Fără un final previzibil pentru războiul din Iran, care amenință să blocheze fluxurile de materii energetice în viitorul imediat, Europa resimte un șoc de natură să-i paralizeze industria, să-i țină la sol avioanele, să scumpească alimentele pe continent, să majoreze costurile de finanțare pentru statele membre și să trimită în sus inflația la niveluri de criză, arată o analiză Politico.
Pe măsură ce ultimele petroliere care transportă combustibil din Golful Persic ajung în porturile europene, liderii statelor blocului încep să realizeze amploarea crizei care urmează.
Avertismente concertate din Germania, Italia și de la BCE
Dacă războiul se prelungește, va pune o povară asupra economiei europene „la fel de grea precum cea resimțită în timpul pandemiei de Covid sau la începutul războiului din Ucraina”, a declarat la începutul săptămânii cancelarul german Friedrich Merz.
„Trăiesc 24 de ore din 24 cu realitatea acestui război și a consecințelor sale. Sunt nevoit să știu lucruri care nu mă lasă să dorm”, a mărturisit, la rândul său, ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto.
„Conflictul ar putea dura ani de zile”, a avertizat Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, într-un interviu recent.
„Efectele pe termen lung, sunt, probabil dincolo de ceea ce ne putem imagina în acest moment”, a adăugat ea.
Trump, despre războiul pe care l-a pornit: „Mergeți și luați-vă petrol. Învățați să vă descurcați singuri”
Aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale care alimentează economia globală trec prin Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul a închis-o, amenințând că va lovi orice navă care îndrăznește să traverseze ruta navigabilă fără permisiunea Teheranului.
Marți, președintele SUA, Donald Trump, a adresat un mesaj dur țărilor afectate de penuria de combustibil.
„Va trebui să învățați să vă descurcați singuri. Partea grea a trecut. Mergeți și procurați-vă propriul petrol!”, a scris el pe Truth Social.
Petrolul și gazele sunt esențiale pentru transport și încălzire, iar o penurie afectează rapid populația.
Aceste materii energetice stau, de asemenea, la baza întregului lanț industrial, absența lor fiind resimțită în producția de alimente, mase plastice, substanțe chimice și în agricultură.
Alte materii care tranzitează în vremuri de pace prin Ormuz sunt îngrășămintele și heliul, folosit în producția de microcipuri.
Criza prețurilor la pompă de doar vârful aisbergului
Până acum, impactul asupra consumatorilor europeni s-a resimțit mai ales la pompă.
Însă Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie, crede că actuala criză are potențialul de a deveni „cea mai mare amenințare din istorie la adresa securității energetice globale”.
Spre deosebire de crizele anterioare - cum ar fi șocul petrolier din 1973, de după embargoul OPEC, și criza gazelor, după invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022 - actuala situație afectează toate materiile energetice cu originea în hidrocarburi, de la țiței și gaze naturale până la combustibilul pentru avioane și motorină.
„Piețele se confruntă cu un scenariu discutat mult timp la nivel teoretic, dar rareori considerat realist: închiderea efectivă a celui mai important punct de tranzit energetic din lume”, a subliniat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist al pieței de energie, citată de Politico.
În anii ’70, crizele au afectat 7% din aprovizionarea globală.
Închiderea Strâmtorii Hormuz afectează 20% dar efectele sunt multiplicate de factori sectoriali.
Inițial, oficialii UE au sperat că blocul va evita o penurie gravă, pe seama dependenței reduse de aprovizionarea din Golful Persic, însumând aproximativ 6% din petrol și sub 10% din gazele utilizate pe continent. Principalul risc anticipat era creșterea prețurilor.
Securitatea aprovizionării era văzută ca fiind solidă, în contextul diversificării furnizorilor cu țări precum SUA, Norvegia, Azerbaidjan și Algeria.
Însă, pe măsură ce războiul intră în a cincea săptămână, temerile cele mai rele se confirmă.
Ce rol au țările din Asia în amplificarea crizei carburanților
Țările asiatice, dependente în proporție de 80% de resursele din Golf, încep să liciteze agresiv pentru cantitățile limitate, punând presiune ca tot mai puținele livrări disponibile să ocolească Europa.
În ultimele zile, 11 transporturi de GNL din SUA și Nigeria au fost redirecționate spre Asia.
Potrivit Politico, în curând ultimul transport de GNL din Qatar va ajunge pe vechiul continent, iar Europa va începe să resimtă efectele în câteva săptămâni.
Dacă războiul continuă - inclusiv cu atacuri asupra hub-urilor energetice - iar Ormuz rămâne închisă încă o lună, apare riscul ca prețurile deja crescute să rămână în mod structural ridicate pe termen lung, posibil permanent.
La nivelul sectorului aviatic, UE depinde în proporție de peste 40% de importurile din Golf.
Estimările arată că, dacă strâmtoarea rămâne închisă, nu există alternative reale.
Economiștii vorbesc despre „distrugerea cererii”
Potrivit datelor la nivelul Uniunii, prețul la benzina Euro Super 95 a crescut cu aproximativ 15% într-o lună.
Guvernele încearcă - inclusiv în România - să limiteze creșterile, dar s-ar putea vedea nevoite să recurgă la măsuri nepopulare, precum reducerea consumului.
Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a sugerat limitarea transportului prin măsuri din anii ’70, precum duminici fără mașini, viteză mai mică pe șosele sau raționalizarea combustibilului.
Aviația civilă este în mod special afectată, iar prețul combustibilului pentru avioane a depășit 1.700 de dolari pe tonă.
„Industria nu poate absorbi aceste costuri, așa că prețurile călătoriilor vor crește”, a spus Willie Walsh, șeful IATA, Asociația Internațională de Transport Aerian.
Unele companii aeriene reduc deja rutele.
În Germania, grupul Lufthansa analizează suspendarea temporară a utilizării unor aeronave.
Spectrul declinului industrial
Alte industrii, mai puțin vizibile publicului larg, dar esențiale, suferă, la rândul lor, iar creșterea costurilor cu energia și cu materii prime forțează companiile să urce prețurile.
Se întâmplă deja în sectorul chimic - sau „industria industriilor”, cum îl numește șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
În industria oțelului, managerii avertizează că volatilitatea energetică descurajează investițiile.
Iar într-o lume profund interconectată, creșterea prețurilor la îngrășăminte, plastic și heliu amplifică presiunea asupra întregului lanț economic.
Riscul de stagflație, evocat deja de un comisar european
Creșterea costurilor în agricultură, transport și industrie va lovi simultan companiile și consumatorii, punând presiune pe rata inflației, la doar un an și jumătate după ce aceasta a fost considerată sub control.
Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, a avertizat deja asupra unui scenariu de tip stagflație: combinația periculoasă de stagnare economică și inflație ridicată.
Comisia Europeană a prognozat o creștere a PIB de doar 1% în acest an.
Dacă inflația crește, Banca Centrală Europeană s-ar vedea nevoită să majoreze rata dobânzii, ceea ce ar scumpi creditele și ar încetini și mai mult economia.
Guvernele, deja îndatorate, vor avea dificultăți în a susține cheltuielile publice.
Chiar dacă războiul s-ar încheia astăzi, UE ar avea nevoie de cel puțin un an pentru a-și reveni, arată analiza Politico.
Odată cu livrarea ultimelor transporturi din Golf, începe numărătoarea inversă pentru liderii blocului: aceștia au la dispoziție săptămâni, nu luni, pentru a se pregăti să înfrunte un șoc ce ar putea remodela peisajul economic continental pentru o generație.
„Nimeni nu știe cât va dura criza, dar este foarte important să subliniem că nu va fi una scurtă”, a insistat comisarul european Dan Jorgensen.
„Chiar dacă mâine ar fi pace, consecințele vor continua, deoarece infrastructura energetică din regiune este distrusă de război”, a conchis el.
Ştiri video recomandate
