Arborii de eucalipt au fost introduși în Etiopia în urmă cu mai bine de un secol, într-o perioadă în care țara se confrunta cu o lipsă de lemn de foc și de material lemnos pentru construcții. Creșterea lor rapidă i-a transformat într-o soluție atractivă pentru reducerea presiunii asupra pădurilor naturale, iar ulterior programele guvernamentale de reîmpădurire au încurajat extinderea plantărilor.
De-a lungul timpului, eucaliptul a devenit unul dintre cei mai plantați arbori din țară, furnizând lemn de foc, material pentru construcții și venituri, în timp ce a redus o parte din cererea care contribuie la defrișări.
Însă deceniile de extindere au scos la iveală și un compromis dificil: arborii plantați pentru a reduce presiunea asupra pădurilor pot consuma cantități considerabile de apă în regiuni în care resursele sunt deja limitate.
O analiză publicată în 2025, realizată de Kiros Getachew Belachew și Wondwosson Kibrie Minale, a examinat aceste efecte contradictorii.
Cum a devenit eucaliptul o soluție pentru problema defrișărilor din Etiopia
Eucaliptul a ajuns pentru prima dată în Etiopia la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost plantat pentru a răspunde deficitului de lemn de foc și de lemn pentru construcții din jurul capitalei. Avantajul său era evident: arborii cresc rapid, produc lemn util și pot reprezenta o sursă constantă de venit pentru gospodării.
Pe măsură ce cererea de lemn a crescut odată cu populația, agricultura, construcțiile și nevoile energetice, eucaliptul s-a răspândit cu mult dincolo de zonele în care fusese plantat inițial.
Extinderea s-a accelerat și mai mult în anii 1980, când speciile de eucalipt cu creștere rapidă au fost incluse în programele guvernamentale de înverzire și de creare a plantațiilor.
Potrivit analizei realizate de Belachew și Minale, plantațiile de eucalipt acoperă în prezent aproximativ 506.000 de hectare în Etiopia. Pentru fermieri, arborii pot fi deosebit de atractivi deoarece oferă lemn care poate fi comercializat într-un timp relativ scurt, iar cultivarea lor poate reduce dependența de pădurile naturale pentru anumite produse din lemn.
Acest succes a venit însă la pachet cu o dezbatere tot mai intensă privind impactul asupra mediului. Cercetătorii și comunitățile locale au început să semnaleze probleme legate de plantațiile de eucalipt aflate în apropierea terenurilor agricole și a surselor de apă, printre acestea numărându-se reducerea disponibilității apei, scăderea fertilității solului și înlocuirea vegetației native.
De ce aceiași arbori pot pune presiune pe izvoare și apele subterane
Problema este strâns legată de modul în care crește eucaliptul. Arborii cu dezvoltare rapidă au nevoie de cantități importante de apă, iar eucaliptul are sisteme radiculare extinse și rate ridicate de evapotranspirație, ceea ce îi permite să extragă umezeală din sol și din apele subterane.
Analiza din 2025 a constatat că plantațiile de eucalipt pot modifica scurgerea apei, pot reduce umiditatea solului și pot diminua reîncărcarea apelor subterane.
Unul dintre rezultatele evidențiate în analiză este deosebit de surprinzător. În zonele muntoase centrale ale Etiopiei, transformarea terenurilor cultivate în plantații de eucalipt a fost asociată cu o scădere de 51,1% a umidității solului și cu o reducere de 48,9% a debitului izvoarelor.
Cercetările efectuate în bazinul hidrografic Koga, din regiunea Amhara, au arătat, de asemenea, că plantațiile de eucalipt aflate în apropierea surselor de apă ar putea contribui la secarea completă a unor izvoare.
Efectele pot deveni și mai pronunțate în perioadele secetoase. În bazinul lacului Tana, cercetătorii au observat fluctuații importante ale apelor subterane asociate cu plantațiile de eucalipt.
Analiza arată că evapotranspirația plantațiilor de eucalipt în perioadele secetoase ar putea ajunge la 2.300 de milimetri, cu aproximativ 1.400 de milimetri mai mult decât în zonele fără eucalipt.
Oamenii de știință au descoperit că eucaliptul nu este pur și simplu un „arbore rău”
Problemele legate de apă nu înseamnă că eucaliptul nu a adus beneficii economice sau de mediu. De fapt, tocmai ritmul său rapid de creștere este motivul pentru care a devenit valoros pentru Etiopia încă de la început.
Arborii furnizează lemn de foc și materiale pentru construcții, generează venituri pentru gospodării și pot reduce presiunea asupra pădurilor native, oferind o sursă alternativă de lemn.
Cercetările au arătat, de asemenea, că efectele pot depinde în mare măsură de locul și modul în care eucaliptul este cultivat.
De exemplu, un studiu de teren desfășurat timp de nouă ani în bazinul hidrografic Debre Mawi din Etiopia a constatat că extinderea suprafețelor acoperite cu eucalipt a fost asociată cu reduceri ale scurgerii de suprafață și ale concentrațiilor de sedimente.
Cercetătorii au remarcat însă și un posibil dezavantaj: eucaliptul ar putea seca fântânile în timpul perioadei secetoase a sezonului musonic, fenomen despre care au spus că necesită investigații suplimentare.
Prin urmare, problema nu este atât dacă eucaliptul ar trebui să existe în Etiopia, cât unde și cum ar trebui să fie plantat.
Plantarea unor suprafețe extinse în regiuni afectate de lipsa apei sau în apropierea izvoarelor poate avea consecințe foarte diferite față de plantarea arborilor în zone în care necesarul lor de apă nu amenință rezervele esențiale.
Etiopia se confruntă acum cu o alegere dificilă în privința pădurilor sale cu creștere rapidă
O analiză mai nouă, publicată în 2026, realizată de Yohannes Gelaye și Kiros Getachew, a ajuns la o concluzie similară.
Autorii au concluzionat că plantațiile de eucalipt generează beneficii economice prin producția de lemn, lemn de foc și venituri pentru gospodării, dar pot contribui și la deficitul de apă, degradarea solului și pierderea biodiversității.
Autorii recomandă o gestionare mai bună a utilizării terenurilor, în locul interzicerii totale a eucaliptului.
Printre metodele propuse se numără agroforestierul și plantarea mixtă, în special alături de arbori indigeni cu utilizări multiple, precum Cordia africana, Faidherbia albida și Acacia abyssinica.
Scopul este maximizarea beneficiilor economice oferite de arborele cu creștere rapidă, fără a produce efecte negative asupra mediului.
Aceasta este una dintre cele mai surprinzătoare lecții oferite de experiența Etiopiei în materie de reîmpădurire. Plantarea arborilor poate contribui la rezolvarea deficitului de lemn și la reducerea defrișării pădurilor naturale, însă mai mulți arbori nu înseamnă întotdeauna mai multă apă sau un ecosistem mai sănătos.
În peisajele în care izvoarele, apele subterane și terenurile agricole depind de cantități limitate de umezeală, specia aleasă și locul în care este plantată pot fi la fel de importante ca numărul de arbori plantați.
