Arheologii care fac săpături la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim - biserica veche aflată pe locul unde Iisus Hristos a fost răstignit și înmormântat - au găsit recent dovezi ale existenței unor măslini și viță de vie vechi de aproximativ 2.000 de ani, scrie New York Post.
Această descoperire reflectă versetul din Noul Testament, Ioan 19:41: „Iar în locul unde fusese răstignit era o grădină, și în grădină un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni.”
› Vezi galeria foto ‹
Francesca Stasolla, profesor de arheologie la Universitatea Sapienza din Roma, a confirmat miercuri pentru Fox News Digital autenticitatea acestor descoperiri. Ea a precizat că dovada existenței grădinii antice a venit sub forma unor semințe și polen.
Dealul Golgota, locul unde este ridicată biserica, a avut mai multe utilizări în antichitate, inclusiv ca exploatare de piatră.
Deși vârsta exactă a materialului organic nu a fost încă stabilită, Stasolla a explicat că polenul și semințele datează „dintr-o perioadă intermediară între utilizarea ca exploatare și epoca romană, când zona era folosită în scop funerar”.
„Exploatarea de piatră a fost treptat abandonată, iar după încheierea extracției, zona a fost folosită pentru agricultură și morminte,” a declarat Stasolla. „Așa trebuie să fi arătat locul în secolul I d.Hr.”.
Ea a adăugat că au fost deja descoperite numeroase artefacte la fața locului, unele datând încă din epoca fierului. Aceste descoperiri confirmă statutul regiunii ca loc de pelerinaj începând cu secolul al IV-lea.
„Ceramica, metalele, sticla... toate acestea demonstrează atât locuirea zonei, cât și prezența credincioșilor și a pelerinilor,” a subliniat ea. „Scopul săpăturilor este de a obține mai multe cunoștințe despre această zonă semnificativă a orașului Ierusalim. Și asta este ceea ce ne oferă acest sit: o zonă care, de la un anumit moment încolo, devine centrală în cultul creștin.”
Excavarea, despre care a scris pentru prima dată de Times of Israel, este primul proiect major de restaurare la Biserica Sfântului Mormânt din ultimele două secole. Săpăturile au loc „în toate zonele bisericii comune diferitelor comunități religioase,” a spus Stasolla.
Biserica a fost întemeiată în anul 326 d.Hr., însă structura originală din secolul al IV-lea a fost distrusă în anul 1009 de către conducătorul islamic al-Hakim bi-Amr Allah. Locul a fost recucerit de cruciați aproape un secol mai târziu, iar Stasolla afirmă că biserica ce stă și astăzi în picioare este, în mare parte, opera reconstrucției cruciate.
„Biserica actuală este cea ridicată de cruciați, dar întregul edificiu este o compoziție de faze istorice, din secolul al IV-lea până în epoca modernă,” a explicat ea.
Întrebată dacă această descoperire confirmă versetul din Ioan 19:41, Stasolla a fost de acord, deși a făcut o distincție clară între cercetarea arheologică și teologie.
„Arheologia ne oferă date care trebuie apoi contextualizate și interpretate istoric,” a spus ea. „În acest caz, documentează o utilizare agricolă a fostei exploatări de piatră... [citatul biblic] este, fără îndoială, sugestiv.”
Stasolla a subliniat, de asemenea, că lucrările de excavare „sunt încă în desfășurare, iar studiul va aduce cu siguranță multe surprize.”
„Este, cu certitudine, o săpătură strategică pentru înțelegerea dezvoltării orașului și a procesului său de sacralizare din perspectivă creștină,” a concluzionat ea.
