Cea mai scurtă poveste de groază din lume începe - și se termină - astfel: „Ultimul om de pe Pământ stătea singur într-o cameră când, la un moment dat, se auzi o bătaie în ușă”. Vince Gilligan (creatorul „Breaking Bad” și „Better Call Saul”) ia această poveste și o transformă într-un serial cum altul nu-i: „Pluribus”. Este povestea unei Apocalipse sucite, care transformă omenirea în zombi. Doar că nu e vorba despre zombi agresivi, gata să-ți devoreze creierii, ci de creaturi înspăimântător de politicoase, mereu dispuse să-ți sară în ajutor cu zâmbetul pe buze, incapabile să facă rău sau să mintă. Ce te faci dacă te trezești „supraviețuitor” într-o astfel de lume și realizezi că ești singura persoană rămasă „normală” la cap, capabilă de furie, șoc și oroarea conștientizării faptului că cineva sau ceva necunoscut a umblat la setările din fabrică ale omenirii?
„Pluribus” creează astfel premisele unui gen relativ greu de încadrat: este, concomitent, serial SF, postapocaliptic, dar și comedie neagră. Adevărul e că nu sunt multe povești postapocaliptice care să-și permită luxul de a-ți smulge hohote de râs în mijlocul unor scene horror.
Gilligan plasează povestea în același oraș Albuquerque, decor în care s-a desfășurat și acțiunea serialelor „Breaking Bad” și „Better Call Saul”.
Doar că deșertul din New Mexico nu mai este acum locul unde se îngroapă cadavre și butoaiele cu bani rezultați de pe urma traficului cu droguri controlat de cartelurile mexicane. De această dată, Albuquerque e locul în care locuiește Carol Sturka (Rhea Seehorn), personajul principal al poveștii, care se trezește într-o zi că este unul din cei 11 oameni care au mai rămas „normali” într-o lume în care restul populației este extrem de fericită. Anormal de fericită. Bolnav de fericită.
Apocalipsa începe ca la carte: oameni cuprinși brusc de convulsii, avioane care se prăbușesc în flăcări, accidente în lanț pe șosele, fum de la incendii ridicându-se deasupra orașelor.
Doar că, după acest șoc major, Apocalipsa începe să facă curat după ea: oamenii se „trezesc” ca dintr-un vis urât complet resetați. Și - ce oroare! - complet fericiți.
„Nimeni sănătos la cap nu e atât de fericit”
Carol nu se „trezește”, ci rămâne „la fel”: de aici și groaza pe care o cuprinde când conștientizează ce s-a întâmplat în jurul ei.
Carol (Rhea Seehorn), într-una din scenele serialului „Pluribus”. Foto: Profimedia Images
E ceva de „Zona Crepusculară” dar și „Dosarele X” (Gilligan a semnat scenariul la câteva episoade, pe vremuri) în toată această intrigă plină de suspans din „Pluribus” (serial care poate fi urmărit pe Apple TV, în România).
„Noi vrem doar să te ajutăm”, e refrenul standard rostit de „ei”, armata zombilor placizi, gata să facă orice pentru tine: vrei să te îmbarcăm în avionul US Air Force One și să te transportăm în Maldive? Done. Vrei un mall doar pentru tine, să cumperi - pardon! să iei - orice vrei? Poftiți, vă rog? Vrei un mușchi de vită la cină? Pardon, nu se poate, noi nu ucidem. Dar iată ce rochiță frumoasă avem pentru tine?
Înfricoșător și comic, în același timp, să mergi pe stradă înconjurată de automatoni care se uită în sincron la tine și îți zâmbesc ca niște prezentatori de televiziune.
„Nimeni sănătos la cap nu e atât de fericit”, este replica pe care Carol le-o dă borgilor smintiți de Apocalipsa Blândă care a lovit omenirea. Doar că ei dau din cap înțelegători și-și văd de fericirea lor.
În loc de o armă de asalt și katana, Carol navighează prin acest peisaj postapocaliptic cu armele furiei, încăpățânării și disperării - stări ale „normalității” într-o lume desprinsă parcă dintr-un tablou religios cu oițe, iepurași, lei și tigri care se odihnesc împreună pe malul unui izvor, într-un decor de Rai.
Iar Carol nu încearcă să-și croiască drum spre supermkaret înșirând zombi pe asfalt. Misiunea ei devine infinit mai dificilă: aceea de a salva lumea de la fericire. Pentru că o lume excesiv de mulțumită de sine, ca într-o reclamă din anii 1950 e ceva profund greșit. Și teribil de înfricoșător. Și, totodată, fascinant de urmărit.
Ştiri video recomandate
