România are un procent ridicat de angajaţi cu "remuneraţie parţială în plic", 7 la sută, faţă de media Uniunii Europene, care este de trei la sută, cel mai mare procent - 11 la sută - fiind înregistrat în Letonia, potrivit Eurobarometrului publicat luni, informează Mediafax.
Aproximativ unul din zece europeni (11 la sută) admite că, în anul precedent, a cumpărat bunuri sau servicii care implică muncă la negru, în timp ce patru la sută recunosc că ei înşişi au fost plătiţi "la negru", în schimbul unei munci fără forme legale.
În plus, unul din 30 (3 la sută) a fost plătit parţial în numerar de către angajatorul său - "remuneraţie în plic", conform aceluiaşi Eurobarometru.
"Acestea sunt câteva dintre constatările unui sondaj Eurobarometru, care arată că munca la negru continuă să fie larg răspândită în Europa, deşi amploarea şi percepţia problemei variază de la o ţară la alta", precizează CE, într-un comunicat.
Potrivit Eurobarometrului, România face parte dintre statele membre cu procent ridicat de "angajaţi cu remuneraţie în plic", fiind înregistrat un procent mult mai mare decât media înregistrată în UE.
Astfel, şapte la sută dintre români au recunoscut că primesc o parte din remuneraţie "în plic", faţă de media UE de trei la sută.
Conform Eurobarometrului efectuat în cele 28 de state membre, 60 la sută dintre respondeţi indică faptul că preţurile mai mici au reprezentat principalul motiv pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii care implică muncă "la negru", iar 22 la sută menţionează că au făcut-o ca favoruri pentru prieteni.
Totodată, jumătate dintre cei care au recunoscut că au lucrat la negru au menţionat avantajele pentru ambele părţi ca fiind principalele motive pentru care au acceptat acest lucru, 21 la sută au invocat dificultatea de a găsi un loc de muncă cu forme legale, 16 la sută - percepţia că impozitele sunt prea mari, iar 15 la sută - absenţa altor venituri.
Ţările care înregistrează cel mai mare procent de angajaţi la negru (11 la sută) sunt Letonia, Olanda şi Estonia, iniţiatorii sondajului precizând că există diferenţe naţionale importante cu privire la atitudinile şi percepţiile privind semnificaţia muncii la negru, precum şi la natura şi volumul serviciilor implicate.
