Teoria lui Einstein a dus la descoperirea unei planete gigant la marginea Căii Lactee

Astronomii au descoperit o planetă uriașă și rară, situată la periferia Căii Lactee, folosind un fenomen cosmic spectaculos: microlentila gravitațională, un efect prezis de Albert Einstein în teoria relativității generale. Noua exoplanetă, numită AT2021uey b, este un gigant gazos de dimensiuni similare cu Jupiter și orbitează o stea mică și rece de tip M la o distanță de aproximativ 3.200 de ani-lumină de Pământ, scrie Live Science.

Este doar a treia planetă descoperită vreodată într-o zonă atât de îndepărtată de centrul dens al galaxiei noastre — o regiune în care formarea planetelor este extrem de rară din cauza lipsei de elemente grele necesare pentru a construi lumi solide.

Descoperire cu ajutorul „umbrei gravitaționale”

AT2021uey b a fost identificată prin microlentilare gravitațională, un fenomen rar în care lumina unei stele este amplificată temporar de gravitația unui obiect care trece prin fața ei, deformând spațiu-timpul. Practic, planeta funcționează ca o lentilă care mărește lumina stelei din fundal.

„Această metodă necesită multă expertiză, răbdare și, sincer, puțin noroc”, a declarat Marius Maskoliūnas, coautor al studiului și astronom la Universitatea din Vilnius, Lituania. „Trebuie să aștepți ca steaua-sursă și obiectul care produce lentilarea să se alinieze perfect și apoi să filtrezi o cantitate enormă de date.”

Ce știm despre AT2021uey b?

Până acum, astronomii au descoperit că planeta are o masă de aproximativ 1,3 ori mai mare decât Jupiter, orbitează o stea care are o temperatură de aproximativ jumătate față de a Soarelui nostru, anul său durează 4.170 de zile terestre și se află la o distanță de patru ori mai mare decât distanța Pământului față de Soare.

De ce este importantă această descoperire?

Această planetă nu doar că este neobișnuit de îndepărtată, dar și pune sub semnul întrebării teoriile actuale despre formarea planetelor. În mod tradițional, se credea că planetele mari, precum Jupiter, se formează doar în zone bogate în metale grele — condiție rar îndeplinită în regiunile exterioare ale Căii Lactee.

„Când a fost descoperită prima planetă în jurul unei stele asemănătoare Soarelui, lumea științifică a fost uimită că o planetă de tip Jupiter era atât de aproape de stea”, a explicat Edita Stonkutė, astronomă la Universitatea din Vilnius și coordonatoarea proiectului. „Pe măsură ce s-au adunat mai multe date, am realizat că multe sisteme planetare sunt complet diferite de al nostru.”

Cum funcționează microlentilarea gravitațională?

Conform relativității generale, gravitația nu este o forță în sens clasic, ci rezultatul curburii spațiu-timpului în jurul maselor. Când un obiect masiv — cum ar fi o planetă — se interpune între o stea și observator, curburile gravitaționale deformează traiectoria luminii, amplificând-o temporar. Acest „flash” subtil a fost detectat pentru prima oară în 2021 în datele colectate de telescopul Gaia al Agenției Spațiale Europene.

Ce urmează?

După detecția inițială, observații suplimentare au fost realizate la Observatorul Astronomic Molėtai din Lituania. Cercetătorii vor continua să folosească microlentilarea pentru a căuta planete invizibile prin metodele tradiționale, mai ales în regiunile galactice slab explorate.

„Ce mă fascinează la această tehnică este că ne permite să detectăm corpuri invizibile – literalmente să le vedem umbrele cosmice”, a spus Maskoliūnas. „Este ca și cum ai vedea doar umbra unei păsări care zboară. Nu-i vezi culoarea, nici forma exactă, dar poți ghici dacă e o vrabie sau o lebădă, și cât de departe este.”

Descoperirea planetei AT2021uey b ne arată că universul ascunde lumi neașteptate în cele mai neobișnuite colțuri, iar metodele de detecție inspirate de Einstein pot scoate la iveală aceste mistere. Pe măsură ce astronomia progresează, vom fi forțați să regândim constant ceea ce credeam că știm despre formarea planetelor și structura universului.

„Această planetă este o piesă rară într-un puzzle galactic mult mai mare — și abia acum începem să vedem imaginea de ansamblu.”