14 minute de cititPublicat la 07:00 14 Iul 2025Modificat la 08:40 14 Iul 2025
Lideri și experți americani indică faptul că Trump nu consideră problema Ucrainei o prioritate și nu dorește o implicare profundă. FOTO: Colaj Getty Images/ Hepta
Toți ochii din Ucraina sunt din nou ațintiți spre un singur om: Președintele SUA, Donald Trump. Sub asediul atacurilor aeriene tot mai furibunde ale Rusiei, cu trupe rusești care avansează în est și slăbită de trei ani și jumătate de război, Ucraina își pune, din nou, speranța în președintele american.
Donald Trump a promis că luni va face un anunț „major” cu privire la Rusia, după ce s-a declarat „frustrat și dezamăgit” de tergiversările Rusiei în negocierile pentru pace. Însă, scrie The Kyiv Independent într-o amplă analiză privind situația din Ucraina, dacă nu anunță ajutoare militare masive sau sancțiuni devastatoare împotriva Moscovei, Donald Trump nu are cum să ajute altfel Ucraina să pună capăt rapid invaziei ruse, în termeni favorabili Kievului.
Însă Ucraina nu are încotro decât să mențină acest echilibru fragil în relația cu Statele Unite. Donald Trump trebuie să simtă suficientă presiune cât să coopereze cu Ucraina, dar nu atât de multă încât să se retragă complet din conflict, așa cum a amenințat că o va face în trecut.
Miza pentru Ucraina este una existențială, iar instabilitatea relației Kiev–Washington de la începutul mandatului lui Trump încoace a obligat țara — și restul Europei — să își imagineze și să se pregătească pentru o viață fără sprijinul SUA și cu un vecin rus tot mai încrezător și militarizat.
The Kyiv Independent analizează principalele puncte cheie din războiul din Ucraina:
Ucraina se adaptează poziției oscilante a SUA: în ciuda semnalelor că SUA ar putea renunța complet la apărarea Ucrainei, Kievul a făcut eforturi considerabile pentru a menține sprijinul Washingtonului. Relațiile cu Administrația Trump sunt în prezent relativ bune, dar persistă întrebări legate de amploarea sprijinului și de disponibilitatea SUA de a exercita presiuni asupra Rusiei.
Agresiunea în creștere a Rusiei: Rusia nu mai încearcă să simuleze participarea la procesul de pace condus de SUA și a declarat deschis că intenționează să continue războiul, fiind convinsă că poate câștiga. Această atitudine este însoțită de o escaladare dramatică a războiului aerian.
Situația de pe front: ofensiva lentă, dar constantă a Rusiei în estul Ucrainei se intensifică, în ciuda pierderilor mari. Posibilitatea ca ajutorul militar american să fie redus sau chiar oprit scoate în evidență nevoia de producție internă de armament și de tactici de război asimetrice în Ucraina. Există semnale pozitive, dar și multe lipsuri.
Reacția Europei: în încercarea de a compensa retragerea SUA, Europa se grăbește să-și intensifice producția de apărare, însă criticii susțin că ritmul este prea lent, iar continentul nu este încă capabil să se apere singur.
Populația Ucrainei: în ciuda perspectivei sumbre, mișcările de rezistență ucraineană continuă să acționeze în teritoriile ocupate, iar sondajele arată că o mare majoritate a populației consideră că Ucraina trebuie să continue lupta împotriva invaziei ruse, indiferent de sprijinul SUA.
Un echilibru fragil
Relațiile SUA-Ucraina s-au deteriorat de când la Casa Albă a ajuns Donald Trump. Tensiunile au mocnit câteva săptămâni și au explodat la data de 28 februarie când Volodimir Zelenski a fost încolțit în Biroul Oval de Donald Trump și JD Vance și au avut un schimb de replici dure.
La final, Președintele ucrainean a fost dat afară de la Casa Albă. Atacurile din partea SUA au continuat să vină, Donald Trump a amenințat că se va retrage din conflict, în timp ce l-a lăudat pe Vladimir Putin, iar încet, încet, ajutoarele militare americane s-au oprit.
Ucraina a încercat să reintre în grațiile Adminstrației Trump prin tot felul prin concesii și acțiuni simbolice: acorduri economice care vizează acces la mineralele rare ale Ucrainei, negocieri teatrale la Istanbul, unde Rusia a cerut, de fapt, capitularea Ucrainei, elogii publice la adresa lui Trump.
„Zelenski a făcut o treabă bună în a gestiona personalitatea și individul care este Donald Trump”, a declarat Tom Brewer, fost ofițer al armatei americane și senator republican din statul Nebraska.
În tot acest timp, ceea ce contează cu adevărat este decizia finală a lui Trump: fie impune presiuni dure asupra Rusiei pentru a opri războiul, fie se retrage complet din proces.
Deși SUA au mijloace reale de a pune presiune asupra Rusiei — pachete de ajutor militar, sancțiuni mai severe, tarife secundare — lipsește voința de a le aplica.
„Administrația Trump are două opțiuni. Fie susține Ucraina cu resursele necesare pentru a continua lupta și a pune capăt războiului, fie se retrage”, a spus Brewer.
Lideri și experți americani indică faptul că Trump nu consideră problema Ucrainei o prioritate și nu dorește o implicare profundă a Statelor Unite în acest conflict.
„Cred că, într-un fel, Trump a decis deja să nu pună presiune,” a declarat Eric Ciaramella, expert în Rusia la Carnegie Endowment.
Există temeri că SUA s-ar putea retrage complet din sprijinul pentru Ucraina, ceea ce ar avea consecințe grave asupra securității europene. Ultima speranță ar putea fi legislația anti-Rusia propusă în Congres, dar șansele de aplicare sunt slabe din cauza presiunii economice și opoziției lui Trump.
Timp de luni de zile, Trump a urmat o cale alternativă — ignorând Ucraina în mare parte, făcând remarci ocazionale, dar evitând orice responsabilitate în a aduce pacea, deși susținea că ar putea pune capăt războiului în 24 de ore.
În iunie, atenția Administrației Trump s-a mutat pe Orientul Mijlociu și atacurile aeriene ale SUA asupra instalațiilor nucleare iraniene. Între timp, summituri cheie G7 și NATO au trecut fără rezultate concrete privind Rusia.
„Această administrație este extrem de teatrală. Și are o lipsă gravă de expertiză atât în ceea ce privește regiunea, cât și în formularea de politici.” a spus Ciaramella.
După ce Pentagonul a anunțat anularea livrărilor de muniție pentru Ucraina, deja aprobate în timpul Administrației Biden, părea că direcția SUA este clară. Donald Trump a revenit însă asupra acestei decizii, a adoptat o retorică mai dură la adresa lui Vladimir Putin, dar nu există semne de schimbare de politică semnificativă.
„Răspunde în mod evaziv, lăsând impresia că vrea să mențină suspansul. Dar poziția lui Trump este clară — nu-l interesează. Rusia bombardează orașele ucrainene în fiecare zi, iar el nu are nimic de spus.”, a spus Ciaramella.
Ultimul test ar putea fi un proiect de lege al senatorului Lindsey Graham privind sancțiuni anti-Rusia, ce include și tarife pentru țări precum China și India dacă continuă să cumpere petrol rusesc. Dar conflictul Iran-Israel și prețurile în creștere la petrol, combinate cu dorința lui Trump de a atenua legea, fac ca șansele de aplicare reală să fie mici.
În final, concluzionează The Kyiv Independent, presiunea asupra Moscovei ar necesita decizii calculate de la un președinte american care:
a repetat narativele propagandei ruse;
a arătat puțin interes față de ordinea mondială bazată pe reguli, pe care apărarea Ucrainei o simbolizează;
Tergiversări cu final așteptat
După mai multe luni în care a mimat cooperarea în procesul de pace media de Statele Unite, Rusia spune acum deschis, ceea ce anterior doar sugera, scrie The Kyiv Independent: nu are nicio intenție să oprească războiul sau să accepte un armistițiu și crede că va ieși victorioasă.
„Nu vedem de ce să ne oprim. Continuăm să cucerim din ce în ce mai mult teritoriu. Ucraina are de ales — fie acceptă condițiile noastre acum… fie vom continua acest avans, iar Ucraina va fi forțată să capituleze în condiții mult mai nefavorabile”, a declarat ambasadorul Rusiei în Regatul Unit, Andrei Kelin, într-un interviu acordat CNN pe 18 iunie.
Două zile mai târziu, într-un discurs susținut la Sankt Petersburg, Vladimir Putin a plusat, declarând că „toată Ucraina” aparține Rusiei.
„Oriunde pune piciorul un soldat rus este pământ rusesc,” a spus Putin, sugerând direct că Rusia intenționează să ocupe mai mult decât cele cinci regiuni ucrainene asupra cărora Moscova a formulat pretenții ilegale: regiunile Donețk, Luhansk, Zaporijjia, Herson, precum și Republica Autonomă Crimeea.
Aceste declarații belicoase au fost dublate de o escaladare dramatică a atacurilor aeriene din partea Rusiei. Orașe departe de liniile frontului sunt supuse unor bombardamente fără precedent cu drone și rachete.
„Te întinzi, te uiți în abisul nopții și auzi cel mai puternic atac, și crezi că sfârșitul a și venit,” a povestit Hryhorii Matsebok, un artist de 47 de ani, pentru Kyiv Independent după cel mai recent atac asupra capitalei, pe 10 iulie.
Poziția Ucrainei
Pentru președintele Ucrainei menținerea sprijinului lui Donald Trump și transmiterea clară a mizei existențiale pentru țara sa rămân priorități esențiale.
„Pentru noi, prioritatea este să menținem sprijinul Statelor Unite,” a declarat președintele Volodîmîr Zelenski luna trecută, în cadrul unei întâlniri cu ușile închise cu jurnaliști, la care a participat și Kyiv Independent.
Întrebat ce s-ar întâmpla dacă Trump s-ar retrage din apărarea Ucrainei în fața invaziei ruse la scară largă, Zelenski a făcut o pauză vizibilă, apoi a spus că speră că Trump va face „alegerea corectă din punct de vedere istoric” și va sprijini Kievul.
„Desigur, există țări europene care au semnalat deja că vor fi alături de Ucraina chiar și în cea mai dificilă situație — iar cea mai dificilă situație, în opinia mea, ar fi una fără implicarea Americii,” a adăugat el.
Donald Trump a anunțat și o nouă înțelegere prin care NATO ar urma să plătească colectiv pentru trimiterea de armament Ucrainei.
Însă discuțiile se concentrează în prezent pe sume relativ mici de ajutor militar — cum ar fi cele 10 rachete interceptoare Patriot promise, departe de pachetele de miliarde de dolari oferite în timpul mandatului președintelui Joe Biden.
„Nu este suficient pentru a învinge Rusia și pentru a recâștiga teritoriile ocupate. Nici măcar nu sunt sigur că acest ajutor e suficient pentru a-l constrânge pe Putin să înceapă negocieri serioase privind o încetare a focului. Problema-cheie este cum să se creeze măcar o paritate între Rusia și Ucraina în ceea ce privește armamentul” a declarat Oleksandr Merejko, deputat ucrainean și președinte al comisiei pentru afaceri externe din parlament, pentru Kyiv Independent.
Pentru ca acest lucru să devină posibil, Ucraina nu are de ales decât să păstreze sprijinul SUA. Dar dacă Kievul a învățat ceva anul acesta, e că o relație bună cu Președintele american se poate schimba într-o clipă și nu există garanții atunci când vine vorba de Administrația Trump.
În lunile mai și iunie, trupele ruse au reușit să avanseze pe circa 449 km², o creștere semnificativă față de luna precedentă, reflectând slăbiciuni în apărarea ucraineană. Zonele cele mai fierbinți rămân în regiunea Donețk, unde ofensiva rusă amenință orașele Pokrovsk și Kostiantynivka cu încercuirea parțială.
Pe de altă parte, Ucraina și-a intensificat eforturile de producție internă, dezvoltând o artilerie modernă și o flotă de drone eficiente, care reduc dependența de muniția convențională.
„Artileria nu mai este arma cea mai letală a războiului, deci rata focului de artilerie nu mai este un indicator atât de semnificativ.”, a explicat analistul militar Rob Lee, cercetător la Foreign Policy Research Institute’s Eurasia Program.
Totuși, provocarea majoră pentru Ucraina rămâne mobilizarea și menținerea unui număr suficient de soldați pentru a apăra o linie de front extinsă, de peste 1.200 de kilometri.
În timp ce Rusia continuă să recruteze zeci de mii de soldați, în ciuda pierderilor masive, rezultatul conflictului în lunile ce urmează va depinde de capacitatea ambelor părți de a susține războiul de uzură.
Dacă Rusia nu va reuși să-și îmbunătățească poziția până la iarnă, ar putea reconsidera costurile continue ale conflictului. În schimb, succesul pe câmpul de luptă ar încuraja Kremlinul să continue ofensiva.
În conflictul de tip David vs Goliat din Ucraina, Kievul a perfecționat arta războiului asimetric.
Aproape fiecare componentă a mașinăriei de război a Moscovei a fost vizată, chiar și în adâncul teritoriului rus — avioane de luptă, elicoptere militare, nave mari din Flota rusă a Mării Negre, facilități de producție militară precum fabrica de drone de tip Shahed din Yelabuga, infrastructuri pentru livrarea de materiale militare precum podul din Crimeea și rafinării de petrol.
Fără să mai pomenim îndrăzneața Operațiune „Pânza de păianjen” din iunie, care a vizat bombardierele strategice și avioanele de supraveghere rusești adânc în teritoriul Rusiei.
Unele dintre rezultate au fost spectaculoase din punct de vedere strategic — Ucraina a reușit să scoată din funcțiune Flota rusă a Mării Negre, o treime din aceasta fiind distrusă, iar restul acum fiind blocat în partea de sud-est a Mării Negre.
Dar experții care au vorbit cu reporterii Kyiv Independent au spus că Ucraina poate obține un număr limitat de victorii prin atacurile asimetrice cu drona oricât de elaborate și de spectaculoase ar fi ele.
În special într-un viitor fără sprijinul SUA, Ucraina trebuie să se concentreze pe o altă armă: rachetele.
„Dronele cauzează daune — pot să zboare prin ferestrele fabricilor de apărare aflate adânc în spatele Rusiei. Dar să fim sinceri, 50 de kilograme de explozibil sunt doar 50 de kilograme — 500 de kilograme într-o rachetă pot face diferența.,” a declarat Ivan Stupak, fost ofițer SBU și fost parlamentar ucrainean, pentru Kyiv Independent.
Stupak speră că o inițiativă recent anunțată cu Germania pentru achiziționarea comună a „rachetelor cu rază lungă de acțiune” produse de fabrici ucrainene ar putea deveni o componentă esențială a capacității de atac viitoare a Ucrainei.
„Nu spun că acest lucru va opri imediat ofensiva Rusiei, dar imaginați-vă dacă rachetele ucrainene ar fi lansate asupra pozițiilor trupelor ruse în teritoriile ocupate. Aceasta ar putea schimba serios parcursul ostilităților” a spus el.
Europa începe să se gândească la război
Liderii Europei se grăbesc să pregătească continentul pentru un potențial război cu Rusia, dar criticii spun că ritmul este încă mult prea lent pentru a face față nu doar dimensiunii amenințării, ci și realității sumbre cu care se confruntă Ucraina.
Există aspecte pozitive importante însă: la summitul NATO de luna trecută de la Haga, liderii Alianței au susținut un nou obiectiv de 5% din PIB pentru cheltuielile de apărare, un nivel fără precedent.
Dar există și aspecte negative evidente: o industrie europeană de apărare incapabilă să acopere golul lăsat de retragerea SUA și planuri politice și militare bazate pe credința că Rusia va opri războiul și va accepta încetarea focului.
Fostul ministru de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, a declarat că nici măcar îmbunătățirea relațiilor pe axa Washington-Kiev și poziția tot mai dură a lui Trump împotriva lui Putin nu reprezintă semne de progres.
„Suntem încă în aceeași paradigmă ca înainte, din păcate.
Putin înțelege și joacă jocul — dacă Trump este nemulțumit, Kremlinul face o declarație, apoi apare un nou termen de două săptămâni.
Și tot așa merge. Întrebarea este — cât timp poate Ucraina să reziste așa și cât până Europa va înțelege că acesta este războiul Europei?”, a spus el pentru Kyiv Independent.
Pe frontul producției de apărare, perspectivele sunt și ele slabe.
„Nu există suficientă ofertă pentru a satisface cererea,” a declarat pentru Kyiv Independent un oficial NATO de rang înalt, sub protecția anonimatului, avertizând că industria europeană de apărare nu este pregătită să apere continentul.
Cu toate acestea, amenințarea există.
„Dacă asculți diferite surse și informații, ele spun că amenințarea este foarte reală, este clar că Rusia reprezintă o mare amenințare,” a spus Kaja Kallas, principalul diplomat al UE, pentru Kyiv Independent.
Kallas a avertizat că Europa încă nu a scăpat de mentalitatea de pace.
„Problema cheltuielilor pentru apărare este că trebuie să explici oamenilor în timp de pace de ce avem nevoie de ele, iar acest lucru este foarte greu de înțeles. Dar dacă ai nevoie de ele, înseamnă că este deja prea târziu.”, a explicat ea.
Sentimentul de urgență al Europei în respingerea acestei amenințări a fost, în cel mai bun caz, confuz, iar în cel mai rău, leneș.
Polonia, văzută ca un „aliat model” de oficialii americani, este în fruntea eforturilor de reînarmare europeană. Radoslaw Sikorski, ministrul polonez de externe, a adresat un reproș dur celor care încă trag de timp.
„Putin și-a intensificat atacurile, în special asupra civililor din Ucraina, de când au început eforturile de pace ale președintelui Trump — și le-a dublat din nou odată cu escaladarea recentă a crizei din Orientul Mijlociu,” a spus el pentru Kyiv Independent.
Polonia, împreună cu statele baltice, trag alarma în legătură cu amenințarea rusă de ani de zile. Trezindu-se la realitate, țările scandinave au început și ele să se mobilizeze.
Dar un răspuns european colectiv la scenariul pe care nimeni nu pare să-l discute - refuzul Rusiei de a opri războiul și extinderea invaziei— rămâne frustrant de absent.
Planurile anunțate de țările europene de frunte, precum Franța și Regatul Unit, se bazează în totalitate pe acordul Rusiei de a accepta un armistițiu.
Cu Putin declarând public că „toată Ucraina este a noastră” și continuând să escaladeze atacurile, aceasta pare o fantezie, scrie The Kyiv Independent, iar Europa nu este în poziția să o oprească.
„Miza Rusiei este că vor continua să câștige lent, dar cu un cost ridicat, și totuși vor continua să câștige. Iar Ucraina va pierde lent, iar asta va duce la un rezultat mai favorabil Rusiei. Cred că aceasta este pariul Rusiei,” a spus generalul Sir Richard Barrons, fostul comandant al Comandamentului Forțelor Comune din Marea Britanie, care a supravegheat ultima revizuire strategică a apărării britanice.
Fără sancțiuni zdrobitoare asupra Rusiei sau un aflux de armament american, singura speranță rămasă pentru Kiev ar putea fi trupele europene pe teren în Ucraina, care să ofere o forță de descurajare împotriva unei agresiuni ruse suplimentare — ceva ce Barrons a spus că este complet exclus.
„Discuția, care mi se pare complet naivă, este orice idee despre forțe europene sau ale altora în Ucraina fără un acord bazat pe consimțământul ambelor părți. Este inutil să vorbim despre desfășurarea trupelor înainte de a ști care sunt acei termeni, pentru că nimeni nu o va face. Nimeni nu o va face” a spus el.
