică, trebuie să accepte că oamenii trebuie motivați și pentru a nu părăsi administrația publică centrală. Dacă Guvernul acceptă că investițiile au nevoie de echipe, trebuie să accepte că și statul are nevoie de echipe.
Adevărata întrebare nu este dacă personalul din Aparatul de Lucru al Guvernului merită sau nu recunoaștere financiară. Adevărata întrebare este cât își mai permite statul român să piardă din capacitatea sa administrativă înainte să înțeleagă că oamenii calificați nu sunt o resursă infinită. Viitorul va arăta, fără îndoială, că a fost o eroare fundamentală tratarea cu superficialitate a acestor oameni, că demotivarea lor a costat mai mult decât orice măsură de recunoaștere salarială și că pierderea expertizei, a continuității și a memoriei instituționale produce efecte mult mai grave decât economiile bugetare aparente.
Prin urmare, SAALG solicită, în mod ferm, ca Guvernul să dispună de urgență analiza și promovarea unei măsuri concrete de majorare a veniturilor salariale ale personalului din Aparatul de Lucru al Guvernului, în aceeași logică instituțională aplicată în cazul Romgaz: caracter strategic al activității, necesitatea motivării personalului, retenția specialiștilor, continuitatea proiectelor majore și recunoașterea performanței.
În subsidiar, în situația în care Guvernul apreciază că majorarea permanentă necesită un parcurs normativ distinct, solicităm acordarea unei sume unice de 15.000 lei pentru fiecare salariat eligibil, prin mecanismul juridic identificat de Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și Secretariatul General al Guvernului, inclusiv sub forma unui stimulent, a unei prime, a unei compensații, a unei majorări temporare, a unei sume forfetare ori a oricărui alt instrument legal aplicabil personalului plătit din fonduri publice.
Domnule Prim-ministru interimar, nu se poate construi performanță publică prin deprecierea celor care o produc. Nu se poate construi un Guvern eficient prin pierderea oamenilor care îl fac funcțional. Nu se poate vorbi despre „livrare” fără a avea grijă de cei care livrează. Nu se poate invoca responsabilitatea bugetară numai atunci când este vorba despre personalul administrativ, dar nu și atunci când Guvernul decide, legitim de altfel, să motiveze alte categorii de personal considerate strategice.
SAALG vă solicită să transformați principiul pe care l-ați enunțat public într-o practică guvernamentală echitabilă. Dacă oamenii care livrează trebuie plătiți bine, atunci această regulă trebuie să se aplice și celor din Aparatul de Lucru al Guvernului. Dacă echipele care performează trebuie motivate, atunci echipele care susțin Guvernul, fondurile europene, PNRR și programele strategice ale României trebuie motivate. Dacă statul dorește rezultate, trebuie să înceteze să trateze oamenii care produc aceste rezultate ca pe o variabilă bugetară dispensabilă.
În calitate de prim-ministru, sunteți primul responsabil politic și instituțional pentru modul în care este tratat aparatul administrativ al Guvernului. Tocmai de aceea, declarațiile publice ale Domniei-voastre prin care personalul din administrația publică este prezentat, direct sau indirect, ca sursă a dezechilibrelor bugetare produc efecte reale: demotivează, umilesc, alungă specialiști și slăbesc exact instituțiile de la care apoi se cere performanță.
Vă solicităm, așadar, să acționați ca un conducător responsabil al administrației publice, nu ca un observator critic al propriului aparat de lucru. Un stat serios nu își ceartă și umilește oamenii în public și apoi le cere să livreze în tăcere. Un stat serios își păstrează specialiștii, îi respectă, îi motivează și înțelege că performanța nu se obține prin presiune și dispreț, ci prin încredere, stabilitate și recunoaștere.
Ştiri video recomandate
