Oamenii de știință avertizează că planeta noastră s-ar putea afla pe marginea unor praguri critice din sistemele climatice ale Pământului – așa-numitele tipping points sau „puncte de cotitură” – care, odată depășite, pot declanșa procese ireversibile și catastrofale, scrie Live Science.
Dar ce sunt aceste puncte de ruptură, de ce sunt atât de periculoase și mai ales – putem face ceva ca să le evităm?
Ce sunt „tipping points”?
În limbajul științific, un tipping point este un prag critic dintr-un sistem al Pământului – cum ar fi ghețarii, pădurile tropicale sau curenții oceanici – dincolo de care schimbările devin permanente.
Când un astfel de prag este depășit, sistemul intră într-un efect de reacție în lanț, numit feedback loop, care amplifică dezechilibrul până când mediul ajunge într-o stare complet diferită. De aceea, aceste momente sunt considerate „puncte fără întoarcere”.
Oamenii de știință au identificat mai multe astfel de riscuri majore:
- colapsul calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica;
- topirea permafrostului (solul înghețat permanent) din zona arctică;
- prăbușirea pădurilor tropicale, cum este Amazonul.
Problema este că aceste sisteme sunt interconectate. Depășirea unui tipping point le poate destabiliza pe celelalte, creând un efect de domino.
„Depășirea unui singur punct de cotitură ar putea declanșa o cascadă de alte puncte critice, majoritatea interacțiunilor fiind destabilizatoare. În cel mai rău caz, acest lucru ar putea împinge sistemul climatic pe o traiectorie de tip Hothouse Earth – o planetă cu efect de seră extrem, fundamental diferită de cea pe care o cunoaștem”, au scris cercetătorii în raportul State of the Climate 2025, publicat în revista BioScience.
Asta înseamnă că o singură schimbare majoră poate declanșa un lanț de reacții care să împingă planeta către un scenariu de „Pământ-furnal” – o lume fundamental diferită, imposibil de controlat.
Cum funcționează cercul vicios al încălzirii
Încălzirea globală este alimentată de emisiile uriașe de gaze cu efect de seră – în special dioxid de carbon (CO₂) și metan (CH₄) – care captează căldura în atmosferă. Aceste emisii provin în mare parte din arderea combustibililor fosili: cărbune, petrol și gaze naturale.
Problema este că, pe măsură ce planeta se încălzește, procesele naturale încep să elibereze și ele gaze suplimentare, amplificând efectul.
De exemplu: oceanele calde absorb mai puțin CO₂, deci mai mult carbon rămâne în atmosferă – iar atmosfera mai caldă încălzește și mai tare oceanele.
Când solul înghețat începe să se topească
Unul dintre cele mai temute scenarii este dezghețarea permafrostului arctic. În aceste soluri înghețate se află stocate cantități uriașe de carbon. Odată eliberat, acesta ar accelera dramatic încălzirea, topind și mai mult permafrostul – un cerc vicios care nu s-ar mai putea opri.
Un studiu din 2024, publicat în PNAS, a arătat că topirea permafrostului modifică și rețelele de ape subterane, creând râuri care pot elibera emisii suplimentare de carbon.
Încălzirea Arcticii este de aproape patru ori mai rapidă decât media globală, un fenomen numit amplificare arctică. Gheața marină reflectă lumina solară, dar când se topește, apa întunecată absoarbe căldura – accelerând și mai mult procesul.
Ghețarii, mările și riscul de colaps
Calotele glaciare din Groenlanda și Antarctica de Vest pierd masiv gheață încă din anii ’90. Fiecare tonă de gheață topită înseamnă creșterea nivelului mării, iar asta amenință milioane de oameni din zonele de coastă.
Cercetătorii avertizează că nu se știe exact când se va trece pragul critic, dar semnele arată că am putea fi deja aproape de el.
Un studiu publicat în 2025 în Communications Earth & Environment susține că chiar și o încălzire de 1,5°C – ținta Acordului de la Paris – ar putea fi prea mult pentru ca ghețarii polari să mai reziste.
Mai grav, ONU a confirmat recent că ținta de 1,5°C nu va fi atinsă, ceea ce crește riscul ca ghețarii să intre într-un proces ireversibil de prăbușire.
Amazonul – „plămânii planetei” care se sting
Amazonul, numit adesea „plămânii Pământului”, nu mai reușește să respire. Un studiu publicat în 2021 în Nature a arătat că pădurea tropicală eliberează mai mult carbon decât absoarbe, din cauza defrișărilor și incendiilor frecvente.
Aceste incendii sunt alimentate de schimbările climatice, iar solurile mai calde și mai uscate fac pădurea mult mai inflamabilă, creând un nou cerc vicios.
Unii cercetători cred că Amazonul este la un pas de a se transforma într-o savană uscată în mai puțin de un secol – deși nu toți specialiștii sunt de acord cu acest scenariu extrem.
Deși efectele schimbărilor climatice sunt complexe, cauza este simplă – la fel și soluția: pentru a opri încălzirea, trebuie să reducem drastic emisiile de CO₂ și metan.
„Fiecare an de întârziere se traduce în riscuri și costuri mai mari. Putem limita pagubele doar dacă acționăm ca și cum aceasta ar fi, într-adevăr, o urgență”, a declarat William Ripple, profesor de ecologie la Universitatea de Stat din Oregon și coautor al raportului State of the Climate 2025.
Ştiri video recomandate
