Analiza medico-legală a rămășițelor umane descoperite în preajma complexelor funerare ale regilor Egiptului Antic a scos la iveală dovezi că acestea aparțineau unor servitori sacrificați la moartea monarhilor, potrivit unui nou studiu preluat de CNN.
Rămășițele acestor servitori au fost scoase la lumină pentru prima dată în anii 1920, în cadrul săpăturilor efectuate la complexele funerare din Abydos, în estul Egiptului, situri care datează din jurul anului 3000 î.Hr.
Arheologii din acea perioadă bănuiau că indivizii respectivi fuseseră sacrificați, însă nu s-au găsit dovezi privind cauza morții, a declarat, luni, Roselyn A. Campbell, autoarea studiului și cercetătoare postdoctorală la Universitatea Purdue din Indiana, care a analizat craniile provenite din acea excavare inițială.
Au descoperit traumatisme craniene
"Consultând studii medico-legale moderne și noile descoperiri privind modul în care corpul uman reacționează la traumatisme și la procesele de descompunere în timp, am reușit să identific dovezi clare ale unor traumatisme craniene la unele dintre aceste persoane, survenite în perioada decesului”, a declarat ea.
„Aceste leziuni, coroborate cu contextul arheologic, sugerează cu tărie că cel puțin o parte dintre membri au fost uciși și apoi înhumați în preajma mormintelor acestor conducători”, a adăugat Campbell.
„Numărul impresionant” de morminte a fost cel care l-a determinat pe Flinders Petrie, arheologul britanic care a excavat inițial rămășițele la începutul secolului al XX-lea, să suspecteze că aceste înhumări erau rezultatul unor sacrificii umane, potrivit unui comunicat de presă.
„În multe culturi, sacrificiul însoțitorilor este practicat din convingerea că persoanele sacrificate vor continua să-i slujească conducătorului într-o formă de viață de apoi, însă acest ritual poate reprezenta și o demonstrație viscerală a puterii conducătorului”, a declarat Campbell în comunicat.
Unii s-ar fi oferit să moară odată cu regele
"Unii membri ai familiilor regale s-ar fi putut oferi voluntari să moară pentru a dobândi viața veșnică sau onoarea, în timp ce alții ar fi putut fi aleși sau chiar obligați să facă acest lucru.”
Petrie a fotografiat rămășițele și a ținut evidența acestora. Ulterior, a reînhumat majoritatea lor, cu excepția craniilor; Campbell a descoperit 46 dintre acestea la Universitatea Cambridge.
"Leziunile de pe craniile conservate sunt, în general, fracturi liniare, care ar fi provocat probabil pierderea rapidă a cunoștinței, hemoragie internă și decesul”, a precizat Campbell în comunicat, adăugând că fracturile liniare sunt cauzate, de regulă, de o armă lată și plată.
Dintre cele 46 de cranii conservate examinate în cadrul studiului, la 18 dintre acestea, adică 39%, au fost identificate traumatisme potențial letale. Campbell a avertizat că acest lucru nu înseamnă că și celelalte sute de morminte din aceste zone au aparținut unor victime ale sacrificiilor umane.
„Având în vedere setul de date atât de restrâns și incomplet, precum și mileniile scurse de la momentul înhumării acestor oameni, pur și simplu nu putem ști cu certitudine dacă toți acești indivizi au fost sacrificați, dacă doar o parte dintre ei au avut această soartă sau dacă există o altă explicație care s-a pierdut în negura timpului”, a declarat ea.
Este posibil ca unii dintre ei să fi murit din cauze naturale, în timp ce alții ar fi putut fi uciși prin asfixiere sau printr-o altă metodă care nu lasă urme vizibile, a adăugat ea.
Moarte prin strangulare sau otrăvire
Katherine Slinger, lector de arheologie egipteană la Universitatea din Manchester (Anglia) a declarat că, deși multă vreme s-a presupus că membrii familiilor regale erau sacrificați la moartea unui rege, existau puține detalii concrete despre această practică.
„Modul în care au fost uciși acești membri a rămas neclar până acum, teoriile variind de la strangulare la otrăvire”, a spus Slinger.
"Este pentru prima dată când dovezile medico-legale susțin această teorie a sacrificiului uman și demonstrează modul în care au fost uciși cel puțin unii dintre acești indivizi.”
Înțelegerea sacrificiului
Campbell lucrează în prezent la manuscrisul unei cărți pe această temă, programată să apară în 2027. Lucrarea va explora mai în profunzime „cine erau acești membri ai suitei, contextul gândirii și al societății egiptene din acea perioadă și, într-o perspectivă mai largă, modul în care studiem și înțelegem violența și sacrificiul în trecut”, a precizat ea.
Karl Harrison, arheolog criminalist la Universitatea din Exeter (Anglia), care nu a participat la studiu, a declarat că rezultatele sunt „cu adevărat fascinante”.
Cu toate acestea, el a avertizat împotriva interpretării excesive a intențiilor egiptenilor antici.
„Deși știința medico-legală poate ajuta la înțelegerea tiparelor leziunilor, trebuie dat dovadă de prudență în evaluarea semnificației acestora din perspectiva intenționalității”, a declarat Harrison prin e-mail.
„Manifestările efemere ale culturilor umane din trecut, în special ale celor care nu au lăsat însemnări scrise sau despre care există informații doar în scrierile altor popoare, prezintă o complexitate socială ce depășește capacitatea noastră de a o reconstrui în detaliu”, a adăugat el.
Studiul a fost publicat luni în revista Frontiers.
