Locus coeruleus devine un subiect tot mai important în cercetările neuroștiințifice, având un rol esențial în reglarea atenției și a somnului, scrie BBC.
Oricine s-a confruntat cu insomnia cunoaște frustrarea care vine odată cu imposibilitatea de a adormi – dorința de a avea un „comutator” care să reducă zgomotul mental și să oprească gândurile. Deși pare un concept SF, ideea unui „dimmer” mental nu este chiar atât de departe de realitate.
Majoritatea cercetătorilor consideră că starea noastră de veghe se desfășoară pe un continuum, reglat de o rețea complexă de regiuni cerebrale, în centrul căreia se află o mică aglomerare de neuroni: locus coeruleus, sau „punctul albastru”, denumit astfel datorită pigmentului safir al neuronilor săi, produs de un neurotransmițător esențial – norepinefrina. Aceasta joacă un rol-cheie în starea de alertă, atât fiziologică, cât și psihologică.
Un mecanism fin reglat
Mult timp, s-a crezut că locus coeruleus este complet inactiv în timpul somnului, dar cercetările recente arată că acesta nu se „oprește” niciodată. Activitatea sa intermitentă poate influența profunzimea somnului și ar putea oferi noi perspective pentru tratarea tulburărilor de somn asociate anxietății.
Această structură minusculă se află în trunchiul cerebral și conține aproximativ 50.000 de neuroni – un număr infim comparativ cu cele 86 de miliarde din întreg sistemul nervos central. Descoperit pentru prima dată în secolul al XVIII-lea de medicul Félix Vicq d'Azyr, locus coeruleus a început să atragă atenția abia în secolul XX, când s-a descoperit că norepinefrina joacă un rol crucial în comunicarea neuronală.
În cartea sa Hyperefficient: Optimize Your Brain to Transform the Way You Work, cercetătoarea în neuroștiințe și autoarea Mithu Storoni compară locus coeruleus – regiunea cerebrală responsabilă de reglarea semnalizării noradrenalinei – cu o cutie de viteze a creierului, fiecare „treaptă” fiind optimă pentru anumite tipuri de activități.
- Treapta 1 – Activitate minimă: nivel scăzut de norepinefrină, mintea este relaxată, iar atenția difuză.
- Treapta 2 – Activitate moderată: norepinefrina ajută la concentrarea pe sarcini intelectuale și la menținerea atenției.
- Treapta 3 – Activitate intensă: creșterea norepinefrinei declanșează reacția „luptă sau fugi”, prefrontalul (responsabil cu autocontrolul) se „închide”, iar supraîncărcarea informațională poate duce la anxietate sau copleșire.
Această activitate variază și în funcție de ritmul circadian – nivelul norepinefrinei fiind scăzut dimineața, ridicat în timpul zilei și în scădere seara.
Locus coeruleus și somnul
Deși locus coeruleus este mai puțin activ noaptea, nu este complet inactiv. Cercetările Anitei Lüthi de la Universitatea din Lausanne sugerează că acest mic nucleu neuronal joacă un rol important în tranziția între diferitele etape ale somnului.
În timpul somnului NREM (fără mișcări rapide ale ochilor), locus coeruleus trimite impulsuri scurte la fiecare 50 de secunde, influențând talamusul – regiunea cerebrală responsabilă cu procesarea senzorială. Acest lucru menține creierul într-o stare de „vigilență latentă”, astfel încât să putem reacționa la potențiale pericole fără a ne trezi complet.
În schimb, debutul somnului REM (faza în care visăm) este aproape întotdeauna asociat cu o activitate redusă a locus coeruleus. Această reducere a norepinefrinei este esențială pentru ca organismul să intre în starea de atonie musculară, adică paralizia temporară care ne împiedică să ne mișcăm în timpul viselor.
Lüthi subliniază că aceste descoperiri provin din studii pe rozătoare, dar dacă se confirmă și la oameni, ar putea explica de ce persoanele anxioase au un somn fragmentat. Stresul crește activitatea locus coeruleus, amplificând starea de vigilență și împiedicând relaxarea profundă.
Cum putem „calma” punctul albastru?
Cunoașterea acestui mecanism a determinat cercetătorii să caute modalități de a influența activitatea locus coeruleus pentru a îmbunătăți somnul. De exemplu, o echipă din Coreea de Sud testează o cască care aplică microcurenți asupra unui nerv conectat la acest nucleu, pentru a-i reduce activitatea și a combate insomnia.
Însă există și metode naturale:
- Evitarea suprastimulării seara – expunerea la ecrane sau muncă intensă înainte de culcare poate menține creierul „blocată” într-o stare de hiperactivitate.
- Exercițiile fizice – sportul intens activează sistemul nervos simpatic (responsabil de răspunsul la stres), ceea ce este benefic dimineața, dar contraindicat seara.
- Relaxarea și respirația controlată – exercițiile de stretching, tehnicile de respirație (precum pranayama) și meditația stimulează sistemul parasimpatic, ajutând la inducerea unei stări de calm.
Deși nu avem încă un „buton” pentru a opri gândurile, înțelegerea conexiunii dintre creier și corp ne poate ajuta să reglăm activitatea mentală și să obținem somnul odihnitor de care avem nevoie.
Ştiri video recomandate
