Ipoteza, formulată în urmă cu mai mult timp, a fost confirmată de sateliţi americani şi europeni, care au capturat imagini ale celor două valuri care se unesc pentru a forma unul singur în largul Japoniei.
"Acest val a parcurs o distanţă mare fără a pierde din putere. Lanţurile de munţi submarini au reunit aceste valuri venind din mai multe direcţii de la originea tsunami-ului", notează NASA într-un comunicat.
"Această descoperire permite să înţelegem cum traversează tsunami bazinele oceanice şi cauzează pagube considerabile în unele locuri, în timp ce altele nu sunt afectate", adaugă agenţia spaţială americană.
"Exista o şansă din zece milioane să putem observa acest dublu val cu ajutorul sateliţilor", a declarat Tony Song, de la Nasa.
"Cercetătorii au formulat de mult timp ipoteza potrivit căreia aceste fuziuni de tsunami ar fi putut fi responsabile de un tsunami chilian care a provocat 200 de morţi în Japonia şi în Hawaii în 1960, dar nimeni nu le-a putut observa de atunci", a adăugat cercetătorul.
Peste 20.000 de oameni au murit pe 11 martie, după producerea unui cutremur cu magnitudinea 9 care a provocat un val seismic gigantic în nord-estul Japoniei. Valul a distrus totul în calea sa şi a provocat cel mai grav accident nuclear după cel de la Cernobîl (Ucraina) din 1986.
