Aurul nu a fost niciodată mai scump, iar pădurile lumii plătesc prețul. Cu o creștere de peste 120% în doar cinci ani, metalul prețios a declanșat o nouă goană după aur, care rade păduri întregi din Ghana până în Amazonia, otrăvește râurile cu mercur și cianură și umple buzunarele rețelelor criminale. Aurul extras ilegal ajunge apoi, spălat și retopit, pe marile piețe ale lumii, inclusiv la Londra, unde se derulează 70% din comerțul global, scrie Reuters.
Între 2001 și 2019, aurul a provocat mai multe defrișări decât orice alt mineral, de la pădurile tropicale dese ale Amazoniei și ale coastei de vest a Africii, la pădurile boreale ale Rusiei, până în Myanmar și Indonezia.
Însă, cu prețurile urcate cu peste 120% în ultimii cinci ani, pe fondul instabilității geopolitice și al perturbărilor din comerțul internațional, activiștii se tem că goana după aur nu a făcut decât să se accelereze, cu consecințe uriașe pentru pădurile lumii.
„Creșterea rapidă a prețului aurului creează un stimulent economic puternic pentru extinderea mineritului”, explică într-un e-mail Andres Santana, manager senior pentru combaterea defrișărilor ilegale la Amazon Conservation.
„Prețurile mai mari sporesc câștigurile potențiale din extracția aurului, inclusiv din zone îndepărtate și sensibile din punct de vedere ecologic, ceea ce pune o presiune și mai mare asupra pădurilor și a comunităților locale”, adaugă acesta.
Pe măsură ce prețul aurului a crescut, au intrat în joc și grupările criminale, care finanțează mineritul ilegal și profită de natura schimbătoare a metalului: faptul că poate fi retopit iar și iar îl transformă într-o monedă care își schimbă forma, greu de urmărit și ușor de spălat.
Așa cum a relatat Reuters, contrabanda cu aur din Africa a explodat în ultimul deceniu, iar metalul ajunge pe piețele internaționale prin hub-uri regionale din Mali și prin piețe mai slab reglementate din Dubai, Istanbul și Mumbai. Tocmai aceste portițe vor activiștii ca industria să le închidă.
Hannah Mowat, coordonatoare de campanii la ONG-ul de mediu Fern, spune într-un e-mail că în multe țări „mineritul ilicit la scară mică este controlat în mare parte de jucători mari, care operează cu bani din străinătate și au conexiuni politice la cel mai înalt nivel. Nu sunt mineri artizanali care spală aur în râu – sunt actori puternic mecanizați, puternic finanțați și bine conectați”.
Mineritul ilicit nu provoacă doar defrișări. Folosirea mercurului și a cianurii otrăvește sursele de apă și lanțul alimentar, cu consecințe grave asupra sănătății comunităților care trăiesc în aval de exploatări.
Într-o vizită recentă în Ghana, Jonathan Byers, consultant și analist geospațial la ONG-ul de mediu Mighty Earth, a văzut văi întregi prin care apa curgea de un maro lăptos din cauza poluării provocate de mineritul aurifer.
„Nici nu mai pot s-o pună pe arborii de cacao, pentru că îi omoară”, explică el. „Impactul asupra oamenilor este cu adevărat catastrofal.”
Deși mineritul industrial de aur a fost și el asociat cu prejudicii aduse comunităților prin defrișări și poluare, marile companii miniere internaționale trebuie să respecte reguli stricte pentru a fi membre ale unor organizații precum World Gold Council (WGC).
Principiile Mineritului Responsabil de Aur ale acestuia stabilesc un cadru pentru întregul lanț de aprovizionare, inclusiv pentru investitori și consumatori.
O altă inițiativă este programul Gold Bar Integrity (GBI), derulat în comun de WGC și London Bullion Market Association (LBMA). Acesta folosește tehnologia blockchain pentru a urmări digital aurul pe parcursul lanțurilor globale de aprovizionare, iar rafinăriile sunt obligate să raporteze țara de origine pentru fiecare gram de aur pe care îl primesc, explică Neil Harby, directorul tehnic al LBMA.
Aplicarea așa-numitului „test al alchimiei”, spune el, „înseamnă că o rafinărie nu poate (…) produce mai multe lingouri decât aurul pe care l-a achiziționat”.
Aproximativ 90% din aurul extras industrial este acoperit de GBI (Rusia este exclusă din cauza sancțiunilor). Standardul include însă doar o mică parte din aurul provenit din mineritul artizanal și la scară mică (ASGM), deși acesta reprezintă până la 20% din producția globală.
Nu tot aurul ASGM este ilegal, dar „aici au loc defrișările”, spune Harby.
Creșterea prețului a stimulat și cererea de aur vechi și reciclat, spune Harby, care reprezintă acum până la 50% din piață. Legătura dintre aurul reciclat și cel ASGM este puternică, susține el. „(Aurul ASGM) e trecut drept aur reciclat; își pierde identitatea, ceea ce noi numim «spălarea aurului».”
Amprentarea chimică a aurului poate ajuta.
„Aurul din anumite țări are anumite semnături”, spune Harby, „dar, pe măsură ce acest aur e retopit iar și iar, devine tot mai greu să urmărești aceste elemente-urmă”.
Ghana suferă mai mult decât majoritatea țărilor din cauza mineritului ilicit și a ajuns una dintre cele mai intens exploatate țări din lume. În 2022, guvernul de atunci a adoptat o lege care deschidea mineritului aproape 90% din cele 9 milioane de hectare de rezervații forestiere ale țării.
Un studiu a constatat o scădere cu 5,9% a suprafeței împădurite într-o rezervație unde mineritul crescuse de 19 ori, iar în zonele exploatate intens vegetația dispăruse complet.
Așa a luat naștere Coaliția Ghaneză împotriva Galamsey, explică Daryl Bosu, director adjunct al ONG-ului de conservare A Rocha Ghana.
Galamsey s-ar traduce aproximativ prin „adună și vinde”, spune el, de pe vremea când oamenii puteau culege pepite de aur din albiile râurilor sau de pe câmpuri după ploi torențiale.
În 2025, un nou guvern a abrogat legea, însă Bosu spune că realitatea din teren a rămas aceeași: „Rezervațiile noastre forestiere sunt în continuare devastate și distruse de minerii ilegali”.
Anul trecut, guvernul ghanez a înființat Gold Board (Goldbod), pentru a combate grupările criminale care scoteau aur ilegal din țară.
Dar sistemul nu rezolvă problema trasabilității, spune Bosu. El nu are nicio îndoială că aurul legat de defrișările din Ghana continuă să ajungă pe piețele londoneze, care concentrează 70% din comerțul global.
Bosu vrea toleranță zero față de minerii și politicienii implicați în mineritul ilegal și vede aici o rază de speranță. În iulie, politicianul și omul de afaceri Bernard Antwi Boasiako a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru implicare în minerit ilegal.
Tot atunci, Ghana și WGC au semnat un acord pentru accelerarea formalizării sectorului ASGM din țară, printr-o combinație de investiții și programe de formare.
Amazonia este o altă zonă aflată în prima linie a expansiunii mineritului aurifer. Potrivit primului raport Amazon Mining Watch Panorama, publicat în martie, în ultimul trimestru din 2025 au fost înregistrate aproximativ 6.000 de hectare de noi defrișări legate de minerit (MRD) în Bazinul Amazonului, în mare parte din cauza goanei după aur.
Amazon Mining Watch este o platformă coordonată de Amazon Conservation, Earth Genome și Pulitzer Center.
Raportul a folosit inteligența artificială pentru a analiza cicatricile lăsate de minerit în toate cele nouă țări amazoniene. Pe lângă incursiuni noi în zone precum Territorio Charip din Ecuador, analiza a arătat o reluare a activității în Parcul de Stat Igarapés do Juruena din Brazilia, unde defrișările legate de minerit au crescut cu 660% între august 2025 și aprilie 2026.
Alte 200 de hectare au fost detectate în Rezervația Națională Tambopata din Peru, unde distrugerea pădurii scăzuse după o amplă operațiune guvernamentală.
„Organizațiile criminale pot exploata sistemele slabe de trasabilitate a aurului și lacunele din cerințele de due diligence pentru a introduce aurul extras ilegal în lanțurile legale de aprovizionare”, spune Santana, de la Amazon Conservation, „profitând de geografia vastă a Amazoniei, de slăbiciunile instituționale și de coordonarea regională limitată”.
Amazon Conservation a lansat și Amazon Mining Policy Scoreboard, un instrument care evaluează și compară cadrele legislative și politicile care reglementează mineritul aurifer în regiune.
Acesta arată că multe țări au, pe hârtie, cadre legale solide, dar implementarea rămâne în urmă. Guvernele nu abordează cauzele profunde ale mineritului ilegal și nu oferă comunităților surse alternative de trai.
Victoire Girard, profesoară la Nova School of Business and Economics din cadrul Universității Noi din Lisabona, spune că mineritul ilegal asigură traiul a milioane de oameni, așa că o simplă interdicție nu va funcționa.
„Oamenii se apucă de mineritul aurului pentru că nu pot face altceva”, explică ea. „Dacă vine o secetă și agricultorii pierd tot, se vor orienta spre aur ca alternativă de trai”.
În Ghana se conturează deja o tendință: fermierii își defrișează plantațiile de cacao nerentabile și exploatează terenul pentru aur, spune Girard. Pentru ca fermierii să continue să cultive pământul în loc să-l sape după aur, companiile și guvernele trebuie să se uite la soluții precum asigurarea culturilor și creditele accesibile, crede ea.
Mowat, de la Fern, este de acord că o formă de minerit va exista mereu și că aceste comunități „trebuie să obțină venituri și bunăstare mai mari din aurul pe care îl scot din pământ”. Asta înseamnă un cuvânt mai greu de spus în acordarea autorizațiilor miniere, mai multe beneficii pentru comunitate și o pregătire mai bună a minerilor artizanali.
Și WGC recunoaște problema. Șeful pentru politici publice globale al organizației, Andrew Naylor, a transmis într-un e-mail că, deși guvernele au responsabilitatea principală de a aplica legea și de a îmbunătăți guvernanța, industria și societatea civilă pot contribui prin crearea unor căi formale prin care aurul ASGM legitim să ajungă pe piață.
„Aplicarea legii este necesară pentru a destructura rețelele criminale, dar formalizarea este cea care le împiedică să revină”, adaugă el.
Mowat recunoaște eforturile unor organizații precum WGC, dar subliniază că regulile acestora sunt voluntare și nu există niciun control extern.
În decembrie, Londra găzduiește Illicit Finance Summit, unde Fern și alte organizații ale societății civile vor prezenta o foaie de parcurs pentru combaterea cauzelor profunde ale mineritului ilegal.
Pe lângă abordarea sărăciei sistemice care împinge minerii la scară mică spre lanțuri de aprovizionare ilicite, documentul va cere și centrelor financiare să facă mai mult pentru ca aurul ilegal să nu poată fi amestecat cu cel legitim și să nu pătrundă în sistemul financiar internațional.
„Fără un standard internațional clar pentru aurul responsabil, care să le ceară jucătorilor de pe piață să știe de unde provine aurul cu care lucrează, piețele occidentale vor continua să alimenteze mineritul ilicit de aur și, odată cu el, insecuritatea globală, abuzurile asupra drepturilor omului și distrugerea mediului”, adaugă Mowat.
