Adam Riess avea doar 27 de ani când a început cercetarea care i-a adus Premiul Nobel pentru Fizică și avea doar 41 de ani când a devenit laureat al prestigioasei distincții, relatează The Atlantic. El este unul dintre oamenii de știință care au descoperit că expansiunea Universului se accelerează, un rezultat care a dus la ideea existenței energiei întunecate, o forță misterioasă care împinge galaxiile una de cealaltă. Această descoperire a devenit parte esențială din ceea ce numim azi modelul standard al cosmologiei, care explică modul în care a apărut, evoluat și va sfârși Universul. Însă la mai bine de un deceniu de când a fost premiat cu Nobel, Adam Riess crede că teoria e greșită.
De aproape un secol, astronomii știu că universul se extinde, deoarece galaxiile pe care le putem vedea cu telescoapele de pe Pământ se îndepărtează. Riess le-a studiat mișcările, a calculat distanța fiecăreia de Pământ, iar în 1998, când a avut toate datele la dispoziție rezultatele l-au „șocat”. A apărut o relație remarcabilă: cu cât galaxiile erau mai îndepărtate, cu atât se retrăgeau mai repede. Acest lucru „a sugerat imediat o concluzie profundă”, a spus el în discursul său de la decernarea Premiului Nobel. Ceva face ca expansiunea universului să se accelereze.
Fizicienii teoretici au propus existența energiei întunecate: o forță nevăzută care se află în toate spațiile goale. Cantitatea de energie întunecată care încape, să zicem, într-un dormitor nu este foarte puternică. Nu va dărâma pereții. Însă, atunci când puterea energiei întunecate se cumulează pe volume cosmice imense, ea poate împinge roiurile de galaxii unele departe de altele. Iar pe măsură ce acest proces creează tot mai mult spațiu între galaxii, forța repulsivă devine și mai puternică, accelerând expansiunea universului. Telescoapele pot vedea astăzi sute de miliarde de galaxii, dar peste trilioane de trilioane de ani, energia întunecată le va fi împins pe toate dincolo de orice posibilitate de observare.
Deoarece a contribuit la cercetarea care a dus la descoperiei energiei întunecate, Riess a pus ultima bucată din puzzle-ul numit „modelul standard de cosmologie”.
Ce este Tensiunea Hubble
Recent însă, cosmologii au început să se îngrijoreze că această teorie — în special actul ei final — ar putea fi greșită. Unii vorbesc despre o revoluție. Un număr tot mai mare de specialiști afirmă acum că modelul standard ar trebui înlocuit. Adam Riess se numărăr printre ei.
Astfel, în ultimii ani, Riess a făcut măsurători extrem de precise privind rata actuală a expansiunii Universului, folosind supernove îndepărtate ca „lumânări standard” pentru a calcula distanțele. Rezultatele sale, însă, nu se potrivesc cu valorile prezise de modelul standard, bazate pe observații ale Universului timpuriu (precum radiația cosmică de fond).
Această discrepanță, cunoscută acum ca Tensiunea Hubble, nu a dispărut, ci s-a adâncit, sugerând posibilitatea ca modelul standard să fie greșit.
„Părea că ceva ar putea fi în neregulă cu modelul standard”, a spus el pentru The Atlantic.
Date recente de la instrumentul DESI (Dark Energy Spectroscopic Instrument) indică faptul că energia întunecată nu este constantă, așa cum se credea. Ar fi fost mai puternică în trecut și acum începe să slăbească. Dacă aceste rezultate se confirmă, implicațiile sunt majore:
- Universul nu se va mai extinde la nesfârșit într-un „îngheț termic”;
- S-ar putea chiar opri sau colapsa din nou într-un „Big Crunch”;
- Este posibil ca Universul să treacă prin cicluri eterne de creație și distrugere.
Dacă modelul standard s-ar prăbuși, domeniul cosmologiei ar fi profund zdrunciat, la fel și o parte importantă a marii povești pe care ne-am spus-o despre sfârșitul universului. Așadar, în mod firesc, având în joc chestiuni grele precum cariera, ego-ul și însăși natura existenței, tensiunea Hubble a dus la o oarecare tensiune printre cosmologi.
Deși măsurătorile lui Riess sunt considerate printre cele mai precise, unii cosmologi – precum Wendy Freedman sau David Spergel – cred că este prea devreme pentru a renunța la modelul standard. Wendy Freedman, profesoară la Universitatea din Chicago, a realizat propriile măsurători ale universului local, folosind un alt tip de stele care explodează, iar tensiunea Hubble apare și în datele ei. Însă este mai mică. A a spus că este prea devreme pentru a spune care este problema: măsurătorile ei, modelul standard sau altceva.
„Adam vorbește foarte tare. Se contrează cu vehemență cu oricine nu este de acord cu el”, a spus Spergel.
Însă Riess este convins că problemele actuale arată crăpături reale în teorie. Omul de știință a spus că atunci când a văzut datele de la DESI s-a trezi zâmbind. A fost încântat să vadă un nou rezultat care pune sub semnul îndoielii modelul standard. El a comparat teoria cu un ou care se sparge.
„Nu o să se spargă, frumos, într-un singur loc. Vor apărea multiple crăpături” a spus el.
Viitorul cosmologiei e deschis
Noi telescoape – precum Vera Rubin Observatory și James Webb – vor oferi date și mai detaliate în următorii ani. Riess simte că ne aflăm într-un moment de cotitură în înțelegerea Universului și îi acuză pe oamenii de știință că au devenit „leneși”. Când îi abordează să înțeleagă rezultatele empirice ale cercetărilor sale e dezamăgit de reacții: „îmi spun da, e o problemă complicată. Uneori mă simt ca și cum eu las indicii peste tot și aștept să treacă timpul până când se naște următorul Einstein”.
„Când totul pare că se potrivește perfect, știința devine plictisitoare. Dar acum domeniul e fierbinte din nou.” spune el. „
Un nou univers pare posibil, concluzionează The Atlantic.
Ştiri video recomandate
