Profesorul Dan Voiculescu, fondatorul grupului media Antena, om de afaceri, strateg politic și figură publică greu de ignorat a fost invitatul lui Mihai Morar în podcastul „Fain și Simplu”. Într-un interviu amplu, acesta a vorbit despre credință, trecutul său, afaceri, pierderi personale și lecții de viață.
Într-o conversație sinceră și directă, profesorul Dan Voiculescu a dezvăluit cum experiențele dificile i-au modelat caracterul și perspectivele asupra vieții. Este prima apariție de acest fel după o lungă perioadă în care Dan Voiculescu a ales să stea departe de spațiul public.
Despre credință
Profesorul Dan Voiculescu mărturisește că religia și credința au apărut în viața lui abia după experiența detenției.
Dan Voiculescu: La mine religia și credința au apărut în pușcărie. Nu mă ascund. Eu am fost ateu până am intrat în pușcărie. Pușcăria m-a făcut credincios, dar trebuie să recunosc în fața lui Dumnezeu și acum că am încă în mine o doză de credincios agnostic. Adică nu cred total, 100%. Am momente de rațiune în care îmi pun întrebări la care nu am răspunsuri și asta e și motivul pentru care am făcut facultatea după pușcărie, încercând să găsesc răspunsuri.
› Vezi galeria foto ‹
Mihai Morar: Păi și nu asta e, de fapt, credința? Nu e o certitudine, ar trebui să fie o călătorie și o eternă întrebare: Cine sunt eu? Cred? Nu cred?
Dan Voiculescu: Da, numai că...
Mihai Morar: Cum zicea părintele Necula. Eu și în ziua de astăzi am zile în care sunt ateu.
Dan Voiculescu: Nu știam că a spus asta, dar e foarte corect și e bine din partea lui că a avut curajul să o spună, pentru că de regulă, dacă spui asta, ești catalogat ca un necredincios. N-ai avea voie să-ți pui întrebări. Nu e adevărat. Poți să fii credincios, dar în același timp să ai voie să spui întrebări. Și să speri să găsești și răspunsuri. Eu am o definiție proprie care poate să creeze discuții.
Credința este ca orizontul. Cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează. Nu apuci niciodată să pui mâna pe el. Și în linia asta vreau eu să mă clarific.
Mihai Morar: Care este cea mai frumoasa lecție din Scriptură?
Dan Voiculescu: Probabil e lecția legată de smerenie și momentul în care oamenii au fost respectați și spălați pe picioare de către Iisus. Pentru că asta spune foarte mult despre puterea caracterului, despre forța sufletului.
Mihai Morar: Ați avea puterea asta să spălați pe picioare un om care v-a greșit?
Dan Voiculescu: Da, da, da. Sunt convins că da.
Reacția la decizia ÎCCJ în dosarul ICA
Mihai Morar: Cred că sunt mai puțin de două săptămâni de când Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că judecătoarea dosarului în urma căruia ați fost condamnat, Camelia Bogdan, a săvârșit abuz în serviciu. Au trecut 10-11 ani de atunci. Timpul nu poți să-l mai dai înapoi, cei trei ani pe care i-ați făcut nu îi mai dă nimeni. Vreau să vă întreb ce sentiment aveți în momentul ăsta?
Dan Voiculescu: E un sentiment complex, adică nu e un sentiment, este o sumă de sentimente. Ca să fiu mai explicit aș da câteva exemple. Știi, în momentul în care ai un necaz mare, în cazul meu pușcărie pe nedrept. Pentru că dacă ar fi fost o pedeapsă pentru un lucru pe care l-am făcut, la felul meu de a fi aș fi spus: Ai greșit, îți meriți soarta, fă pușcărie, ieși din pușcărie, nu mai face în viitor ce ai făcut. Dar când e pe nedrept, suferința e de zece ori mai mare, de o sută de ori, depinde de caracter. La mine cred că a fost de o mie de ori mai mare.
Mihai Morar: Dar când auzi peste tot că ești vinovat, v-ați pus vreodată întrebarea: Dar dacă sunt vinovat?
Dan Voiculescu: N-am putut să-mi pun întrebarea asta pentru că era atât de evident că nu sunt vinovat, adică nu era nici măcar un dubiu. Doamna judecătoare m-a condamnat pe mine în procesul nu pentru privatizarea ICA, pe mine m-a condamnat pentru spălare de bani spunând că am ascuns banii, pe care eu, de fapt, îi donasem fetelor, și faptul că banii au provenit dintr-o infracțiune. În condițiile în care eu în momentul în care am dat moștenire fetelor exista deja de la Procuratura Generală un NUP pe privatizarea ei: neurmărire penală.
Mihai Morar: Ați iertat-o pe judecătoarea care v-a trimis 10 ani la pușcărie?
Dan Voiculescu: Vreau să dau un exemplu. În momentul în care ai o durere mare plângi. Așa e natura umană. Plângi până când nu mai ai lacrimi, adică simți că vrei să plângi, dar lacrimile nu mai curg. Au secat. Ăsta e sentimentul pe care îl trăiesc.
Mihai Morar: Deci la decizia de acum câteva săptămâni, că judecătoarea a săvârșit abuz în serviciu, ați vrut să plângeți?
Dan Voiculescu: Da.
Mihai Morar: Și ca un copil... știți copiii din orfelinatele anilor 90, știți de ce nu plângeau? De ce era o liniște mormântală când intrai într-o casă de aia de copii, o casă a groazei? Pentru că ei plângeau, plângeau, nu-i băga nimeni în seamă, nimeni nu venea să-i schimbe, și la un moment dat nu mai aveau lacrimi.
Dan Voiculescu: Ăsta e sentimentul.
Mihai Morar: Pentru că un copil are întotdeauna nevoie de a se regla emoțional când plânge, inclusiv când râde. Și nu mai aveau lacrimi. Și nemaiavând lacrimi, practic ei se reglau emoțional. Nu vă vine să înnebuniți atunci când nu poți să descarci emoțiile astea?
Dan Voiculescu: Nu, și nu îmi vine datorită credinței. Adică sunt convins că Dumnezeu va regla lucrurile și pe pământ și în viața de apoi și cei vinovați vor plăti pentru ce au făcut.
Mihai Morar: Reiau întrebarea. Ați iertat-o pe judecătoarea care v-a condamnta?
Dan Voiculescu: Mihai, nu trebuie să o iert eu pentru că eu nici nu am puterea să iert oameni. Ce înseamnă să iert? Să nu mă răzbun? Nu, nu mă răzbun. Nu e vorba de iertare aici. E vorba dacă judecătoarea în cauză poate să mai facă astfel de crime. Și, din fericire, nu mai poate, pentru că nu mai e judecător.
Relația cu Securitatea
Mihai Morar: Care era relația dumneavoastră cu securitatea?
Dan Voiculescu: Relația cu Securitatea era, în primul rând, obligatorie. Fiecare întreprindere de comerț exterior avea un ofițer care răspundea de întreprinderea respectivă.
Mihai Morar: Securistul Căciulă, în cazul nostru.
Dan Voiculescu: Căciulă a fost pionier. Căciulă era un tip și cred că mai trăiește, se cheamă avocatul Deleanu dacă vrea cineva să știe.
Mihai Morar: Știți că asta era întrebarea mea? După ce am citit cartea asta eram fiert să aflu cine-i securistul Căciulă și dacă mai trăiește
Dan Voiculescu: Avocatul Deleanu, care cred că mai trăiește, nu i-am urmărit traiectoria în viață, era un tip mic de statură, complexat, care e legat de costumul meu de care mă întrebai, care era în protocol. Noi aveam birourile sus la Vitrocim și jos era protocolul unde veneau străinii să negociem.
El era permanent acolo să vadă cine cu cine vorbește, să nu încărcăm secretele de stat. Și, coborând la o întâlnire, el era pe canapea și se uită la mine și zice: „Tovarășul Voiculescu, aveți un costum extraordinar!” Mihai, mi s-a ridicat sângele în cap! Că știau că e singurul costum de serviciu și mă uitam la el.
Mihai Morar: Nu suportați autoritatea, mi-am dat seama.
Dan Voiculescu: Nu, nu suport autoritatea. Dacă este corectă, profesională, o suport. Nu numai că o suport, mi-o doresc. Mereu am ceva de învățat de la oameni care au ce să-mi dea. Nu suport aroganța, nu suport prostia, nu suport răutatea.
Mihai Morar: Bocancul.
Dan Voiculescu: Bocancul. Abuzul. Și ăsta era tot o formă de abuz. Și m-am uitat la el și i-am spus: „Da, și dumneavoastră aveți un balozaid superb, numai că e jegos.” S-a uitat la mine și zice: „Poftim?” Cum ai auzit.
Mihai Morar: Și de la el vi s-au tras multe.
Dan Voiculescu: Și i-am continuat. „Dacă vrei, am aici la Nufărul la Moșilor, o cunoștință la care dacă te duci și spui că vii din partea mea, ți-l face pe loc.”
Mihai, dragă, în trei luni de la ziua respectivă aveam un dosar că sunt curvar, că sunt bețiv, că sunt enorm de multe lucruri, inclusiv faptul că nu respect regulile de protocol și a început să strângă de la oameni note că Voiculescu a făcut și a dres... Mi-a luat viza, nu puteam să mai călătoresc și un lucrător de comerț exterior care nu călătorește e ca un pianist fără degete.
Și voiau să mă dea afară din partid și de la Vitrocim. Asta a fost rezultatul poziției mele vis-a-vis de un arogant care avea
posibilitatea să facă abuz de putere.
Culmea, atunci am suferit mai mult decât acum. Am suferit prin faptul că nu puteam să profesez, prin faptul că eram în pericol să fiu dat afară din sistemul de comerț exterior și asta era meseria mea. E ca un doctor care nu mai poate să profeseze.
Mihai Morar: Și, totuși, vânat fiind de securiști, dumneavoastră v-a rămas eticheta de securist.
Dan Voiculescu: Asta e vina numai a mea. Nu e vina nimănui, nu reproșez nimănui, e numai vina mea pentru că nu am reușit să administrez corect la timpul respectiv acuzațiile care mi s-au adus.
Despre Pro TV și banii dați cu împrumut
Profesorul Dan Voiculescu a declarat că i-a împrumutat bani lui Adrian Sârbu pentru lansarea Pro TV.
Mihai Morar: E adevărat că l-ați împrumutat pe Adrian Sârbu cu bani pentru a face ProTV?
Dan Voiculescu: E adevărat. A venit la mine, eram pe Zorileanu, și mi-a spus că vrea să facă Canalul 33 și are nevoie de un capital. Întreb: „Cât?”. Zice: „30.000 de dolari”. Și când mi-i dai? „Într-un an jumătate sau într-un an, nu-mi mai aduc aminte cât a zis.”
Și i-am dat 30.000 de dolari. Și a făcut Canal 33, pe care după aceea împreună cu americanii a făcut din el ProTV. Cum e la fel de adevărat, dacă suntem la momentul adevărului, că tot în perioada aia a venit la mine Sălăjean de la Adevărul, care mi-a spus:
„Vrem să ne privatizăm pe Mebo, să luăm ziarul Adevărul, dar trebuie să dovedim la bancă că avem capital. Poți să-mi dai un cec de 10.000 de dolari să-l arat că e capitalul nostru și îți dau cecul înapoi?” Și am zis: da. Deci Adevărul de azi și Pro TV-ul de azi au pornit cu capital împrumutat de la Crescent.
Mihai Morar: V-a dat vreodată Adrian Sârbu banii înapoi?
Dan Voiculescu: Da, sigur. Mi-a dat și Sălăjean cecul înapoi și Adrian Sârbu banii înapoi.
Mihai Morar: Ce relație aveți cu Adrian Sârbu?
Dan Voiculescu: N-am nicio relație.
Mihai Morar: Nicio relație?
Dan Voiculescu: Cred că n-am vorbit de ani de zile. N-avem nicio relație.
Mihai Morar: Pentru că mă gândeam că lui Adrian Sârbu i s-au iertat de foarte multe ori datoriile către stat.
Dan Voiculescu: Da, probabil șantaj.
Mihai Morar: La dumneavoastră n-a fost cazul?
Dan Voiculescu: Niciodată n-am avut datorie la stat. Eu am avut grijă niciodată să n-am datorie. Deci acum, grupul vostru, al nostru, n-are nicio datorie la stat, n-are nicio datorie la bănci, nicio datorie la nimeni.
România ideală în 1990 și lecția Elveției
Profesorul Dan Voiculescu și-a împărtășit viziunea despre România de după Revoluție.
Mihai Morar: Dacă acum 30 de ani sau la Revoluție vă imaginați anul 2025, cum vi l-ați fi imaginat?
Dan Voiculescu: Mult mai bun. Adică, eu de felul meu sunt pozitiv, adică am încredere în oameni, am încredere în viitor, nu sunt un negativist. Și mi-aș fi imaginat după 30 de ani de la Revoluție, România în cu totul altă situație.
Am să-ți fac o mărturisire. În anul 90, la Revoluție, au apărut fel de fel de teorii referitoare la încotro România. Ce trebuie făcut, cum trebuie făcut și am avut și eu o opinie pe care am făcut-o publică. Și am spus atunci așa: dom'le, pentru România, așa cum e ea acum, din punctul de vedere al numărului de locuitori, din punctul de vedere al resurselor naturale, din punctul de vedere al condițiilor pedoclimatice și de relief, din punct de vedere geopolitic.... idealul este ca România să adune tot ce are, ce am spus mai devreme, și să facă o licitație internațională, la care să participe cine dorește, să îi se ofere tot ce are România pe o perioadă de 50 de ani, cu condiția ca după 50 de ani tot ce a făcut în România să rămână românilor. Ei să se bucure de uzufructul de ce a făcut în România în 50 de ani. Pe undeva nu era o idee nouă, era modelul Hong Kong care...
Mihai Morar: Sau cum au făcut bulgarii cu litoralul lor.
Dan Voiculescu: Parțial. Dar Hong Kongul este exact ce spun acum. Bineînțeles că am fost catalogat comunist, că vând România, că vând bogățiile țării... Ei le-au vândut pe bucăți. Și a ieșit cum este astăzi. Dacă s-a întâmplat lucrul ăsta, mai aveam încă 15 ani, se făceau 50 de ani, dar cred că România, Bucureștiul, litoralul, munții, erau Elveția.
Elveția ar fi fost. Și românii s-ar fi bucurat de o altă Românie. Așa s-a cam ales praful, ca să fie vorba între noi.
Mihai Morar: Care e calea?
Dan Voiculescu: Viitorul? Un schimb de o paradigmă profundă. Adică o meta paradigmă care să schimbe clasa politică. Totul vine de la clasa politică și de la abuzuri. Clasa politică împreună cu abuzurile, în relația cu cetățenii.
În ce tineri ar investi Dan Voiculescu
El a vorbit și despre viitorul României și despre cât de important este ca un tânăr să fie văzut, auzit și apreciat pentru calitățile pe care le are și care pot contribui la dezvoltarea României.
Mihai Morar: Dumneavoastră aveți fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. Și că știe lumea, că nu știe, de zeci de ani investiți, oferiți burse tinerilor dotați, supra-dotați, talentați și așa mai departe. În momentul ăsta, în ce ați investi dumneavoastră într-un tânăr?
Dan Voiculescu: Vorbim de meserii sau de calitatea tinerilor?
Mihai Morar: De meserii, de calități. În ce ați investi în tineri?
Dan Voiculescu: Calitatea oamenilor sau domenii? Pentru că sunt lucruri diferite.
Mihai Morar: Amândouă.
Dan Voiculescu: Când vorbim de calitatea oamenilor, eu aș investi în tineri care au avut o copilărie mai grea, care au avut o tinerețe pentru care s-au zbătut, care studiază și muncesc în același timp.
Mihai Morar: Ăsta e umanismul?
Dan Voiculescu: Nu. Asta este tot natura umană. Oamenii care au suferit sunt mai pregătiți pentru viață decât oamenii care nu au suferit, care au primit totul de-a gata. Și mie nu-mi plac oamenii care primesc totul de-a gata.
Îmi plac oamenii care au muncit pentru ce au. Și ăsta ar fi criteriul meu principal, să provină dintr-o familie modestă. Sigur, nu e o regulă. Sunt și copiii din familii bogate, din familii intelectuale, mari, care performează. Dar regula este copilul care a muncit pentru fiecare bucată de pâine, pentru fiecare reușită.
Mihai Morar: Un băiat de nicăieri.
Dan Voiculescu: Se poate spune, da. Iar ca domenii aș alege domeniile care nu pot fi înlocuite de inteligența artificială: creația, domeniul sentimentelor. Inteligența artificială nu va ști niciodată ce înseamnă să iubești. Al treilea domeniu ar fi cel legat de reguli pentru organizarea societății.
Pierderea și suferința personală
Interviul a atins și momentele de durere profundă din viața profesorului Dan Voiculescu.
Mihai Morar: Ați suferit mai mult în ziua în care a murit soția dumneavoastră, prima soție, decât în ziua în care ați aflat că veți merge la închisoare?
Dan Voiculescu: Incomparabil. Durerea când a murit Sofica a fost atât de mare încât eu nu pot să o exprim în cuvinte. Am avut 35 de ani de conviețuire, doi copii frumoși, nu se compară, Mihai. Asta cu închisoarea pentru mine a fost un experiment din care am încercat să culeg tot ce pot culege pozitiv.
Mihai Morar: A murit foarte tânără Sofica, prima soție și mama fiicelor voastre, Camelia și Corina. Cum v-ați revenit? Pentru că a fost și cea mai grea perioadă din punct de vedere al business-ului. De la 300 de milioane de euro, în 2 ani a scăzut la 30 de milioane de euro.
Dan Voiculescu: Nu numai a business-ului, mi-a fost greu când am aflat de boala pe care o are Sofica, acel cancer nenorocit. N-au trecut decât câteva luni și am făcut cancer. De supărare.
Mihai Morar: Credeți că așa repede se somatizează totul?
Dan Voiculescu: Nu cred că se declanșează pe loc. A durat trei luni până mi-am dat seama. Dar în momentul în care mi s-a dat diagnosticul, eu am avut o transformare de celule din benigne în maligne.
Știu asta sigur. Și vreau să transmit celor care se ocupă de studierea acestei boli nenorocite, că trebuie să se uite un pic la transformarea celulelor bune în celule rele pe fond emoțional, nu numai pe fond anatomic, celular și așa mai departe. Deci am făcut cancer, apropo de cât de greu mi-a fost.
Mihai Morar: Din pricina cancerului soției.
Dan Voiculescu: Da, exact.
Mihai Morar: Ea bolnavă fiind avea grijă de dumneavoastră.
Dan Voiculescu: Și eu de ea. Eram amândoi în spital la Viena.
Mihai Morar: Dumneavoastră ați supraviețuit.
Dan Voiculescu: Da. Dintr-un singur motiv. Pentru că la mine am depistat din timp. Dacă întârzeam câteva luni, nu mai aveam ocazia să stăm împreună.
Mihai Morar: Cum v-ați revenit după pierderea primei soții?
Dan Voiculescu: Păi eu pun totul în seama lui Dumnezeu, al destinului.
Mihai Morar: Deși nu credeați în Dumnezeu atunci.
Dan Voiculescu: Nu credeam. Dar acum pun totul în seama destinului. Și destinul e făcut numai de Dumnezeu, clar. Noi putem să-l corectăm, dar nu mare lucru.
Dumnezeu a făcut să cunosc pe cineva care seamănă extraordinar de mult cu Sofica. Și la suflet poate un pic mai hotărâtă decât Sofica.
Sofica era omul care, dacă o întrebam ce dorește, nu știa să-mi spună. Dacă îi spuneam: ne îmbrăcăm cu asta sau cu asta, nu putea să aleagă. Era un om care avea o altfel de abordare a vieții.
Și am cunoscut un om deosebit, pe Liana. Am stat mult timp până m-am hotărât să ne mutăm împreună. În final, am făcut-o, am înfiat un îngeraș de fată, Dana, o minune de copil care și ea a trecut prin niște momente foarte grele. Când am plecat eu la pușcărie, ea avea 14 ani. Cea mai grea perioadă de adolescență, când copiii, nu știu încotro să o ia, ea avea 14 ani și a suferit enorm. Și, practic, ei m-au salvat.
Că dacă eu rămâneam singur, cu durerea în mine și fără posibilitatea de a avea suflete lângă mine... eu n-am putut niciodată să trăiesc fără suflete lângă mine, care să mă încălzească, care să mă certe, care să mă aprobe, care...
Sufletele mele, ca să zic așa, toate sunt sufletele mele.
Longevitate și echilibru
Profesorul Dan Voiculescu a dezvăluit secretul său pentru o viață echilibrată.
Mihai Morar: Ce rețetă aveți în momentul ăsta?
Dan Voiculescu: Pentru longevitate?
Mihai Morar: Pentru tot.
Dan Voiculescu: Da, îți spun. Echilibru. Un pic din toate. Vorbim de orice în viața asta.
Mihai Morar: Mișcare? Ce fel de mișcare faceți?
Dan Voiculescu: Mișcare fac dimineața. Alerg pe o bandă, ridic niște greutăți, atât cât pot să-mi curăț venele.
Mihai Morar: Rugăciunea când se întâmplă?
Dan Voiculescu: Rugăciunea, în două momente importante. În fiecare săptămână nu există decât în cazuri fortuite să nu mă duc la mormânt la Sofica și acolo stau un pic mai mult. Și rugăciunea mai intervine, cred, la toți oamenii normali în momentul în care se întâmplă ceva de bine sau de rău. Noi ne îndreptăm spre Dumnezeu numai când simțim nevoia de a-i mulțumi sau de a-L întreba ceva.
Lecții de viață și sfaturi pentru tineri: Test fulger Morar - Voiculescu
Într-un test fulger, profesorul Dan Voiculescu a împărtășit principii esențiale:
Mihai Morar: Copilăria mea m-a învățat să...
Dan Voiculescu: Copilăria mea m-a învățat ce m-a învățat mama și tata: să fiu cinstit, să nu mint, să nu fur, să fiu respectuos.
Mihai Morar: Dacă nu aș făcut carieră în economie și politică, probabil aș fi devenit...
Dan Voiculescu: Judecător. Îmi place să împart dreptatea.
Mihai Morar: Prima dată când am simțit că am reușit în viață a fost atunci când...
Dan Voiculescu: Atunci când m-am depărtat de Vitrocim și am început Crescentul. Mi-am dat seama că pot.
Mihai Morar: Antreprenor în comunism.
Dan Voiculescu: Exact.
Mihai Morar: Cea mai grea decizie din viața mea a fost când...
Dan Voiculescu: Cea mai grea cu cele mai mari consecințe a fost când am fost la Poiana Brașov, cum scrie în carte. Atunci am hotărât cu cine mă căsătoresc. Și toată viața m-a urmărit această decizie.
Mihai Morar: Mentorul sau modelul care m-a inspirat cel mai mult a fost...
Dan Voiculescu: Fouad Sanbar. Cel care a oferit creditul de afacere Crescent. Fouad Sanbar a fost pentru mine ca un idol pentru că era bun, era puternic prin caracter și pentru că a avut încredere în mine.
Mihai Morar: Lecția principală din armată a fost...
Dan Voiculescu: Din armată, o lecție principală a fost că m-a disciplinat mai mult decât i-am înainte să intru în armată.
Mihai Morar: Prima afacere pe care am construit-o m-a învățat...
Dan Voiculescu: Prudența.
(…)
Mihai Morar: În cei trei ani de detenție am învățat că...
Dan Voiculescu: Că e bine să crezi în Dumnezeu.
Mihai Morar: Cartea scrisă în penitenciar, care mi-este cea mai dragă, este...
Dan Voiculescu: România încotro.
Mihai Morar: Fiindcă?
Dan Voiculescu: Pentru că vorbește despre ce urmează.
Mihai Morar: Dacă ar fi să descriu relația mea cu presa într-un cuvânt, acela ar fi...
Dan Voiculescu: Respect.
Mihai Morar: Un moment de vulnerabilitate pe care nu l-am povestit niciodată public este...
Dan Voiculescu: Vezi, cuvântul vulnerabilitate îmi dă de gândit.
Pentru că nu sunt vulnerabil.
Mihai Morar: Emoțional vorbind.
Dan Voiculescu: Păi nu, cred că vulnerabil am fost tot legat de anii 2000-2001, atunci când s-au întâmplat toate nenorocirile. Atunci am simțit că sunt vulnerabil.
Mihai Morar: Dacă ar fi să transmit un singur sfat tinerilor antreprenori, acesta ar fi...
Dan Voiculescu: Perseverență
Mihai Morar: În relația mea cu Dumnezeu cel mai important lucru pe care l-am înțeles este că...
Dan Voiculescu: Trebuie să nu-i cer nimic și să-i ofer totul.
Adevărul despre politica din România în ultimii 35 de ani
Mihai Morar: Când mă gândesc la politica românească din ultimii 30 de ani, primul cuvânt care îmi vine în minte este...
Dan Voiculescu: Politica românească? Păi cred că primul cuvânt care îmi vine în minte e banana. Adică banana înseamnă că eu aș lua așa o banană și asta ar fi politica românească care are înveliș și conținut. Conținutul este format din români, din oameni inteligenți, isteți, muncitori, harnici, ospitalieri. Avem o populație extraordinară.
Mihai Morar: Ăsta e fructul.
Dan Voiculescu: Ăsta e fructul. Și asta e coaja. Și eu aș arunca coaja și aș păstra conținutul. Asta e părerea mea despre politica românească. Ăștia sunt viitorul nostru, dacă știm să-l promovăm, să-l apărăm.
Mihai Morar: Deci politica în ultimii 30 de ani a fost doar coajă.
Dan Voiculescu: Exact. Exact.
Mihai Morar: Păi sper să apară cineva care să ne decojească atunci.
Dan Voiculescu:Nu poate cineva. Noi înșine trebuie să avem un drapel, trebuie să avem pe cineva care să ne conducă. Nu o persoană, un grup de oameni care să realizeze această schimbare.
Lecția vieții! Cum să alegi între Rolex și Swatch?
Profesorul Dan Voiculescu spune că nu contează ce ceas porți la mână. El compară un Swatch ieftin cu un Rolex scump și concluzionează că ambele arată ora exactă, dar experiența și felul în care trăiești viața sunt mult mai importante.
Mihai Morar: Ceas?
Dan Voiculescu: Ăsta e un ceas la care eu țin enorm de mult. E foarte ușor, nu-l simt la mână.
Mihai Morar: E un ceas Swatch?
Dan Voiculescu: Da.
Mihai Morar: Care costă?
Dan Voiculescu: 90 de euro. Dar e foarte bun, îmi arată ora exactă, e fantastic.
Mihai Morar: Păi nu vă e dor de anii ăia când purtați Rolex?
Dan Voiculescu: Nu, s-au dus.
Mihai Morar: De ce?
Dan Voiculescu: Păi s-au dus pentru că mi-am dat seama între timp că noi contăm, nu ce purtăm.
Mihai Morar: Și e nevoie de ani pentru asta? De experiență?
Dan Voiculescu: Da, da, da. E nevoie de ani, e nevoie de lovituri, e nevoie de experiență, e nevoie de timp.
Mihai Morar: Deci să nu ne grăbim, că le învățăm pe toate.
Dan Voiculescu: Cât putem.
Interviul integral cu profesorul Dan Voiculescu poate fi urmărit AICI.
Ştiri video recomandate
