Un zidar cu experință din Spania a dezvăluit cât câștigă pe șantier în 2025. El atrage atenția că sectorul construcțiilor este grav afectat de „criză” și spune că a ajuns să aibă venituri și de trei ori mai mici din această cauză.
Timp de ani buni, sectorul construcțiilor din Spania a fost motorul care susținea mii de familii, dar acum lucrurile s-au schimbat. Nu doar că lipsesc locuințele, ci și mâna de lucru necesară pentru a le construi. Lipsa unei noi generații de muncitori amenință să lase construcțiile fără forță de muncă calificată. Problema constă în salariile mici, într-o meserie extrem de solicitantă fizic, cum este cea de pe șantier.
În acest sens, influencerul Adrián G. Martín a realizat un interviu cu Pascual, un zidar cu experiență, care explică avantajele pe care le oferea odinioară această profesie și dificultățile cu care se confruntă astăzi.
„Îngheți de frig, te topești de cald, îți rupi spatele”
Acest șef de șantier, fiu de zidar la rândul său, nu se abține deloc când vine vorba despre condițiile actuale ale unei meserii care, după cum spune el, „s-a devalorizat” și este tot mai puțin atractivă pentru tineri.
„Îngheți de frig, te topești de cald, îți rupi spatele… La final, toți suntem terminați”, mărturisește Pascual în timp ce merge prin șantierul unde lucrează el și echipa sa. „Sunt zile în care trebuie să mutăm între 50 și 100 de saci, iar fiecare sac cântărește 25 de kilograme. Înainte cântăreau 50, dar reglementările i-au limitat, fiindcă era o nebunie pentru spate”, își amintește. Efortul fizic este constant, dar invizibil pentru cei mai mulți: „Toată ziua stai aplecat, ridici greutăți, și când ajungi acasă, cel mai tare te dor genunchii și spatele.”
De la câștiguri de până la 4.000 de euro, la salarii care abia ating minimul pe economie
Salariul, departe de a compensa efortul depus, este una dintre cele mai mari nemulțumiri. „Înainte de criză, un zidar putea câștiga 3.000 sau 4.000 de euro pe lună, dar acum, cu noroc, iei 1.200”, afirmă el. În cel mai bun caz, „un muncitor calificat poate lua între 1.500 și 1.600 de euro, iar un șef de echipă, cel mult 1.800.” Pascual face o comparație cu alte meserii: „Un mecanic îți cere 34 sau 40 de euro pe oră, dar un zidar nu primește mai mult de douăzeci și ceva, iar munca noastră e mult mai periculoasă.”
Adrián îl întreabă despre riscuri, iar Pascual nu ezită: „Este o meserie periculoasă. Dacă nu știi ce faci sau nu iei măsuri de precauție, îți pui viața în joc. Schele, polizoare, compresoare… poți avea un accident grav în orice moment.” Își amintește că „înainte, toți gletuitorii și zidarii ajungeau cu spatele distrus” și că, deși siguranța s-a îmbunătățit, efortul fizic rămâne la fel de intens.
„Majoritatea tinerilor preferă alte locuri de muncă, unde câștigă la fel sau mai bine”
Unul dintre cele mai grave probleme ale sectorului este lipsa generației următoare. „Nu mai sunt tineri spanioli care să vrea să fie zidari”, afirmă. „Văd că majoritatea preferă alte locuri de muncă, unde câștigă la fel sau mai bine și nu își distrug spatele.” Pe șantierul său, majoritatea sunt imigranți: „De obicei, vin oameni din afară, pentru că cei de aici nu mai vor să lucreze în construcții. Lipsesc profesioniști care chiar știu meserie.”
Motivele pentru care oamenii renunță sunt diverse, dar Pascual le rezumă simplu: „Înainte, când începeai, lucrai ca necalificat, aproape gratis, doar ca să înveți meseria. Acum nimeni nu vrea să facă acel efort. Tinerii vor să înceapă câștigând ca un meseriaș, dar nu știu nici măcar să pună o cărămidă.” Situația face ca viitorul meseriei să fie pus sub semnul întrebării: „Dacă nu le ușurezi tinerilor procesul de învățare, meseria moare. Dar nici pentru patroni nu este rentabil să angajeze pe cineva care încă nu produce, cu toate costurile pe care asta le implică.”
Locuințele din Spania au ajuns la prețuri imposibil de accesat
Discuția atinge și problema prețului locuințelor și a costurilor actuale de construcție. „Doar terenul costă 200.000 de euro, iar o construcție ca asta, între 400.000 și 500.000. Cu un salariu normal, e imposibil pentru un tânăr să se apuce de o astfel de lucrare”, reflectează el.
Creșterea prețurilor la materiale agravează și mai mult situația: „O țiglă costa înainte 49 de cenți, acum costă mai mult de un euro. Cimentul, fierul, totul s-a scumpit. Și prețurile nu mai scad niciodată.”
Cu toate acestea, Pascual rămâne dedicat meseriei. „Îmi place munca mea, îmi place să văd rezultatul final, să știu că ceea ce fac va rămâne acolo mulți ani.”
Dar mesajul său este clar: „Munca noastră este subevaluată. Se pare că suntem buni doar pentru munca murdară, dar fără noi, nimeni nu ar avea o casă.” Viitorul este incert: „Dacă nu este valorizată meseria și nu se creează condiții ca tinerii să învețe, construcțiile din Spania riscă să rămână fără mâini calificate.”
Ştiri video recomandate
