În 1816, medicul francez Rene Theophile Hyacinthe Laennec s-a confruntat cu o situaţie destul de ciudată. Pe masa lui de examinare de afla o tânără care acuza dureri puternice în piept şi despre care medicul bănuia că ar suferi de o boală de inimă. În ciuda acestei presupuneri, Laennec nu avea cum să o consulte.
Încă din vremea lui Hipocrat doctorii erau rezervaţi în privinţa evaluării sănătăţii cardiace sau a problemelor ce necesitau ascultatea sunetelor din corp.
O modalitate obişnuită de analizare a sunetelor din corp era ascultarea prin lipirea urechii de spatele sau pieptul pacientului, iar o altă opţiune o reprezenta o uşoară bătaie cu degetele pe pieptul sau spatele pacientului.
Laennec cunoştea ambele metode, doar că niciuna dintre ele nu-i era de folos în cazul de faţă. Pacienta sa era supraponderală şi avea sânii exagerat de mari, motiv pentru care doctorul s-a simţit neputincios, arată Mental Floss.
"Percuţia şi plasarea mânii s-au dovedit a nu fi de folos în prezenţa unei cantităţi mari de grăsime”, a notat Laennec. Cât despre ascultarea direct cu urechea, lui Laennec i s-a părut inadmisibil, având în vedere că el era un burlac catolic.
În scurt timp, medicul Laennec a avut o idee strălucită. Acesta şi-a amintit un aspect simplu şi cunoscut al acusticii. Astfel el a luat o coală de hârtie, a rulat-o şi a pus un capăt pe pieptul femeii, în timp ce la celălalt capăt asculta el.
"Am fost surprins şi entuziasmat pentru că îi puteam auzi bătăile inimii mult mai clar decât atunci când mi-am lipit urechea de piept”, a mai notat el.
De-a lungul a câţiva ani, medicul Laennec şi-a perfecţionat instrumentul de consult. Un tub de lemn, mai ales de pin, s-a dovedit a fi mult mai bun decât sulul de hârtie.
Iniţial i s-a spus pectrolique, apoi cornet medical, toraciscop şi în final stetoscop.
