DOCUMENT Ce i-au scris magistrații lui Nicușor Dan. „Suntem în teroare”, „Ni se oferă direcții clare pe tipuri de dosare"

Administrația Prezidențială a publicat, duminică, un raport asupra sesizărilor magistraților privind problemele din justiție. Raportul sintetizează observațiile scrise transmise direct de magistrați președintelui Nicușor Dan de peste 250 de magistrați din 27 de instanțe și 14 parchete. Magistrații au descris un climat de teroare, neîncredere, unde funcționează sistemul „pedeapsă și recompensă”, iar conducerea dă „comenzi” inclusiv în ceea ce privește soluțiile dosarelor.

Aceștia au deplâns lipsa de meritocrație în sistem, promovările arbitrare, puterea concentrată în jurul conducerii și transformarea Inspecției Judiciare într-un instrument de îndepărtare a magistraților „incomozi”. 

Administrația Prezidențială precizează că până la data de 20 decembrie, inclusiv, au fost consemnate 320 de emailuri, dintre care peste 135 provenind de la mai mult de 250 de magistrați (judecători și procurori activi sau retrași), provenind din 27 de instanțe și 14 parchete, precum și de peste 180 de alți actori (cetățeni, avocați, polițiști, avertizori de integritate). Înainte de a intra propriu-zis în sinteza sesizărilor, Administrația Prezidențială subliniază că acest raport: 

Președintele României a transmis, de asemenea, că invitația publică lansată magistraților de a trimite aceste sesizări a avut în vedere rolul constituțional al șefului statului de a „veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, precum și acela de garant al îndeplinirii obligațiilor asumate de România față de Uniunea Europeană”. 

Administrația Prezidențială arată că înainte de a iniția acest dialog cu magistrații, Președintele a analizat raportul din 2025 privind statul de drept întocmit de Comisia Europeană, care la capitolul dedicat sistemului judiciar reține că: 

• în privința percepției publice cu privire la independența sistemului judiciar din România „44% din populația generală și 51% din întreprinderi percep nivelul de independență al instanțelor și al judecătorilor ca fiind „destul de bun sau foarte bun” în 2025; Percepția publicului larg asupra independenței sistemului de justiție s-a deteriorat semnificativ în comparație cu 2024 (52%) și 2021 (51%);

• 75% din respondenți percep corupția ca fiind larg răspândită în țara lor, iar 60% afirmă că se simt afectați de corupție în viața de zi cu zi (față de media UE de 30%);

• în ceea ce privește întreprinderile, 90% din ele consideră că fenomenul corupției este generalizat (față de media UE de 63%), iar 72% din ele consideră că acesta face dificilă desfășurarea de activități economice (față de media UE de 35%);

Magistrații denunță un climat de teroare

Administrația Prezidențială a publicat și fragmente din sesizările magistraților. Iată ce au spus magistrații, sub protecția anonimității sau sub garanția confidențialității. 

• „Suntem amenințați cu inspecția judiciară, cu sancționarea de către CSM”;
• „La CAB s-a instaurat frica”;
• „Nu te înscrii la concurs dacă nu ai chemare”;
• „Candidații neagreați sunt descurajați sau eliminați”;
• „Ne spun în ședință că se vor asigura ei că nu avem ce să le facem, că sunt intangibili”;
•  „Raportul IJ semnalizează soarta candidatului”;
• „Suntem în teroare”;
• „Ni se oferă direcții clare pe tipuri de dosare”;
• „Ședințe de supunere și denigrare”;
• „Ne spuneau că vor urma pedepse și cercetări”;
• „Totul funcționează pe principiul recompensă și pedeapsă”;
• „Presiunea din interior este reală, iar mecanismele informale de influență funcționează mult mai dur decât se vede din exterior”,
•  „Președintele instanței (...) este pus în funcție de (...) membru CSM (...) răspunde bine la comenzi (...)”; 
• „Ai o cauză cu persoane influente te trezești că ți se ia fără explicații și ajunge la un parchet superior...iar după câteva luni afli că s-a clasat”,
• Similar, poate fi amintită o relatare indirectă despre un apel telefonic atribuit unui membru CSM (nume indicat) către președintele unei instanțe, cu mesaj de tip condiționare („dacă vei fi cuminte”) în cadrul unei proceduri vizând cariera magistratului;
• „După comunicatul de presă au fost trimise mesaje printre noi. Mesaje de amenințare. Să nu îndrăznim să ne solidarizăm sau să semnalăm ceva.”

Concluziile președintelui Nicușor Dan 

În finalul documentului publicat de Administrația Prezidențială, șeful statului trage câteva concluzii din sesizările și observațiile făcute de magistrați:

Antena3.ro redă, pe larg, concluziile raportului așa cum au fost ele transmise de Administrația Prezidențială. Așadar, iată ce spune documentul Administrației Prezidențiale despre solicitările repetate ale magistraților de le fi protejată identitatea: 

„O parte relevantă din observațiile transmise accentuează necesitatea asigurării caracterului confidențial al identității magistraților, unii dintre aceștia alegând să nu își devoaleze identitatea (ci doar instanța/parchetul ori circumscripția de proveniență), motivele recurente indicând „teama de consecințe” sau „frica de represalii” de natură a afecta evoluția profesională ulterioară (e.g. cercetări disciplinare, afectarea dosarelor de promovare, delegare, detașare), inclusiv prin formulări de tipul „motivul pentru care am folosit un nume fictiv în mesaj este că, recunosc, îmi este frică de consecințele acțiunii mele în interiorul sistemului, în condițiile în care am muncit enorm și am sacrificat multe pentru a ajunge magistrat”.

Sunt aduse în context exemple din trecut, dar și recente, cel al jud. Beșu cu privire la care Inspecția Judiciară ar fi fost sesizată în mai puțin de 24 ore de la difuzarea investigației jurnalistice, respectiv situația recuzării jud. Moroșanu”, se arată în raportul citat. 

De asemenea, magistrații solicită „restabilirea unor garanții instituționale legate de independența în desfășurarea activității, cu precădere în cazul judecătorilor.” Președintele României atrage atenția că cele sesizate de magistrați „nu par să descrie incidente izolate, ci un cumul de vulnerabilități structurale ale sistemului de justiție care, în lipsa corecțiilor, se susține că au condus la și au aptitudinea de a accentua erodarea independenței interne a magistraților (cu precădere în cazul judecătorilor), calității actului de justiție și încrederii publice.” Vulnerabilitățile structurale rezultate din observațiile transmise indică drept potențiale categorii de factori generatori de risc: 

• a) Lipsa de transparență ori transparența redusă și inexistența unor criterii obiective în zone sensibile ale carierei magistraților (delegare, detașare, numire în funcții de conducere – interviuri și evaluare proiect, promovare efectivă – evaluare hotărâri și comisii), ceea ce ar permite o selecție informală și de natură a inhiba contestarea;
• b) Un fenomen de tipul „gatekeeping” prin intermediul interviurilor și rapoartelor în sensul că interviul (ICCJ, funcțiile de conducere) și raportul Inspecției Judiciare sunt descrise ca un veto cu justificare/motivare îndoielnică sau inexistentă și predictibilitate redusă;
• c) Lipsa unor mecanisme, proceduri și metodologii standardizate de adoptare, publicitate și comunicare a deciziilor administrative, existând un acces limitat la înregistrări, comisii, motivări, documente de schimbare a completelor ori altor acte de administrare internă, inclusiv a acelor de constituire a comisiilor de evaluare, de contestare, de organizare a concursurilor, de elaborare a subiectelor și altele asemenea;
• d) Riscul unui efect descurajant, de inhibare în exercitarea unor drepturi (de a candida, de a contesta) și asupra libertății de exprimare, prin semnale disciplinare/instituționale sau prin consecințe negative privind cariera;
• e) Presiunea sistemică generată de volumul de activitate care reduce calitatea și crește vulnerabilitatea la erori, întârzieri și, implicit, generează un nivel de vulnerabilitate pentru magistrații care în anumite situații ar fi în dezacord cu propunerile conducerii, astfel de cazuri având aptitudinea de a atrage declanșarea unor anchete disciplinare;
• f) Neclaritățile, necorelările sau insuficiențele de ordin legislativ care generează o presiune sistemică suplimentară, inclusiv din perspectiva instrumentelor de asigurare a integrității ori a resurselor umane și logistice. Sunt incluse aici, cu titlu de exemplu, situația prescripției răspunderii penale, ineficiența dovedită a structurilor de parchet competente să cerceteze infracțiuni comise de magistrați, regimul dual de subordonare al poliției judiciare, competența limitată a ofițerilor DGA, experienței și resurselor tehnice ale acestora; 

Din ansamblul observațiilor se poate extrage un nucleu comun, repetitiv de propuneri care vizează, în esență: 

• a) Descentralizarea puterii decizionale prin întărirea rolului colegiilor de conducere inclusiv din perspectiva unei reprezentativități efective a acestora corelat cu reducerea polilor de putere concentrați în jurul președinților de instanțe (prin alegerea directă de către judecători a restului membrilor colegiului de conducere); corelativ, asigurarea reprezentativității efective în alegerea membrilor CSM;
• b) Limitarea strictă a delegărilor și detașărilor, însoțite de proceduri competitive, criterii și motivări transparente, publice și predictibile;
• c) Proceduri competitive și transparente pentru accederea la toate funcțiile de conducere, inclusiv la funcțiile de vicepreședinți de instanțe și președinți de secții; 
• d) Revenirea la probe obiective și meritocratice în cazul promovărilor magistraților, inclusiv la ICCJ, iar în cazul menținerii și a probei cu interviul, scăderea semnificativă a ponderii acesteia, corelativ cu introducerea unui mecanism public și standardizat de evaluare la nivel național și asigurarea publicității componenței și activității concrete (actele, interviurile) a comisiilor de organizare, examinare, evaluare, de contestații și de testare psihologică; aceleași mențiuni sunt aplicabile mutatis mutandis și probei evaluării hotărârilor judecătorești, respectiv actelor procurorilor;  
• e) Reformarea Inspecției Judiciare, inclusiv prin stabilirea unor proceduri transparente, meritocratice și predictibile de numire a inspectorilor și de derulare a cercetărilor disciplinare, precum și prin instituirea unui sistem efectiv de răspundere a inspectorilor, inclusiv prin raportare la finalitatea acțiunilor disciplinare exercitate;
• f) Asigurarea unui management eficient al resursei umane în mod corelat pentru tot parcursul profesional al magistratului – intrare în profesie, evoluție, pensionare;
• g) Asigurarea unui management logistic eficient; 
• h) Asigurarea unui cadru normativ, instituțional și logistic, de cercetare și judecare a infracțiunilor de corupție în rândul magistraților, mecanismul actual fiind considerat nefuncțional; 
• i) Clarificarea și asigurarea efectivă a rolului avertizorului în interes public;  
• j) Clarificarea și stabilizarea cadrului normativ penal corelată cu asigurarea continuității completelor de judecată din secțiile penale și cu mecanisme eficiente apte să prevină prescripția răspunderii penale;
• k) Valorificarea resursei umane și tehnice a DGA prin extinderea competențelor ofițerilor acesteia, precum și clarificarea regimului poliției judiciare, ambele pentru a veni în sprijinul operaționalizării și eficientizării activității de urmărire penală;
•  l) Restrângerea categoriilor de personal de specialitate asimilat magistraților;
• m) Recalibrarea competențelor instanțelor în vederea asigurării degrevării celor suprasolicitate, inclusiv prin măsuri care vizează regimul taxelor judiciare de timbru, introducerea unor noi proceduri administrativ-jurisdicționale în anumite domenii ori recalibrarea numărului căilor de atac în anumite domenii.

Administrația Prezidențiale transmite, de asemenea, că „unele observații cuprind percepții, evaluări și relatări care nu sunt dezvoltate complet și/sau probate în sine prin emailul ori atașamentele transmise.”

„O serie de alte observații cuprind date suplimentare (e.g. numele unor persoane, denumiri de instituții, numere de dosare ori fixarea temporală a evenimentelor) care, prin sine ori împreună cu elemente adiționale minimale, au un caracter verificabil. Avem în vedere, în acest context, observațiile de o gravitate ridicată și care, în forma actuală și pentru scopul prezentului Raport, este necesar să fie tratate cu deosebită atenție, cu obligația de rezervă, dar și cu recomandarea aprofundării lor, extinderii dialogului și, acolo unde este cazul, sesizarea autorităților competente. Cu titlu strict exemplificativ, pot fi redate citate precum:   

• a) „favoruri” prin delegări/detașări, „colegiile de conducere practic nu mai există”, „președinții/vicepreședinții/președinții de secție sunt mici dumnezei”;  „acest mecanism (n.n. al delegărilor și detașărilor) este perceput ca un sistem de recompense (...) și ca instrument de îndepărtare a unor judecători”. Sunt relatate inclusiv situații verificabile prin demersuri ulterioare, precum: „președinta Curții de Apel București a aprobat delegarea, deși se afla în perioada de interdicție și în ciuda faptului că persoana respectivă avea dosare rămase în pronunțare și instanța de la care a plecat a rămas la un deficit de 60%. Aceasta nu este o situație singulară, în care Curtea de Apel București trece peste interdicțiile celor admiși direct în magistratură de a se transfera la alte instanțe, aprobând delegări pe care le prelungește succesiv până la expirarea celor 3 ani, urmând ca atunci să li se soluționeze favorabil cererile de transfer. Mecanismul cu delegarea este mai facil pentru ca este complet lipsit de transparență”;
• b) Existența unor „exemple concrete” de judecători detașați la CSM de mai mulți ani, promovări „dubioase” la CAB, numiri de șefi de secție fără integrare anterioară;
• c) „Suntem amenințați cu inspecția judiciară, cu sancționarea de către CSM”, „La CAB s-a instaurat frica”, „nu te înscrii la concurs dacă nu ai chemare”, „candidații neagreați sunt descurajați sau eliminați”, „ne spun în ședință că se vor asigura ei că nu avem ce să le facem, că sunt intangibili”, „raportul IJ semnalizează soarta candidatului”, „suntem în teroare”, „ni se oferă direcții clare pe tipuri de dosare”, „ședințe de supunere și denigrare”, „ne spuneau că vor urma pedepse și cercetări”, „totul funcționează pe principiul recompensă și pedeapsă”, „președintele instanței (...) este pus în funcție de (...) membru CSM (...) răspunde bine la comenzi (...)”. 
• d) „Presiunea din interior este reală, iar mecanismele informale de influență funcționează mult mai dur decât se vede din exterior”, „ai o cauză cu persoane influente te trezești că ți se ia fără explicații și ajunge la un parchet superior...iar după câteva luni afli că s-a clasat”, „Orice urmă de nesupunere poate duce oricând la retragerea delegării”; 
• e) Similar, poate fi amintită o relatare indirectă despre un apel telefonic atribuit unui membru CSM (nume indicat) către președintele unei instanțe, cu mesaj de tip condiționare („dacă vei fi cuminte”) în cadrul unei proceduri vizând cariera magistratului; 
• f) „După comunicatul de presă au fost trimise mesaje printre noi. Mesaje de amenințare. Să nu îndrăznim să ne solidarizăm sau să semnalăm ceva.”
• g) „IJ (n.n. Inspecția Judiciară) generează temere în rândul magistraților și nu este percepută ca o instituție cu funcție de autoreglare a sistemului judiciar, ci ca un mijloc de presiune atât asupra magistraților în ansamblu (mijloc de disuasiune), dar și asupra magistraților incomozi.”, „IJ are imaginea unui instrument folosit în scopul reducerii la tăcere a celor care nu sunt de acord cu opinia asumată de către CSM.”, „realitatea din sistem semnalează imaginea unei inspecții autoritare care inspiră teamă”;
• h) „evaluarea discreționară a comisiei de evaluare constituite la nivelul curții de apel”, „independența judecătorului poate fi amenințată nu numai de factori din exterior, ci și de ierarhia judiciară”;  i) „să înțelegeți că sub aparența legalității se întâmplă lucruri grave”.

Astfel, Președinția României arată că prin cele prezentate mai sus, magistrații semnalează: 

• un climat instituțional caracterizat prin instalarea fricii și descurajarea exprimării critice în interiorul sistemului, coroborat cu opinia conform căreia accesul la funcții de conducere sau promovare este condiționat de conformare;
• abandonarea unui sistem meritocratic, bazat pe profesionalism și responsabilitate, în detrimentul unui sistem bazat pe aprecieri și decizii subiective, netransparente și de conformare;
• utilizarea unor mecanisme contrar scopului prevăzut de lege sau prin deturnarea de la acest scop, cu obiectivul de a fideliza, recompensa ori de a sancționa diferiți magistrați; 
• menținerea unor vulnerabilități ale magistraților, cauzate de factori extrinseci lor (volumul de muncă, resursele umane și logistice – personal auxiliar, spații de lucru și echipamente), ca în cazul neconformării la unele decizii ori direcții ale conducerii să fie expuși la inițierea unei anchete disciplinare;
• rolul Inspecției Judiciare și comisiilor de evaluare ca instrumente de semnalizare negativă a magistraților „incomozi”, iar nu ca mecanisme de prevenire, îndrumare și corecție;
• pierderea atractivității profesiei și, în special, a resursei umane prin pensionări ori demisii timpurii ale unor magistrați competenți, fără mecanisme eficiente de recuperare; 

Potrivit observațiilor unor magistrați, reacția imediată la nivelul conducerii sistemului de justiție este relevantă, iar aceasta se reflectă prin cel puțin trei direcții principale de acțiune: 

• Sesizarea Inspecției Judiciare cu privire la judecătorul Beșu în mai puțin de 24 ore de la difuzarea investigației jurnalistice;
• Admiterea unei cereri de recuzare a judecătoarei Moroșanu, cerere bazată pe opiniile exprimate de aceasta de susținere a magistraților care au fost intervievați în investigația jurnalistică; 
• Inițierea unui apel public la dialog în rândul magistraților, dar nu prin consultări efective, ci prin convocări interne ale conducerilor instanțelor de a colecta „alte probleme”, mecanism perceput de unii dintre magistrați ca o tentativă de disciplinare și aliniere a judecătorilor în spatele conducerii, exploatând prudența și teama acestora de consecințe administrative;

„Pornind de la aceste premise, unele observații percep tăcerea majorității magistraților nu ca achiesare la starea existentă ori ca lipsă de opinie, ci ca o strategie de autoprotecție profesională, menită să evite polarizarea, represaliile sau compromiterea carierei. Astfel, tăcerea ar fi explicată prin vulnerabilități concrete și cunoscute în sistem, precum restanțele în motivarea hotărârilor, utilizarea programului flexibil, erori inevitabile sub presiunea volumului de muncă, aspirații de promovare. Toate acestea sunt sau par a fi percepute drept pârghii informale de control, care descurajează formele de exprimare critică”, se arată în raportul Administrației Prezidențiale.  Administrația Prezidențială mai spune că cauza structurală a acestui climat este evidențiată în mai multe observații care consideră drept cauză legile justiției din 2022, legi care: 

• au concentrat puterea decizională în mâinile președintelui instanței care desemnează vicepreședinții și președinții de secții, împreună aceștia alcătuind o majoritate confortabilă a colegiului de conducere;
• au creat o rețea ierarhică în care fiecare președinte de instanță devine un vector de control asupra colectivului, inclusiv asupra completelor, mutării între secții pe alte specializări, evaluării profesionale, capacitatea de blocare a posibilităților de promovare, detașare, dar și modalități de soft power precum asigurarea sau nu a accesului la un program mai flexibil, stabilitatea unui anumit grefier, alocarea unui asistent.

„Această arhitectură ar fi, potrivit unor observații, de natură a explica: conformismul generalizat; uniformitatea „suspectă” a voturilor la alegerile pentru CSM; succesul aproape automat al candidaților susținuți de structurile de conducere”, se arată în raportul Administrației Prezidențiale. 

Ce au spus magistrații despre Legile Justiției

În finalul raportului, Administrația Prezidențială a transmis ce au sesizat magistrații cu privire la Legile Justiției. 

Potrivit observațiilor magistraților, legile justiției adoptate în 2022 au produs o reconfigurare profundă a conducerii instanțelor și a mecanismelor de carieră, cu efecte negative asupra echilibrului intern al puterii și asupra independenței funcționale a judecătorilor. Comparativ cu reglementările anterioare, noul cadru este perceput ca mai puțin transparent, mai puțin participativ și mai centralizat.

„O serie de observații fac trimitere la forme anterioare ale cadrului normativ ca fiind mai degrabă caracterizate prin transparență decizională, decizie participativă, reprezentativitate a magistraților în organele de conducere ori un grad mai ridicat de independență”, transmite Administrația Prezidențială.

Ce au semnalat magistrații, conform raportului: 

• o singură mențiune defavorabilă, chiar marginală, poate deveni decisivă în etapa următoare. Etapa determinantă a procedurii este interviul susținut de candidat în fața Secției pentru judecători a CSM;
• interviul vizează proiectul de management, capacitatea de conducere și viziunea instituțională, dar nu este guvernat de criterii clare și nici de o grilă de evaluare transparentă;
• evaluarea este centrată pe o evaluare despre care se susține că este subiectivă, iar Secția pentru judecători/procurori dispune de o marjă largă de apreciere în percepția magistraților. Devin astfel posibile situațiile în care Secția poate respinge un candidat fără o motivare substanțială, poate acorda note sub pragul necesar sau poate decide să nu ocupe postul, chiar dacă există candidați care au parcurs toate etapele procedurii; 
• funcția de președinte de instanță devine, în accepțiunea magistraților, una profund dependentă de voința CSM, iar sistemul, în ansamblu, generează, potrivit acestora, o relație de subordonare instituțională care poate influența, chiar și indirect, independența judecătorilor în plan administrativ și profesional.
• nu există probe anonimizate, subiecte unice sau bareme de evaluare care să permită o ierarhizare obiectivă și verificabilă a candidaților;
• un factor suplimentar de dezechilibru este decalajul creat între promovarea pe loc și promovarea efectivă, în special în urma concursurilor de promovare pe loc organizate în anul 2022, în urma cărora un număr foarte mare de judecători au dobândit grade profesionale superioare fără a putea ocupa în mod efectiv posturi corespunzătoare la instanțele superioare. Această situație a accentuat dependența de mecanisme administrative precum delegarea, decisă într-o măsură semnificativă de conducerile instanțelor (președinte CA, respectiv secție judecători CSM, respectiv PG); 
• un element problematic al regimului delegării semnalat îl constituie absența unor criterii legale clare de selecție și departajare (cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurării bunei funcționări a instanței unde se solicită delegarea). În percepția unor magistrați, legea nu prevede o procedură concurențială, un sistem de punctaj sau obligația motivării comparative a deciziei în ipoteza existenței mai multor cereri pentru același post. Delegarea este tratată, potrivit acestor observații, ca un act strict de oportunitate administrativă, iar refuzul sau neprelungirea acesteia nu beneficiază de căi efective de contestare, deși consecințele asupra carierei judecătorului pot fi semnificative. În acest context, delegarea se susține că a devenit, în mod implicit, o etapă premergătoare transferului, promovării sau numirii în funcții de conducere; 
• accesul efectiv la instanțe superioare sau la poziții relevante în sistem este, în practică, condiționat de parcurgerea acestei etape, ceea ce transformă delegarea într-un instrument informal de selecție a carierei judiciare.
• în opinia magistraților remitenți, membrii secției de judecători din cadrul CSM (n.n. în actualul cadru legislativ) ar fi reprezentanții președinților de instanțe, cu precădere ai celor de curți de apel, care își pot exercita astfel in extenso sfera de putere decizională. Secția pentru judecători și Secția pentru procurori exercită competențele decisive în materie de carieră. Ele hotărăsc asupra promovării, evaluării profesionale, numirii și revocării din funcții de conducere, delegării și detașării magistraților, precum și asupra răspunderii disciplinare. Tot aceste secții sunt cele care validează sau resping candidaturile la funcții superioare, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, și care apreciază, într-o manieră larg discreționară, potrivit opiniilor exprimate de remitenți, conduita profesională și managerială a magistraților. În acest cadru, rolul Plenului rămâne unul de fundal, fără pârghii efective de control sau corecție a deciziilor secțiilor. O vulnerabilitate structurală majoră rezultă, conform observațiilor magistraților, din faptul că Plenul, deși este forul suprem al CSM, nu poate interveni pentru a corecta decizii ale secțiilor percepute ca arbitrare sau neunitare;
• Inspecția Judiciară, deși este formal sub controlul Plenului, acționează operațional în procedurile gestionate de secții, iar rapoartele acesteia joacă un rol determinant în promovare și cercetările disciplinare. Această configurație creează o concentrare indirectă a puterii în mâinile unui număr restrâns de decidenți, cu o responsabilitate diluată și cu mecanisme limitate de transparență și control intern;
• din perspectiva observațiilor transmise de magistrați, această arhitectură instituțională favorizează conformismul, inhibă exprimarea critică și generează percepția că evoluția profesională depinde mai puțin de criterii obiective și verificabile și mai mult de relația cu structurile de conducere și cu decidenții din secții;

În concluzie, aspectele semnalate de magistrați „semnalează deficiențe privind mai multe componente ale sistemului judiciar, unele care privesc organizarea judiciară, unele care vizează cariera magistraților, iar altele care au în vedere cadrul legislativ aplicabil. De asemenea, sunt aduse în atenție elemente și disfuncționalități care pot impune analize suplimentare, inclusiv prin colectarea și corelarea unor date obiective, în vederea delimitării riguroase între percepții instituționale și situații de fapt verificabile”, a transmis Administrația Prezidențială. 

Magistrații, așteptați luni la Cotroceni

Preşedintele Nicuşor Dan va avea discuţii luni, la Cotroceni, cu magistraţii care doresc să vorbească deschis despre situaţia din Justiţie.

Şeful statului a adresat săptămâna trecută invitaţia de a avea o discuţie „fără limită de timp”, luni, începând cu ora 10:00, tuturor magistraţilor care vor să reclame problemele din sistem.