Îl doare ca în țara lui, zeci de copii mor pe liste de așteptare pentru ca spitalele nu au locuri și nici suficienţi specialişti să-i salveze.
E și motivul pentru care face sute de zboruri spre Italia cu cele mai grave cazuri. Cu priceperea și devotamentul lui întoarce viețile a mii de copii. Ofertat de spitale mari din străinătate, Cătălin Cîrstoveanu a ales să facă imposibilul în țara lui. Iar Dumnezeu îl ajută.
Cătălin Cîrstoveanu, îngerul copiilor născuți prematur
I se spune Îngerul Copiilor. Și nu întâmplător, pentru că în inima doctorului Cătălin Cîrstoveanu bat într-un acord deplin știința și credința, dorința uriașă de a face bine și forța parcă neomenească de a nu se lăsa doborât.
Deși obstacole a avut cât pentru zece vieți, Cătălin Cîrstoveanu nu se văicărește și nu se oprește. A întors viața pentru mii de copii prea fragili să lupte singuri.
„E în primul rând prețuirea şi dragostea pentru semeni, pentru apropiat, pentru viaţa, ne place să avem o conștiința curată, facem tot ce se poate, tot ce trebuie, iar când îți propui lucrul asta, lucrurile se complica rău de tot
De multe ori discutam intre noi – Domnule, dar daca ar fi copilul tău ce ai face? E clar că ai face – te urci în avion, stai până noaptea, mai stai şi a doua zi, şi a treia, cat se poate la nivelul nostru al cunoștințelor, al capacității fizice, intelectuale, e tot ceea ce încercăm să dam, nu suntem deloc perfecți", spune medicul Cătălin Cîrstoveanu.
Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secţiei de Terapie Intensivă nou-născuți de la Spitalul Marie Curie Bucureşti
Așa imperfect, medicul a reușit imposibilul. Cu multă muncă, dar hotărât să-și vadă visul cu ochii, medicul a transformat Secția de terapie intensivă nou născuți de la Spitalul Marie Curie din Capitală într-o insulă de speranță. E cea mai modernă secție de acest fel din Europa.
„Suntem vreo 70 de oameni în total, suntem cea mai mare secție din spital şi una dintre cele mai mari secție de chirurgie neonatală, reanimare din Europa, nu exista așa ceva concentrat şi avem toate cazurile, operați pe inima, torace, probleme complicate, de prin toate părțile tarii. Ma uit în urma, din 2001 am început să creștem cred că m-am nimerit la locul potrivit", mai spune medicul Cătălin Cîrstoveanu.
Nu medicina l-a ales pe Cătălin Cîrstoveanu, ci el a ales medicina. Și nu o dată. De patru ori a dat admitere până să intre la facultate. Neobișnuit de perseverent încă din tinerețe, viitorul medic Cîrstoveanu avea însă o promisiune sacră de împlinit. Una care i-a decis destinul.
După chinul admiterii, viața medicului Cîrstoveanu a luat alta turnură. Nu era doar student la Medicină, ci și protector de familie, soț și tată de băiat. Un băiat care mai târziu avea să-i calce pe urme spre Medicină.
„Era inconștiența, eram foarte tineri şi ne doream să avem un copil. Eram foarte săraci, uneori nu aveam ce mânca. Dar nu am gândit niciodată lucrul asta, nu am avut lipsa de ceva. Dumnezeu are grijă", mai povestește dr. Cîrstoveanu
Doctorul Cătălin Cîrstoveanu a reușit imposibilul
Și Dumnezeu a avut, oricât de copleșitoare erau problemele atunci.
„Era dezastruos. România nu avea bani, noi aveam salarii de nimic, câteva sute de euro. Mai mergeam acasă...şi uneori mâncarea şi abonamentul nu ajungeau, foarte greu. Eu credeam că, cu cât lucrurile sunt mai sigure, credeam că voi avea timp mai mult pentru familie. Lucrurile au fost de fapt invers. Sunt şi ei cu mine, înțeleg şi ei problemele astea", spune dr. Cătălin Cîrstoveanu.
Norocul său s-a schimbat însă când a ajuns la pregătire în America, în perioada rezidențialului.
„Acolo am călcat pentru prima oară într-o clinica străină şi este locul care m-a schimbat totalmente şi am înțeles cam încotro trebuie să evolueze locul unde lucrez. Am văzut în primul rând că nu suntem proști, dimpotrivă, nu vreau să fiu lipsit de modestie, dintre rezidenți eram cel mai bun.
Absolut m-a fascinat locul acela, am înțeles mecanismul, am văzut partea informatică, infrastructura, nu scriau pe foi. Am văzut cât se luptau pentru un copil. Eram foarte în urma, foarte în urmă", mai spune medicul
Ar fi putut să rămână în Statele Unite. Ar fi putut să meargă în Marea Britanie sau în Italia. De oferte nu a dus lipsă.
„Pai cum, aveam contractul semnat, trebuia să zic am venit, nu mă interesează. După 20 de ani, zic bine că am rămas aici, atât de bine a fost. Îmi dau seama că, așa a trebuit să fie şi a fost cel mai bine pentru mine, pentru locul acesta", mai spune medicul.
Comunitatea, un pilon al speranţei
La București însă, lipsurile erau de neimaginat în spital. Halatul de medic venea cu responsabilități și probleme la care a știut să găsească soluții ingenioase.
„Nu aveam apă să punem în aparatele de ventilat mecanic, noi produceam apă distilată în spital, luam cu seringa dintr-un recipient în altul, un fel de bălăceală. Era o improvizație.
Am rugat o firmă mare, străină, care şi-a făcut fabrică în România, faceți apă. Şi au făcut apă. Pentru mine a fost o victorie că am făcut în România şi m-am şi pozat cu sticla aia de apă, îmi aduc aminte.
Puneam mâna pe incubatoare şi mă curentam şi eu uneori. Erau fire pe jos, mai curgea apa, era un haos. Nu aveam aparate cu baterii de rezervă, şi într-o seară a luat foc priza şi s-a dus şi copilul. Mi-am fotografiat priza, îmi aduc aminte, şi mi-am zis: Într-o zi o să am super instalații electrice în spitalul meu", a mai mărturisit medicul Cîrstoveanu.
Și a avut. Și instalații electrice, și aparatură performantă. Nu cumpărată de stat, ci adusă cu tirul din Belfast, unde Cătălin Cîrstoveanu a lucrat timp de trei luni.
„Am plecat din spitalul ala cu un tir de aparatură. Nu știam asta că o sa ma întorc din Belfast cu un tir de aparatură şi secția asta a supraviețuit ani de zile cu consumabile şi echipamente de acolo. Ziua lucram şi noaptea, ei aduceau echipamente şi luam cutiile şi cu bulele alea de aer, împachetam toate aparatele pentru ca știam ca va veni o zi în care să le iau. Şi uite așa, zi după zi, mă întrebau: Cătăline, dar asta nu iți trebuie? Ecograf, am împins la ecograful ala ani de zile aici, cu ăla am învățat ecografie, ventilatoare, incubatoare, fel de fel de lucruri, o groază de lucruri am adus acasă", a mai spus medicul Cătălin Cîrstoveanu
A construit cea mai modernă secţie de terapie din Europa
Încet-încet a construit întreaga secție de Terapie Intensivă de la Marie Curie. A extins-o și a modernizat-o din donații. A dat statului o adevărată lecție de investiție în sănătatea copiilor.
„Am adus întâi de afara, pe gratis, şi le-am folosit, apoi am zis hai să încercăm să facem acasă. Noi am spus comunității problema şi ei au spus – suntem aici. Am ridicat clădire de 2 milioane de euro într-un an de zile!
Sunt sute de mii de euro pe care i-am băgat aici, întreținere, data center, siguranță, stingere cu gaz inert, video wall, toate acestea sunt făcute cu banii comunității, banii celor care donează pentru siguranța, exemplul unui loc care. Multi s-au inspirat de aici.
Poate ca statul a avut nevoie de exemple. Inițial am cautat fond europene şi întrebam pe cei care ne conduc de ce nu accesăm. Am accesat noi ca secție, peste 20 de milioane de lei, a fost senzațional, am fost şi premiați de Ministerul Fondurilor Europene. Dar am spus noi vrem să construim", a mai completat dr. Cîrstoveanu.
„În doi ani, în România au murit 55 de copii pe listele de aşteptare"
Spitalele din Italia care accepta sa preia cazurile grave ce nu pot fi operate în România sunt ultima speranță a copiilor născuți cu malformații cardiace. Pentru medicul care face de ani întregi sute de zboruri peste granițe, ca sa-i salveze, e speranța amestecata cu revolta.
În săptămâna Crăciunului, Cătălin Cîrstoveanu a mai făcut un zbor medical în Italia.
„De 2 ani de zile, sunt 55 de copii care au murit în aşteptare. Suntem mai puţini şi mai bolnavi. Cum nu se poate mai rău. Nu putem să stam liniștiți, să vedem statistica aia acolo, morții aia acolo şi să nu facem nimic", spune dr. Cîrstoveanu
La întoarcere a adus acasă o fetița de 2 luni şi pe Gabi, un băiat de 13 ani a Carei viaţă depinde de un transplant.
Povestea copiilor care au mai primit o șansă la viaţă datorită medicului Cătălin Cîrstoveanu, pe larg, în materialul de mai jos.
