''Fiecare părinte ar trebui să ştie faptul că toţi copiii se dezvoltă diferit şi încep să vorbească la vârste diferite. La fetele cele mai ''harnice'' vorbirea poate să pornească chiar şi la 10 luni, un an. Se spun primele cuvinte: mama, tata, papa.

Dacă până la vârsta de trei-patru ani nu apar toate sunetele şi nu sunt pronunţate corect şi sunt anumite defecte, ar fi ideal să încerce să caute ajutor de specialitate la un logoped. Dacă nu fac asta la această vârstă, vârsta de şapte ani ar ideală pentru a căuta un ajutor de specialitate.

Potrivit specialiştilor, cel mai frecvent, copiii nu pot pronunţa sunetele ''r'' şi ''s''.

R este cel mai dificil, cel mai greu de pronunţat sunet. Limba face o mişcare destul de dificilă, intră în vibrare, este singura mişcare în care vârful limbiii face o mişcare complexă şi de aceea este printre ultimele sunete care apar. De cele mai multe ori, toţi se amuză şi fac glume.

De asemenea, nu e recomandat ca cel mic să fie tras la răspundere din cauză că nu poate pronunţa unul dintre cele două sunete.

Părintele ar trebui să fie îndrumător şi să îl încurajeze.

Să începem de exemplu cu sunetul r. Dacă îl vom stimula încă de mic, chiar când este bebeluş să îi dăm sunete corecte şi să îi pronunţăm corect sunetul r, r, r, în diverse ocazii. De la onomatopee, cum face motoreta: brum, brum, brum. Şi atunci, copilul aude acest sunet, chiar dacă încă nu poate să îl spună, dar aude un sunet corect.

Ulterior, după vârsta de un an şi jumătate se pot începe şi primele exerciţii.

''Putem să lucrăm exact aceste silabe care îl conţin pe r, folosindu-ne de vocale: ra, re, ri, ro, ru, ră, rî'', a spus Aurelian Ciocan.