Satul istoric olandez Zaanse Schans este binecunoscut pentru morile sale de vânt, care atrag un număr impresionant de turiști. Acestea sunt printre cele mai pitorești din Țările de Jos și sunt ușor accesibile din Amsterdam. Anul trecut, 2,6 milioane de persoane au vizitat localitatea – o cifră uriașă pentru un loc cu doar 100 de locuitori, scrie BBC.
Este mult prea mult, spune consiliul local. Așa că a anunțat că, începând din primăvara viitoare, fiecare vizitator din afara zonei va trebui să plătească 17,50 euro (20,50 dolari; 15 lire sterline) pentru a intra, în încercarea de a reduce numărul de turiști. Este o măsură rară pentru o comunitate, dar, vorbind cu Marieke Verweij, directoarea muzeului satului, devine clar de ce se dorește acest lucru.
„În 2017 am avut 1,7 milioane de vizitatori… anul acesta ne îndreptăm spre 2,8 milioane”, spune ea. „Dar acesta este un loc mic! Pur și simplu nu avem spațiu pentru atâția oameni!”
Mai grav, adaugă Marieke Verweij, vizitatorii „nici nu știu că aici locuiesc oameni, așa că intră în grădinile lor, în casele lor, urinează în grădini, bat la uși, fac poze, folosesc selfie stick-uri ca să se uite în case. Nu mai există deloc intimitate.”
Părăsesc muzeul și trec pe lângă o parcare pentru autocare, îndreptându-mă spre morile de vânt. Probabil că nu ar trebui să spun asta – pentru că doar agravează problema –, dar morile sunt absolut fabuloase. Una este din lemn și vopsită în verde. Alta are pereți din stuf.
Din când în când, vântul se întețește și le pune în mișcare palele. Este o priveliște minunată – una cu care oricine și-ar dori să facă o fotografie. Evident, mulți o și fac. Morile sunt de fapt destul de departe, dar în cele mai bune locuri se formează cozi civilizate de turiști care își fac selfie-uri.
Planul este ca toată lumea să rezerve și să plătească online – așa cum se întâmplă acum adesea când vizitezi muzee, după pandemia de Covid. Avantajul pentru turiști este că, pentru cei 17,50 euro, primesc acces la două obiective care în prezent se plătesc separat – intrarea în muzeu și în interiorul morilor.
Muzeul conține un tablou al morilor locale realizat de impresionistul francez Claude Monet, care a vizitat zona în 1871. În interiorul morilor se poate vedea cum, în secolul al XVII-lea, olandezii le foloseau nu doar pentru măcinarea cerealelor, ci și pentru măcinarea pigmenților necesari pentru vopsele sau pentru tăierea lemnului.
Se estimează un venit de 24 de milioane de euro pe an
Dacă doar jumătate dintre vizitatorii actuali vor continua să vină după introducerea taxei, veniturile anuale ar ajunge la aproximativ 24,5 milioane de euro. Consiliul intenționează să folosească acești bani pentru întreținerea morilor și pentru infrastructură nouă – de exemplu, toalete. Însă proprietarii de magazine și restaurante nu sunt deloc mulțumiți.
Trebuie spus că și magazinele sunt o atracție în sine. Angajații din magazinul de brânzeturi poartă costume tradiționale, iar în cel de încălțăminte au loc demonstrații de confecționare a saboților. Acestea se află în case vechi și frumoase din lemn – magazinul de antichități și suveniruri, de exemplu, datează din 1623.
Taxa de intrare planificată amenință mijloacele de trai ale comercianților și restauratorilor din Zaanse Schans, spune Sterre Schaap, care conduce magazinul de suveniruri Trash and Treasures. „Este groaznic. Asta va însemna că oamenii cu bugete reduse nu vor mai putea veni aici”, spune ea. „Vom pierde o mare parte dintre cumpărători. Dacă vii cu o familie de patru persoane și trebuie să plătești și parcarea, ajungi la aproximativ 100 de euro. Asta înseamnă că nu le mai rămâne bani pentru altceva.”
”Este cam scump doar ca să vezi câteva mori de vânt”
Mă apropii de mori, trecând pe lângă o tânără care își fotografiază prietena și un cuplu din Germania care își face un selfie. Pe balconul uneia dintre mori, privind întinderea impresionant de plată a Olandei, stau de vorbă cu Ishan din Canada. „Nu știu dacă aș plăti 17,50 euro ca să vin aici. Este cam scump doar ca să vezi câteva mori de vânt”, spune el.
Dar Elisia, originară din Albania, crescută în Grecia și stabilită acum în Țările de Jos, spune că ar plăti cu siguranță această sumă. „Satele acestea nu sunt atât de mari și își pierd farmecul când sunt prea mulți turiști”, explică ea.
Steve, aflat în vacanță cu familia din Massachusetts, SUA, și-a făcut calculele și vede și partea bună a viitoarei taxe. „Oamenii zgârciți ca mine”, spune el, „se uită la moară și spun: ‘nu, nu plătesc în plus ca să intru acolo’, dar dacă totul este inclus, nu aș ezita.”
Ar fi o experiență mai completă, spune el, și nu o afacere rea.
Taxa este și un semn al vremurilor. Rachel Dodds, profesoară de turism la Universitatea Metropolitană din Toronto, Canada, amintește câteva cazuri similare: „Bhutan percepe o taxă zilnică pentru vizitarea țării. Veneția, desigur, este probabil cel mai cunoscut exemplu, cu taxa de 5 euro pentru turiștii de o zi.”
Între timp, SUA și Marea Britanie percep taxe de autorizare a călătoriei sau vize pentru cetățenii străini care le vizitează. Totuși, satele care percep taxe de intrare sunt încă o raritate. Alte exemple actuale sunt satul pescăresc privat Clovelly din Devon, Anglia, localitățile medievale Civita di Bagnoregio și Corenno Plinio din Italia, precum și Penglipuran din Bali, Indonezia.