”9 decembrie 2020. Conducerea PNL votează ca propunere de premier pe Florin Cîțu, deși Klaus Iohannis l-ar fi vrut pe Nicolae Ciucă. Pentru salvarea aparențelor, se născocește o scenetă copilărească menită a arăta națiunii că Florin Cîțu a fost până la urmă propunerea lui Klaus Iohannis. Prin gruparea Ludovic Orban, puternică în partid, PNL l-a sfidat pe Klaus Iohannis. Klaus Iohannis a acceptat înfrângerea.
Surse politice spun însă că între PNL-ul condus de Ludovic Orban și Klaus Iohannis divorțul s-a produs. PNL l-a înfruntat pe Klaus Iohannis, deși acesta din urmă mai e președintele României.
23 martie 2013. Prin intermediul unui clip stângaci postat pe Facebook, Traian Băsescu se desparte de PDL, partidul pe care-l adusese la Guvernare după 2004, preluând conducerea în 2001, când partidul era pe cale să sucombe. Motivul divorțului? Convenția Națională a PDL, ținută în 23 martie 2013, a respins propunerea lui Traian Băsescu de a o alege șefă pe Elena Udrea. Partidul l-a sfidat pe Traian Băsescu, deși acesta mai era președintele României.
Ce deosebește cele două experiențe?
La ora sfidării, Traian Băsescu avea deja patru ani din cel de-al doilea mandat.
La ora sfidării, Klaus Iohannis e doar la al doilea an de mandat.
Când a fost sfidat, Traian Băsescu mai avea doar un an și ceva până la plecarea de la Cotroceni.
Klaus Iohannis mai are patru ani și ceva de mandat.
Cum se explică faptul că revolta Partidului Meu al lui Klaus Iohannis a fost mult mai repede decât revolta Partidului Meu al lui Traian Băsescu?
Uriașa diferență de legătură între Partidul Meu și Președinte în cazul celor doi.
În postdecembrism, au fost lideri care după ce-au ajuns la Cotroceni și-au păstrat influența în partidele care i-au suit în Deal. A fost vorba însă de partide create din nimic sau înflorite de liderii respectivi. Ion Iliescu a condus practic (dar fără a încălca fățiș Constituția!) PDSR-ul, cu înaintașul său FSN, timp de șase ani, între 1990 și 1996, deși era președintele României. FSN-ul a fost un partid creat de el de la zero. PSDR-ul a fost la început un sîmbure, dezvoltat ulterior în ditamai trandafirul sub puterea lui Ion Iliescu. PDSR a fost astfel un partid supus în mod natural celui care l-a făurit. Chiar și în perioada (atenție Klaus Iohannis, se spune perioadă, nu peroadă!) 2000-2004, cînd Adrian Năstase conducea PSD, Ion Iliescu a rămas cu putere în partid.
PD a fost la început partidul lui Petre Roman. Traian Băsescu l-a făcut partid de Guvernămînt. Legăturile lui Traian Băsescu în postura de președinte cu PD mai întîi și PDL mai apoi au fost cele dintre Părintele Creator și Creație.
Între Klaus Iohannis și PNL n-a existat nici o legătură.
În condiții misterioase, Crin Antonescu, președintele PNL, îl ia de mînă pe Klaus Iohannis de la Sibiu, îl botează PNL-ist, și, concomitent îl proțăpește prim vicepreședintele PNL, funcție special înființată pentru Klaus Iohannis. Una dintre acele decizii misterioase obscure, tipice ascensiunii Sistemului după 2004. În numele sloganului Dreapta are nevoie de un partid puternic, forță care să contrabalanseze puterea PSD și partea Stîngă, în vara lui 2014 PNL fuzionează cu PDL. Klaus Iohannis devine candidatul noului PNL la prezidențialele din 2014. El ajunsese președinte al PNL abia în mai 2014, după plecarea (tot misterioasă!) a lui Crin Antonescu. Din 2014 și pînă acum, Klaus Iohannis e președintele României. Spre deosebire de ceilalți doi foști președinți, n-are nici o treabă cu PNL. Între februarie 2014 și mai 2014 ca prim vicepreședinte n-a existat în viața partidului nici sub forma unei holograme. Cît timp a fost candidat, deși a avut parte de sprijinul partidului, dar și de odele cântate la mandolină de Ludovic Orban, nu s-a implicat în viața PNL. N-a lipit afișe pentru PNL. Nu s-a luat la harță pentru PNL în studiourile TV, ținînd piept și moderatorilor ostili partidului. Absența minimei legături cu PNL a însemnat pentru Klaus Iohannis cea mai gravă slăbiciune a sa.
Lipsa de experiență în materie de politică reală din România reală.
Klaus Iohannis a fost lider al unei formațiuni fantomatice, hrănite cu fonduri din Germania. Unde să învețe el politică reală, politică românească? A fost primarul unui oraș de mentalitate nemțească, blagoslovit cu bani de Adrian Năstase, ca oraș capitală culturală a Europei. Ce înseamnă să administrezi Sibiul în materie de experiență de conducere? Nimic față de administrarea Capitalei! Nimic față de administrarea Vasluiului! Venea trântit pe bancheta din spate a Mercedesului, singura mașină care avea voie, prin hotărâre a Consiliului local, să parcheze în piață, ședea o oră, două în birou, nu primea pe nimeni, după care pleca acasă, la somnul de după-amiază și la șeptic. Prin mânăriile Serviciilor secrete românești, simple filiale ale Serviciilor străine în România, Klaus Iohannis a ajuns președinte. Timp de șase ani a huzurit la Cotroceni. Și deodată, în vara lui 2020 și-a amintit că are la dispoziție un partid: PNL. Acest partid i l-a predat cu temenelele de rigoare, Ludovic Orban. Și Klaus Iohannis a transformat PNL în jucăria lui preferată. A rupt șira spinării acestui partid convocând membrii Guvernului și pe premier la Cotroceni ca să-i scoată lui ciorapii cu dinții. A vorbit în locul miniștrilor Educației, Sănătății, Finanțelor. Mai ales în timpul campaniei PNL, marele PNL, n-a existat. A fost redus la rolul de Departament al Administrației Prezidențiale. Mult mai grav, total neștiutor al României reale diferite de România Generalilor gudurători, Klaus Iohannis a impus PNL o campanie electorală dezastruoasă. În anul de grație 2020, PNL a dus o campanie de Ceaușism al începutului de secol:
- Ceremonii pompoase de inaugurare, cu domni bine hrăniți, în costume și cravată, coborând din mașini negre și maimuțărindu-se cu mânuirea foarfecelui.
- Ținerea de discursuri de la pupitrul plantat în mijlocul drumului.
- Angajarea unor făgăduieli bombastice, toate vizând viitorul de peste un deceniu, când românul de râ nd se confruntă cu zăcutul pe holurile spitalelor neîncălzite, cu piețele închise, cu bisericile în care dădeau buzna, înarmați, milițienii lui Vela.
În timp ce USR PLUS și AUR, partide racordate la România lui 2020, băteau România în lung și-n lat, vorbeau cu alegătorii de la om la om, liderii PNL, supuși lui Klaus Iohannis, plantau panouri cu Dezvoltăm România, organizau ceremonii bombastice. PNL-ului, partid viu, alcătuit din oameni care trăiesc în România reală, i s-au impus trăirile lui Klaus Iohannis din biroul de la Cotroceni; - Hăituirea Bisericii;
- Reducerea temelor de campanie la antiPSD. Pe-Se-De, cum scrâșnea săptămânal Klaus Iohannis.
- Închiderea școlilor și a piețelor.
Mult mai grav, Klaus Iohannis a impus PNL aroganța ciocoiască. Măsurile de restrângere a vieții individuale au fost impuse românilor cu bătutul piciorului în podea. N-a fost o minimă empatie, o minimă trăire sufletească. Nici un moment românii n-au avut impresia că măsurile sunt cerute de viață. Ei au trăit cu impresia că ele sunt cerute de hachițele celui de la Cotroceni.
A venit dezastrul PNL în alegeri. Absenteism incredibil, abia 25% din voturi, locul al doilea după PSD.
Dezastrul l-a avut drept responsabil principal pe Klaus Iohannis. Klaus Iohannis nu și-a asumat nici o vină. A aruncat întreaga vină pe PNL.
Sub acest semn l-a anunțat pe Ludovic Orban, președintele PNL, că PNL trebuie să-l propună drept candidat la postul de premier pe Nicolae Ciucă, omul său de încredere. Prin Ludovic Orban PNL s-a revoltat. Și lui Klaus Iohannis i s-a impus drept candidat Florin Cîțu.
Contrar așteptărilor, despărțirea lui Traian Băsescu de PDL n-a dus la nici o revoltă a băsiștilor în partid.
Traian Băsescu a pierdut pentru totdeauna PDL.
Traian Băsescu a înființat un alt partid: PMP.
La trei zile de la despărțire, pe 26 martie 2013 s-a înființat Fundația Mișcarea Populară.
Pe 23 iulie 2013, Fundația devine partid.
Va înființa Klaus Iohannis un partid al său, diferit de PNL?
Sau va pândi momentul în care să-l răstoarne pe Ludovic Orban și să-și recupereze PNL?”, scrie Ion Cristoiu pe blogul personal.
