Telescopul spaţial Swift al NASA a căzut necontrolat pe Pământ, miercuri, 4 noiembrie, la 22 de ani de la lansare, dar la doar trei luni după ce o navă spaţială privată ar fi trebuit să-l plaseze pe o orbită mai înaltă, prelungindu-i astfel durata de viaţă, într-o misiune eşuată, transmite joi Space.com, preluat de Agerpres.
Observatorul, cu o masă de 1.450 de kilograme, a reintrat în atmosfera terestră la ora 12:39 GMT, deasupra nordului insulei Sumatra, conform datelor furnizate de Forţa Spaţială a SUA. Este puţin probabil ca prăbuşirea să fi avut un impact semnificativ. Oficialii NASA au estimat anterior că cea mai mare parte a telescopului Swift, de dimensiunea unui microbuz, avea să ardă în timpul căderii, iar probabilitatea ca eventualele fragmente rămase să rănească pe cineva pe Pământ a fost calculată la doar 1 din 2.100.
Ce misiune a avut telescopul Swift
Swift - denumit oficial "Swift Gamma-Ray Burst Explorer" - a fost lansat pe orbita Pământului în noiembrie 2004, având misiunea de a studia, timp de doi ani, exploziile de raze gamma (GRB-uri) - cele mai puternice explozii din Univers. Numele "Swift" (care înseamnă "rapid") nu a fost un acronim, ci o referire la agilitatea observatorului în efectuarea observaţiilor.
"Swift trebuia să detecteze şi să localizeze exploziile de raze gamma, să comunice poziţia acestora altor observatoare, apoi să-şi îndrepte telescoapele pentru a surprinde imagini ale zonelor respective, înainte ca strălucirea reziduală a exploziilor să dispară", a explicat S. Bradley Cenko, cercetătorul principal al misiunii Swift în cadrul Centrului Goddard pentru Zboruri Spaţiale al NASA (Maryland), într-o declaraţie din 23 octombrie. "De obicei, Swift reuşea să facă acest lucru în interval de aproximativ un minut".
Swift nu s-a limitat doar la observarea exploziilor de raze gamma. A studiat, de asemenea, o varietate de alte corpuri şi fenomene cosmice: de la explozii de supernove îndepărtate şi găuri negre care "se hrănesc", până la asteroizi şi comete din Sistemul Solar.
Observatorul a continuat să facă acest lucru mult timp după expirarea duratei sale de viaţă preconizate - mai exact, timp de aproximativ 20 de ani după aceea. Telescopul spaţial a efectuat ultima sa observaţie ştiinţifică abia pe 20 octombrie anul acesta. În această perioadă, Swift şi-a schimbat denumirea: în 2018, a fost redenumit "Observatorul Neil Gehrels Swift", în onoarea primului său cercetător principal, care a murit cu un an înainte.
Misiunea Swift a fost deosebit de productivă, detectând peste 2.000 de explozii de raze gamma (GRB-uri) şi 1.400 de supernove de-a lungul lungii sale activităţi ştiinţifice. Totuşi, ar fi putut colecta şi mai multe date, dacă o misiune de salvare spectaculoasă ar fi reuşit.
În septembrie 2025, NASA a atribuit companiei Katalyst Space, din Arizona, un contract în valoare de 30 de milioane de dolari pentru proiectarea, lansarea şi operarea unei nave spaţiale robotizate. Aceasta urma să se întâlnească cu Swift şi să-l plaseze pe o orbită mai înaltă, prelungindu-i astfel durata de viaţă operaţională.
Ce probleme a avut Swift
Swift cobora treptat spre Pământ. Observatorul nu dispunea de propulsoare proprii pentru a contracara efectul rezistenţei atmosferice, care-l trăgea spre Pământ. Procesul se accelera pe măsură ce Swift pierdea din altitudine,iar compania Katalyst a trebuit să acţioneze rapid. Pe 3 iulie a fost lansată misiunea LINK, o navă de mentenanţă de mărimea unui frigider şi dotată cu trei braţe robotizate, având ca obiectiv capturarea lui Swift în luna august.
Acest lucru nu s-a mai întâmplat pentru că LINK s-a confruntat cu probleme la sistemul de propulsie şi la sistemul de menţinere a orientării în spaţiu, ceea ce a dus la anularea întâlnirii planificate.
Prăbuşirea satelitului Swift nu este un eveniment tocmai neobişnuit. Potrivit unui raport din 2025, în medie, cel puţin trei obiecte de mari dimensiuni - sateliţi nefuncţionali sau trepte de rachetă uzate - cad înapoi pe Pământ în fiecare zi. Iar acest număr va creşte, cu siguranţă, în anii următori, mai notează Space.com.
