O scrisoare pierdută de zeci de ani a dus, fără intenție, la redescoperirea unuia dintre cele mai rare minerale de pe Pământ

În timpul digitalizării unor arhive din Bavaria, în 2023, a fost găsită o scrisoare din 1949 care avea să schimbe un mic capitol din istoria mineralelor. Documentul făcea trimitere la câteva fragmente galbene dintr-o mină de cărbune, rămase neobservate timp de decenii într-o cutie banală de carton.

Un detaliu din scrisoare le-a atras imediat atenția angajaților respectivi: „Humboldtină din mina Mathias, lângă Schwandorf.” Atât le-a trebuit lui Roland Eichhorn și echipei sale de la Oficiul Bavarez pentru Mediu ca să înceapă căutările. Au coborât în depozitul instituției și au început să răscolească prin cele peste 130.000 de mostre catalogate, în speranța că vor găsi ceva care să corespundă indiciului, scrie earth.com.

Într-o cutie mică, echipa a găsit câteva fragmente galbene, de mărimea unei alune, și o etichetă scrisă de mână care confirma locul menționat în scrisoare. Din acel moment a început investigația.

De ce este humboldtina atât de specială

Humboldtina este un mineral organic, o categorie extrem de rară, în care structura cristalină include carbon, hidrogen și oxigen legați de metale. În cazul de față, formula mineralului combină fierul cu oxalatul, ceea ce îi oferă o duritate scăzută, doar 1.5 – 2 pe scara Mohs, și o strălucire gălbuie, ușor rășinoasă.

Este extrem de căutat de colecționari, fiind documentat în mai puțin de 30 de locuri din lume, răspândite în doar opt țări. Practic, fiecare descoperire de humboldtină e un noroc pur, pentru că apare doar când rocile bogate în fier interacționează cu anumiți acizi naturali, în condiții foarte umede.

Mineralul a fost descoperit pentru prima dată în 1821, de geologul peruan Mariano de Rivero, care i-a dat numele faimosului explorator prusac Alexander von Humboldt. Până azi, peste 400 de specii și minerale îi poartă numele, mai multe decât oricărei alte figuri științifice.

De ce contează cataloagele vechi

Această întâmplare e o dovadă clară că digitalizarea colecțiilor vechi nu înseamnă doar mutarea hârtiilor în format digital. Înseamnă redescoperirea unor pagini uitate, etichete greșite sau probe care au dispărut din atenție cu generații în urmă.

Redescoperirea humboldtinei din Schwandorf arată cât de valoroase sunt arhivele bine organizate, pentru că ne permit, cu tehnologia de azi, să reevaluăm munca de teren din secolul trecut și, uneori, să dăm peste comori neașteptate.