Devenit recent cetățean francez, George Clooney plănuiește să deschidă un restaurant italian în Provence. După anunț, lumea se întreabă dacă va avea același succes ca brandul său de tequila sau va avea soarta pe care a avut-o restaurantul subacvatic al lui Steven Spielberg, care „s-a scufundat”, așa cum subliniază The Guardian într-un editorial.
Satul provensal Cotignac găzduiește numeroase restaurante de lux. La Table de Mentone, amplasat pe proprietatea viticolă Château Mentone, este renumit pentru ingredientele pe care le cultivă chiar la fața locului. Restaurantul cu stea Michelin Bruno oferă variații spectaculoase ale preparatelor cu trufe. Mai aproape de specificul local, Picotte Provence propune genul de experiență culinară fermecătoare, într-un sat, care pune în valoare tot ce are mai bun de oferit regiunea.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor acestor opțiuni, există un lucru cu care Cotignac încă nu se poate lăuda: un proiect de vanitate al unei celebrități. Dar asta urmează să se schimbe, grație știrii că George Clooney plănuiește să deschidă acolo un restaurant.
Potrivit informațiilor apărute în presă, Clooney, care locuiește în zonă, este dornic să deschidă un restaurant în parteneriat cu proprietarul canadian al unui hotel din apropiere, cu o sală de mese elegantă și o terasă în aer liber. Nu a fost depusă încă nicio cerere oficială, însă se crede că restaurantul va fi deschis anul viitor.
George Clooney și familia lui sunt cetățeni francezi din decembrie, așa că ar fi perfect logic să vrea să-și consolideze legăturile cu comunitatea locală.
Totuși, s-a spus și că restaurantul propus de Clooney ar urma să fie italian, ceea ce pare puțin ciudat, având în vedere că Provence este una dintre marile capitale gastronomice ale lumii. Să devii cetățeanul unei țări și apoi, imediat, să construiești un templu dedicat bucătăriei locului în care ai trăit înainte ar putea fi considerat puțin cam vulgar.
„Dar numai un naiv l-ar desconsidera pe Clooney în această privință. Este un om care are obiceiul să aibă succes ori de câte ori se apucă de ceva nou. Compania sa de tequila a avut un succes atât de mare, încât nu numai că a vândut-o pentru 1 miliard de dolari, dar acum nu mai poți intra într-un supermarket fără să te împiedici de o duzină de mărci de băuturi alcoolice create de artiști care speră cu disperare să câștige suficienți bani încât să nu mai fie nevoiți să joace în filme.
De fapt, banii câștigați de Clooney din tequila sunt probabil atuul său salvator aici. Ar putea investi sute de milioane de euro în acest nou restaurant și, chiar dacă s-ar dovedi un dezastru, tot ar rămâne neobișnuit de bine protejat financiar pentru tot restul vieții. Și probabil că este un lucru bun, pentru că, atunci când vine vorba despre restaurante, personalitățile de la Hollywood nu au tocmai cea mai bună reputație”, se spune în editorialul semnat de jurnalistul Stuart Heritage.
Adevăratele succese, precum Nobu al lui Robert De Niro, sunt rare și de cele mai multe ori astfel de aventuri se termină dezastruos. De exemplu, când Hulk Hogan a decis să-și încerce norocul în domeniul ospitalității, la mijlocul anilor ’90, aventura a durat mai puțin de un an. E drept că asta s-a întâmplat pentru că era un restaurant de paste într-un centru comercial, toate pastele aveau forma lui Hulk Hogan, localul se numea Pastamania și avea un semn de exclamare la sfârșit, ceea ce însemna că nu puteai pronunța numele cu voce tare fără să pari fie furios, fie speriat.
Și exemplele pot continua. În 2002, Jennifer Lopez a deschis în Pasadena un restaurant inspirat de gătitul mamei sale, dar acesta nu și-a mai revenit cu adevărat după momentul în care Lopez și-a angajat fostul soț ca manager, apoi l-a concediat după șase luni, iar el a dat-o în judecată într-un caz atât de sordid, încât ulterior a ajuns să amenințe că va face publice imaginile din luna lor de miere. Iar în 2012, Eva Longoria a deschis un restaurant numit SHe, un steakhouse destinat femeilor, cu porții mai mici, podium pentru prezentări de modă și meniuri de desert cu oglinzi pe verso, pentru ca clientele să-și poată retușa machiajul. S-a închis în 2014.
„Apoi există marele campion al tuturor acestor proiecte, o calamitate de proporții legendare, despre care trebuie să presupunem că Clooney a auzit. Mă refer, desigur, la restaurantul Dive! al lui Steven Spielberg, care a funcționat câțiva ani în anii ’90.
Este cu adevărat greu să știi de unde să începi. Dive! - ajunge cu punctuația asta exuberantă, celebrități ale anilor ’90 - se baza pe obsesia lui Spielberg pentru submarine, în asemenea măsură încât restaurantul avea literalmente forma unui submarin, inclusiv un periscop funcțional, și vindea în principal sandvișuri submarine. Mai mult, la fiecare 45 de minute, o voce anunța întreruperea mesei și le ordona clienților să se pregătească pentru scufundare. În acel moment, se aprindeau lumini roșii de avertizare și începea să sune o sirenă, iar situația continua până când restaurantul ar fi coborât, în mod teoretic, în ocean. Când s-a deschis, cronica din LA Times afirma: „Restaurantul acesta mă face să-mi fie rușine că sunt om în anii ’90” - mai scrie jurnalistul Stuart Heritage.
Asta nu înseamnă însă că Clooney va cădea în aceeași capcană ca aceste afaceri eșuate. Este un om cu stil și bun gust și, cu siguranță, știe că cea mai rapidă modalitate de a ucide un restaurant este să-l transformi într-un muzeu al propriei cariere. Un restaurant plăcut, bine administrat, de care oamenii să se poată bucura fără să cunoască activitatea celui care a investit în el are șanse mult mai mari de succes. Acestea fiind spuse, dacă nu va exista câte un aparat Nespresso pe fiecare masă, cineva ar trebui să spargă geamurile - încheie jurnalistul The Guardian.
