Unul dintre simptomele bolii Covid este pierderea gustului și al mirosului. Dar, cel puțin în ceea ce privește pierderea mirosului, oamenii de știință avertizează că aceasta poate fi și un semn timpuriu al demenței sau de boala Alzheimer.
Studiile anterioare au mai făcut legătura între pierderea treptată a mirosului și tulburarea care afectează memoria. Însă noile cercetări sugerează că o deteriorare rapidă ar putea fi un indicator mai bun.
Cercetătorii americani au monitorizat mai mult de 500 de adulți în vârstă din SUA timp de aproximativ 20 de ani.
Cei care s-au confruntat cu anosmie timp de mai mulți ani au avut un risc de aproape două ori mai mare de a dezvolta boala Alzheimer, comparativ cu cei care și-au pierdut mirosul timp de zeci de ani, scrie Daily Mail.
Citește și: Dragostea nu ne face doar fericiți, ci și mai sănătoși. Medicii arată impactul iubirii asupra corpului
Testele care pot ajuta la depistarea demenței
Autorul principal al studiului, profesorul Jayant Pinto, de la Universitatea din Chicago, a declarat că acest studiu "oferă un alt indiciu" cu privire la legătura dintre miros și demență. El a sugerat să se facă teste olfactive la fel de frecvent ca și controalele auditive și oftalmologice pentru persoanele în vârstă, pentru a depista boala.
Deși simțul olfactiv este adesea considerat mai puțin important decât văzul și auzul, acesta furnizează creierului informații vitale. Memoria joacă un rol esențial în capacitatea de a recunoaște mirosurile, iar cercetătorii știu de mult timp că există o legătură între acest simț și un declin cognitiv.
Studiile au arătat că „încurcăturile” de proteină amiloidă din creier - semnul revelator al demenței - apar adesea mai întâi în zonele olfactive din creier și în zonele asociate cu memoria. Dar nu se știe încă dacă aceste leziuni cauzează, de fapt, declinul simțului olfactiv.
Factorii genetici care cresc riscul pentru apariția bolii Alzheimer
O pierdere bruscă a mirosului a fost, de asemenea, legată de un risc mai mare de a avea un volum mai mic de materie cenușie în părțile creierului legate de miros și memorie, în comparație cu cei care au avut un declin mai lent al mirosului.
Modificările au fost cele mai evidente în părțile creierului utilizate pentru miros - inclusiv amigdala și cortexul entorinal (ambele, zone din creier).
Riscul lor a fost similar cu cel al celor care au gena APOE-e4, un factor de risc genetic cunoscut pentru apariția bolii Alzheimer. Una din patru persoane are această genă și are un risc de trei ori mai mare de a dezvolta Alzheimer decât cei care nu o au.
Cercetătorii speră să efectueze în cele din urmă autopsii pe voluntari, ceea ce este considerat „standardul de aur” pentru a confirma dacă o persoană are Alzheimer, pentru a-și extinde concluziile.
De asemenea, ei doresc să încerce utilizarea testelor olfactive în clinicile pentru persoanele în vârstă, în mod similar cu testele de vedere și de auz, pentru a depista și urmări semnele timpurii de demență.
