Biologii şi economiştii din întreaga lume au inclus în vocabularul lor o nouă expresie: “servicii ale ecosistemului”. Expresia se referă la totalitatea modurilor în care natura susţine eforturile oamenilor. De exemplu, pădurile filtrează apa pe care o bem, iar albinele şi păsările polenizează recoltele. Ambele exemple au implicaţii semnificative din punct de vedere economic şi biologic. Dacă oamenii nu vor începe să înţeleagă că trebuie să aibă grijă de planetă, toate aceste sisteme ar fi perturbate, iar această perturbare ar conduce la situaţii critice. Modelul de dezvoltare al bolilor infecţionase reprezintă un exemplu în acest sens.
SIDA, Ebola, West Nile, Lyme. Toate aceste boli au luat amploare în ultimul secol şi răspândirea lor nu s-a produs la întâmplare. Propagarea accelerată a acestor maladii infecţioase este rezultatul acţiunilor omului asupra naturii.
Boala este, în mare parte, o problemă de mediu. 60% dintre infecţiile cu răspândire rapidă sunt zoonotice, adică îşi au originea la animale. Şi mai mult de 40% provin de la animalele sălbatice.
Echipe formate din veterinari şi biologi, împreună cu epidemiologi şi doctori, se află în mijlocul unui efort global de înţelegere a „ecologiei bolilor”. Acest efort face parte dintr-un proiect global numit Predict, care este finanţat de Agenţia Naţională de Dezvoltare din Statele Unite. Experţii încearcă să determine locul în care următoarea epidemie va lovi omenirea , precum şi modalităţi de prevenire a maladiilor. 
Aceasta nu este numai o problemă de sănătate, dar şi una de economie. Banca Mondială a estimat că o pandemie de gripă ar putea costa economia globală până la 3 miliarde de dolari.
Problema este amplificată şi de modul în care fauna este gestionată în ţările sărace. Un studiu prezentat la începutul acestei luni arată că mai mult de două milioane de oameni sunt ucişi anual de boli răspândite de animale domestice sau sălbatice.
Cel mai bun exemplu de cum perturbarea unui sistem poate duce la răspândirea bolilor infecţioase este cel al virusului Nipah din sudul Asiei, asemănător cu virusul Hendra din Australia. Cele două virusuri erau purtate în mod normal de „vulpile zburătoare”, o specie de liliac. Aceste animale poartă virusul de milioane de ani şi nu le afectează grav. Dar în momentul în care virusul este transmis altor animale, sau chiar omului, poate avea efecte teribile.
În 1999, la Malaysia, un astfel de liliac a scăpat o bucată de fruct pe care o mesteca într-o crescătorie de porci aflată în pădure. Porcii s-au infectat imediat, iar apoi virusul a trecut la oameni. Din cele 276 de persoane infectate, 106 au murit şi multe altele au suferit probleme neuronale iremediabile. Medicii au fost neputincioşi în faţa bolii. Nu au reuşit să descopere un vaccin împotriva virusului, relatează New York Times.
