Are câteva merite şi atuuri incontestabile. E singurul politician, din 2004 încoace, care a reuşit să spargă gheaţa de indiferenţă, apatie sau neîncredere în clasa politică a majorităţii populaţiei scoţând la vot o masă de oameni care au văzut în el o speranţă şi nu doar un ?rău mai mic?. E singurul politcian care a reuşit, de la prima alegere a lui Băsescu în funcţia de preşedinte, să provoace un vot pozitiv. La sfârşitul anului trecut, pentru candidatul la preşedinţie Crin Antonescu au votat câteva sute de mii de românii din afara ?sistemului?, prin sistem înţelegând electoratul tradiţional al partidelor, cel care votează oricum şi oricând.
Atuul său principal, cel care l-a făcut vedeta ultimelor alegeri prezidenţiale, e autenticitatea, o calitate de care doar Băsescu mai fusese ?suspectat? până la un moment dat. Crin Antonescu a părut multora un politician care n-are nimic de ascuns, unul cu care poţi să te înhami la drum ştiind că ce-ai stabilit la plecare rămâne valabil şi pe parcurs şi când ajungi la capăt.
Acum, când liberalii sunt puşi să-şi aleagă o nouă conducere şi să decidă asupra unui nou statut, Crin Antonescu încearcă să pluseze. Cere totul sau nimic. Putere deplină, fără rest, sau niciuna. Îşi aruncă în joc întreaga avere mizând, corect şi coerent cu imaginea pe care şi-a câştigat-o până acum, pe încrederea totală a liberalilor. Mesajul e ceva de genul ?nu ma întrebaţi ce vreau să fac, mergeţi pe mâna mea şi veţi vedea?.
Dacă-i va reuşi, şi are şanse serioase, Crin Antonescu va trebui să răspundă la cea mai grea şi mai veche întrebare la care are de răspuns PNL. Vrea acest partid să devină prima forţă politică a ţării sau se mulţumeşte cu statutul, mult mai comod dar mai puţin interesant, de partid arbitru într-un joc în care vedetele, PDL şi PSD, fac spectacolul politic al României.
?Cultura? PNL, forjată în cei douăzeci de ani de existenţă post-comunistă, e să fie vioara a doua. Crin Antonescu, prin poziţia pe care şi-o asumă în PNL, e obligat să încerce să facă din PNL prim-solist. Altfel prezenţa sa în fruntea acestui partid nu se justifică. Dacă ceri totul de la partid, şi asta vrea Antonescu la congresul de peste câteva zile, trebuie să-i dai totul. Nu există cale de mijloc. Iar totul pentru PNL înseamnă să devină partidul care face guverne şi nu, cum a fost până acum, cel care este sau nu, funcţie de conjunctură, cooptat la guvernare.
Cum va răspunde Crin Antonescu acestei provocări nu ştim. Ştim însă că e singura alternativă ce-i stă în faţă. Crin Antonescu joacă până la urmă soarta PNL.
Raul Zan
