Sau ambele. Pentru Traian Băsescu & compania de ţuţeri din politică şi mass media, lucrurile sunt simple. Pentru ei nu există decât un singur adevăr: soluţia la criza românească stă în reducerea cheltuielilor bugetare prin scăderea drastică a salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale. Cine nu e de acord cu asta, ori nu înţelege nimic ori e duşmanul României.
E drept, ştiu şi oameni de bună credinţă şi destul de pricepuţi în ale economiei care susţin acelaşi lucru, dar ceea ce mă face să resping acest ?adevăr? e tocmai entuziasmul lor. De parcă tocmai li s-a revelat un adevăr divin, uitând că nu fac altceva decît să creadă orbeşte în ceva ce le-a servit pe tavă Traian Băsescu.
Iată întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună oricine e tentat să creadă în ?adevărul? lui Băsescu. Există vreo instanţă în lumea asta, unanim acceptată, care să certifice că la actuala criză din România singura soluţie e cea avansată de actuala putere? Din câte ştiu eu, nu. Nici măcar FMI, acuzat atît de des de inflexibilitate, nu a avansat până acum vreo soluţie panaceu.
Niciun guvern din Europa nu a aplicat aceleaşi politici de combatere a crizei, nici o soluţie adoptată nu seamănă cu alta. Există elemente comune dar diferenţele ţin de specificul fiecărei ţări. Şi-atunci de ce ar trebui să cred că Băsescu deţine adevărul?
Eu cred că dacă există o soluţie rezonabilă, deci acceptabilă, aceasta trebuie să plece de la următoarea premisă. Niciunui guvern nu-i este permis să ia vreo măsură care să pună în pericol capacitatea de supravieţuire a cetăţenilor ţării pe care o conduce. Dacă se întâmplă asta, niciun calcul economic oricât de sofisticat şi de inteligent ar părea, nu poate s-o justifice.
Nu există adevăruri economice absolute, cu asta cred că ne-am lămurit cu toţii odată cu criza mondială, există în schimb măcar un adevăr care ţine de natura umană. Iar acesta spune că nimic nu justifică punerea în pericol a unei vieţi nevinovate. ?Adevărul? lui Băsescu tocmai asta face.
Prin măsurile adoptate deja de guvernul Boc câteva milioane de români sunt ameninţaţi cu dispariţia fizică. Nu le ia nimeni capetele, şi le vor lua singuri, o parte dintre ei pentru că nu vor mai avea încotro. Şi nu, nu vorbim de victime colaterale, ale unei politici în esenţă bune, ci de victime ţintite efectiv, într-un mod cât se poate de conştient. Şi Băsescu ştie foarte bine acest lucru.
Când scazi sub o anumită sumă pensia sau venitul unei familii, acelui pensionar şi acelei familii le-ai luat dreptul la viaţă. Pentru că, pentru cei mai mulţi, nu există alternativă. Aici e crima şi ea nu poate fi justificată de nimeni. La Traian Băsescu şi cei din preajma lui sunt convins că e vorba de cinism. La mulţi alţii, care-l susţin, mă tem că e doar prostie. Prostia care vine din credinţa oarbă că un om poate deţine adevărul chiar şi atunci când în baza lui omori nişte oameni.
Raul Zan
