Rețelele sociale nu trebuie interzise, ci trebuie doar să devină prea costisitor pentru companiile „big tech” să continue să funcționeze ca până acum, scrie jurnalista Julia Angwin într-un articol de opinie pentru New York Times. Decizia pronunțată de o instanță din California împotriva Meta și Google arată că a început, în sfârșit, era în care companiile tech sunt trase la răspundere pentru alegerile lor antisociale.
S-a întâmplat în sfârșit: companiile de social media au fost trase la răspundere pentru toxicitatea algoritmelor care îi capturează pe utilizatori. Într-o decizie fără precedent, o instanță superioară din California a hotărât că Meta și YouTube au făcut rău unui utilizator prin alegerile lor de design care creează dependență.
Consecințele pentru industrie ar putea fi semnificative. Acest caz este doar unul dintre miile care urmează să fie judecate în întreaga țară, iar instanțele încearcă să le consolideze. Acest lucru ar putea duce la o înțelegere majoră, similară acordului pe care cei mai mari patru producători de țigări l-au încheiat în 1998 pentru a soluționa procese în valoare estimată de 206 miliarde de dolari, ca parte a unui acord general cu 46 de state.
Despăgubirea persoanelor pentru prejudiciile cauzate de produsele lor este doar o parte a monedei. Adevărata victorie ar fi dacă giganții tehnologici ar fi, în sfârșit, obligați să proiecteze produse mai puțin dăunătoare.
Este vorba despre funcții precum derularea infinită („infinite scroll”), care îi ademenește pe oameni cu conținut aparent nesfârșit, și redarea automată („autoplay”), care pornește videoclipuri înaintea ochilor noștri.
Și, desigur, există algoritmii care răspândesc dezinformare și amplifică indignarea. Toate acestea sunt tehnici pe care marile companii tech le folosesc pentru a ne ține cu ochii în ecran cât mai mult timp posibil. Păcat că practicile lor profitabile impun un cost teribil utilizatorilor și societății.
Ani la rând, marile companii tech s-au apărat de acuzațiile de prejudiciu folosind în mod repetat o portiță legilastivă: un act normativ din 1996. Cunoscută sub numele de Secțiunea 230 din Legea decenței în comunicații, aceasta a scutit companiile tech de răspundere pentru conținutul postat de utilizatori pe platformele lor. Numeroase companii s-au folosit de această portiță legislativă timp de decenii pentru a se apăra cu succes împotriva unui număr tot mai mare de acuzații că facilitează vânzări de droguri letale, hărțuire sexuală și trafic ilegal de arme.
O nouă generație de procese începe să spargă acest scut. În loc să susțină că problema este conținutul, reclamanții argumentează că funcțiile de design și algoritmii companiilor produc prejudicii. „Industria tech s-a protejat istoric de examinare invocând Secțiunea 230, Primul Amendament sau ambele. Dar acea perioadă s-a încheiat”, a spus Meetali Jain, fondatoarea Tech Justice Law Project, o organizație nonprofit de advocacy și litigii.
În cazul din California, juriul a decis că Meta și YouTube trebuie să plătească despăgubiri de 6 milioane de dolari către K.G.M., o tânără anonimă de 20 de ani, care a declarat că filtrele de frumusețe de pe social media i-au provocat o anxietate serioasă legată de aspectul său. Funcții precum autoplay și numărul de aprecieri i-au permis să verifice câți oameni reacționează la postările ei, contribuind la depresia sa.
Verdictul va fi probabil contestat în apel. Și este posibil să vedem decizii contradictorii pe măsură ce alte cazuri similare vor fi judecate în instanțe din întreaga țară. Dar, odată cu această hotărâre, a început în sfârșit era în care companiile tech sunt trase la răspundere pentru alegerile lor antisociale.
Este greu de imaginat acum, dar atunci când Facebook a introdus News Feed-ul în 2006, acesta era doar o modalitate prin care oamenii puteau vedea postările prietenilor într-un singur loc, fără a fi nevoie să viziteze paginile fiecăruia.
Între timp, feedul algoritmic s-a transformat într-o cu totul altă „bestie”: una asupra căreia utilizatorii au foarte puțin control. Companiile de social media au realizat că oamenii vor petrece mai mult timp în aplicații dacă sunt hipnotizați de un flux nesfârșit de conținut șocant și vulgar. Orice conținut care ține utilizatorii mai mult pe platformă câștigă.
În această lume darwiniană, a existat puțin spațiu pentru ca algoritmii să încurajeze partea mai bună a naturii umane. De ce ar încuraja o companie orientată spre profit să lăsăm telefonul din mână, să ieșim la o plimbare, să vedem un prieten sau să ne vizităm bunicii? De ce ne-ar încuraja să avem încredere în noi, când o stimă de sine scăzută ne-ar face să revenim mai des?
Ştiri video recomandate
