Pe Marte, un fenomen spectaculos are loc în fiecare an: un nor gigantic, cu o lungime de peste 1.800 de kilometri, se formează și traversează cerul planetei. Mult timp, acest mister i-a nedumerit pe cercetători, dar un nou Atlas al Norilor de pe Marte, realizat după două decenii de observații cu sonda Mars Express, a dezvăluit mecanismul din spatele acestui spectacol unic, scrie Daily Galaxy.
Rezultatele au fost prezentate la Europlanet Science Congress (EPSC) 2024 de la Berlin și publicate în revista Journal of Geophysical Research: Planets (AGU), ca parte a cercetărilor derulate de Centrul Aerospațial German (DLR).
Norul de deasupra lui Arsia Mons, imposibil de reprodus în simulări
Pe Pământ, norii se formează atunci când aerul umed se răcește și vaporii condensează după tipare previzibile. Marte, însă, are o atmosferă de doar 1% din densitatea celei terestre și un conținut ridicat de praf fin, ceea ce complică formarea norilor.
Când norul din zona vulcanului Arsia Mons a fost observat prima dată, mulți oameni de știință au crezut că este o întâmplare sau o iluzie cauzată de relieful planetei. Însă fenomenul s-a repetat: norul apărea întotdeauna la răsărit, întinzându-se spre vest, și dispărea rapid, pentru a se forma din nou a doua zi.
Modelele atmosferice nu reușeau să reproducă fenomenul, până când cercetătorii au realizat că relieful și umiditatea atmosferică interacționează într-un mod neașteptat. Aerul umed este împins în sus de versanții abrupți ai vulcanului, ceea ce provoacă o condensare rapidă în particule de gheață. Astfel, se formează un nor subțire, ca o dâră albă, care se estompează la fel de repede pe cât apare. Rotirea planetei și curenții de aer locali fac ca acest proces să se repete zilnic.
Atlasul Norilor de pe Marte
Sonda Mars Express, lansată în 2003 de Agenția Spațială Europeană (ESA), a fost esențială pentru înțelegerea acestui fenomen. Cu ajutorul camerei High Resolution Stereo Camera (HRSC), au fost documentate timp de 20 de ani nenumărate tipuri de nori, furtuni de praf și evenimente meteorologice.
Aceste observații au fost reunite într-o bază de date accesibilă — HRSC Cloud Atlas — care arată cât de diversă este atmosfera marțiană:
-
unii nori seamănă cu cei de pe Pământ, precum norii cumulus sau cirrus,
-
alții sunt specific marțieni, cum ar fi așa-numitele „străzi de nori”, benzi paralele ce se formează deasupra platoului Tharsis sau regiunii Vastitas Borealis, în timpul primăverii și verii din emisfera nordică,
-
există și nori de tip undă gravitațională, care apar atunci când aerul este perturbat de relief, formând modele asemănătoare amprentelor pe cer.
Un cer modelat de vulcani adormiți
Chiar și vulcanii inactivi de ani întregi, precum Arsia Mons, influențează atmosfera planetei. Din spațiu, norul alungit ce se formează la vârful său poate semăna cu o erupție în desfășurare. În realitate, vulcanul este stins, iar ceea ce vedem este ”dansul” delicat dintre praf, umiditate și curenții de aer din jurul reliefului masiv.
Pe măsură ce Atlasul Norilor de pe Marte se extinde, oamenii de știință speră să coreleze observațiile din orbită cu cele realizate la suprafață de rovere, pentru a înțelege mai bine dinamica atmosferei planetei roșii.
Ştiri video recomandate
