Rusia a folosit, din nou, o rachetă nucleară Oreșnik în Ucraina. Această armă poate avea exclusiv încărcătură nucleară, sub forma a 6 ogive. Deși în bombardamentul de acum câteva zile asupra Liovului, respectivele focoase au fost „goale”, Putin a transmis, cu această ocazie, un un mesaj direct NATO, susține, într-un interviu acordat pentru antena3.ro, generalul în rezervă Cristian Barbu. Expertul militar a arătat că, în ciuda declarațiilor propagandei rusești, conform cărora această rachetă este imposibil de interceptat, scutul antirachetă de la Deveselu a fost special conceput pentru a combate exact o astfel de amenințare. O sarcină care, deși nu e imposibilă, e extrem de dificil de realizat: conform simulărilor, reușita interceptării unui Oreșnik de către scutul de la Deveselu este în jur de 40%.
Antena3.ro: Care e semnificația celui de-al doilea atac în care rușii au folosit o rachetă Oreșnik în zona Liov, la 70 de kilometri de granița cu NATO? Ei susțin că a fost vorba de o reacție la presupusul atac ucrainean asupra reședinței lui Putin din Novgorod.
Generalul (r) Cristian Barbu: După părerea mea, are legătură cu ceea ce s-a întâmplat cu două zile înainte (semnarea documentului de la Paris, prin care Franța și UK s-au arătat dispuse să trimită trupe în Ucraina, în cazul unui acord de pace - n.r.). Un lucru care, cred, i-a deranjat foarte mult pe ruși a fost faptul că în jur de 15.000 de militari din Franța și Marea Britanie - și poate din Germania -, ar putea fi dislocați pe teritoriul ucrainean, după încheierea războiului.
Unde ar putea fi dislocați acești militari? Păi, în vestul Ucrainei. Centrul acestui cartier general ar fi chiar Lvovul. Înseamnă că zona aceea a fost cumva aleasă, tocmai pentru a transmite un mesaj că rușii nu sunt de acord cu instalarea unor astfel de cartiere generale ale forțelor europene pe teritoriul ucrainean și că, în acea situație, s-au întors la retorica conform căreia aceste ținte vor fi ținte legitime pentru ruși. Au transmis un semnal: vă arătăm că nu aveți cum să vă apărați.
Semnalul a fost unul interesant, cel puțin pentru noi, care suntem în domeniul acesta, pentru că racheta Oreșnik folosită în atacul de la Lvov nu a avut o țintă semnificativă, din punct de vedere militar. Folosirea ei a avut mai mult un rol simbolistic, în sensul „noi, rușii, putem găsi orice soluție prin care să vă îndepărtăm (pe NATO) de la acest proiect (trimiterea de trupe în Ucraina - n.r.)”.
Racheta, în sine, a funcționat bine, după părerea mea, nu a avut niciun fel de eroare și chiar și din imaginile transmise, s-au văzut cele șase ogive care au impactat solul.
Antena3.ro: Kremlinul și propaganda rusă susțin că racheta Oreșnik e imposibil de interceptat. Putem însă considera racheta Oreșnik o rachetă nucleară?
Cristian Barbu: Cele 6 focoase erau complet neechipate. Noi, în termeni tehnici, le spunem „lestate”. Nu au folosit nici măcar explozivi convenționali.
Antena3.ro: De ce nu au folosit explozivi și au lansat doar niște ogive „goale”?
Cristian Barbu: Dintr-un motiv foarte simplu. Aceste focoase se încălzesc foarte mult când vin în zona atmosferei dense. Ați văzut și în imagini că sunt ca niște meteoriți, ca niște săgeți incandescente.
Footage suggests that Russia indeed launched an Oreshnik (RS-26 Rubezh) IRBM against Lviv, Ukraine. The inert entry vehicles come down and can cause damage by kinetic energy.
— (((Tendar))) (@Tendar) January 8, 2026
Except in one case, previous attempts to fire that missile ended in failures. pic.twitter.com/OPOrnfh7wA
Dacă ar fi pus și exploziv în ele, explozivul acela n-ar fi rezistat și le-ar fi distrus înainte de a ajunge la țintă.
Rușii nu vor folosi niciodată aceste rachete cu exploziv pe ele. Ele le vor folosi ori așa, pentru impact cinetic, ori direct cu încărcătură nucleară.
Încărcătura nucleară este protejată la această temperatură
Să nu ne imaginăm că acele 6 focoase sunt de cea mai înaltă tehnologie, ca la naveta spațială, cu straturi de protecție și costuri foarte mari pentru a face acest lucru. Nu. Ele sunt proiectate la limita de temperatură, numai că încărcătura nucleară este prevăzută pentru așa ceva (scut termic - n.r.).
Antena3.ro: Practic, prin folosirea Oreșnik, rușii au folosit o armă nucleară în Ucraina, dar fără încărcătură.
Cristian Barbu: Absolut. Fără niciun fel de încărcătură distructivă, ci numai în condițiile acestea „lestate”, inerte, cu impact cinetic. Dar chiar și așa, impactul acesta cinetic nu e de neglijat.
Patriot nu poate intercepta Oreșnik. Scutul de la Deveselu, singurul sistem care ar putea „în anumite condiții” să o intercepteze
Antena3.ro: Ucrainenii au anunțat că au reușit să doboare cu Patriot rachete balistice Kinjal sau Iskander. Oreșniul de ce nu a putut fi interceptat
Cristian Barbu: Kinjalul nu are o traiectorie balistică asemănătoare cu cea a Oreșnikului. Nici pe departe. Kinjalul este lansat de un avion, la o altitudine oarecum ridicată și are un motor turbopropulsor sau, cum spunem noi, statoreactor. Avionul ajunge la o anumită viteză de la care intră în funcțiune motorul Kinjalului și de acolo încolo este dirijat fără a ieși din atmosfera densă. Pentru că motorul funcționează cu oxigen.
Iskanderul zboară „mai jos”, are o cu totul altă săgeată a traiectoriei. Al doilea aspect este viteza. Iskanderul are o viteză mult mai mică, suficient pentru un sistem Patriot, de exemplu.
Antena 3: Scutul de la Deveselu este considerat a fi special dedicat interceptării de rachete cu rază de acțiune „intermediară”, categorie în care intră și racheta Oreșnik. Poate scutul de la Deveselu să intercepteze, totuși, o rachetă Oreșnik?
Cristian Barbu: Scutul de la Deveselu este singurul instrument prin care am putea, în anumite condiții, să lovim un Oreșnik. Noi (militarii) ce facem? Vă dau câteva detalii scurte, tehnice.
Facem niște diagrame. Diagramele acestea sunt legate de altitudine, de viteză, de poziția de lansare vizavi de țintă. Sigur, luăm în calcul caracteristicile țintei, cu privire la traiectorie, viteză, pentru că acești interceptori (antirachetă) sunt cinetici: ei trebuie să lovească ținta direct. Țintă care nu e deloc mare, e ca o țeavă cu diametrul de o jumătate de metru, poate un pic mai mult și care vine cu o viteză destul de mare și pe care trebuie să o lovesc la o înălțime de peste 100 de kilometri, adică mai sus de linia Karman. Doar în această zonă putem să lovim.
Asta înseamnă că altitudinile pe care le-am putea folosi pentru lovirea unei astfel de ținte ar fi între 110-120 de kilometri, până undeva la 240-250 de kilometri
Mai exact, dacă ar fi să atingă o țintă la 5.500 de kilometri, „săgeata” unei rachete (punctul ei de maximă altitudine - n.r.) e în jur de 2.000 de kilometri (înălțime). Nu am cum să o lovesc acolo.
De exemplu, distanța Moscova Paris este de circa 5.000 de kilometri. Racheta atinge vârful traiectoriei la circa 2.000 de kilometri înălțime.
Pentru interceptare, aștept să se coboare până ajunge la 90-200 de kilometri (înălțime). Aceasta e fereastra (de interceptare).
În limbajul nostru de specialitate, realizăm un „con” (de interceptare): o suprafață de înfășurare și în interiorul ei avem un spațiu în care am putea să facem interceptarea.
„Conul” acela e destul de micuț. De ce? Sistemul acesta Aegis ashore e fix, asta e o mare problemă. Nu e ca un distrugător, nu se deplasează. Conul se strânge doar pentru că pe acolo ar putea să treacă astfel încât să pot să lovesc ținta și numai în anumite condiții de traiectorie.
Care este „momentul optim” de interceptare a unei rachete Oreșnik de către scutul Deveselu. Complicata matematică din spatele unei interceptări reușite
Cristian Barbu: Ținta rachetei (Oreșnik) trebuie să fie undeva în vecinătatea centrului de lansare, la o rază de aproximativ 200-250 de kilometri.
Astfel, pun Deveselu ca centrul unui astfel cerc, cu raza de 200-250 de kilometri. În acel cerc ar trebui să fie ținta Oreșnikului, la sol. Pe baza acestui cerc, realizez acel con de lovire și, în funcție de altitudine, conul acesta se lărgește sau se micșorează.
Interceptarea se face după o curbă de apropiere: avem traiectoria rachetei balistice și traiectoria interceptorului. Cele două trebuie să ajungă cumva, într-un punct de intersecție, ținând cont de o serie întreagă de manevre de apropiere.
Dacă ar fi „să alerg” după rachetă, n-aș putea să o prind. Ea trebuie cumva să vină și să am posibilitatea, pe unghiul respectiv, să fac și manevra de interceptarea. Apropierea o fac după niște curbe pe care le aproximez cu ceea ce înseamnă „punctul următor de intersecție”. Chestiunea aceasta nu e deloc simplă, pentru că Oreșniuk s-ar putea să aibă o posibilitate de manevră pe traiectorie.
Astfel (pentru a mări șansele de interceptare - n.r.), ținta trebuie „să vină” frontal, nu „să plece” relativ față de interceptor.
Posibilitatea de lovire (interceptare) există, e pozitivă și tinde către 40%, din diagramele noastre, ceeea ce nu e rău.
Antena3.ro: 40% pentru un interceptor?
Cristian Barbu: 40% pentru un „con” de interceptare. În acel „con” poți să lansezi una, două sau 7 rachete interceptoare. Toate în interiorul volumului acelui con. Dacă ținta îmi iese din acel con, s-a terminat, nu mai am de ce să lansez.
Antena3.ro: Care e momentul optim de interceptare a unei rachete de tip Oreșnik
Cristian Barbu: Momentul optim de lovire este înainte de eliberarea celor 6 sau 4 ogive.
În momentul în care s-a produs eliberarea celor 6 ogive, acestea vor fi extrem de greu de interceptat: ele au și suprafață mai mică, volumul lor e unul greu de poziționat și au și o mișcare destul de instabilă: ele intră în atmosferă, mișcările și vibrațiile pe care le au nu le dau stabilitate și e greu să țintești ceva ce la un moment dat se mișcă destul de aleatoriu. Există, de asemenea, un pericol chiar și dacă o interceptezi înainte de lansare. Dacă una din cele 6 ogive nu e distrusă și e în continuare activă, acel focos poate funcționa chiar și așa, venind spre sol.
Ştiri video recomandate
