Vizita lui George Bush în România a avut loc în perioada 18 – 19 septembrie 1983, când acesta ocupa funcția de vicepreședinte.
Citește și: „Tovarășa” și agentul de circulație. Povești mai puțin cunoscute despre Elena Ceaușescu
La întâlnire au mai participat Ştefan Andrei – ministrul afacerilor externe şi amiral Daniel J. Murphy – şeful personalului Oficiului vicepreşedintelui Statelor Unite ale Americii.
Era perioada în care Ceauşescu anunţase că intenţionează să plătească integral datoria externă a României şi să nu mai recurgă la alte credite externe, urmând ca dezvoltarea ţării să se facă exclusiv pe seama producţiei interne, lucru care a dus la înfometarea populaţiei şi la o uriaşă criză economică.
Ceauşescu dă dovadă de multă abilitate în discuţiile cu cel care va deveni următorul preşedinte american, după Reagan. La rândul său, acesta pare să-l preţuiască pe interlocutor, mai cu seamă în chestiunile internaţionale.
Citește și: Nicolae Ceaușescu, 17 iunie 1989: Ungaria a devenit...
"Sunt două aspecte: Bush era vicepreședinte al lui Ronald Reagan și fost șef al CIA, un mare expert în relații internaționale și din discuție veți vedea că George Bush îl tratează cu un oarecare respect pe Nicolae Ceaușescu.
Ceaușescu reușește până la final să-l lase perplex pe George Bush", spune Mihai Gâdea.
Iată mai jos stenograma discuţiilor, reprodusă după revista Periscop, numărul aprilie – iunie 217.
Nicolae Ceauşescu: Sper că vă simţiţi bine în România?
George Bush: Îmi face o mare plăcere să mă aflu aici. Am avut convorbiri foarte rodnice astăzi dimineaţă cu domnul vicepreşedinte al Consiliului de Stat. Fotografii văd că lucrează!
Nicolae Ceauşescu: Trebuie să lăsăm întâietate presei în speranţa că vor scrie mai mult ca să nu se aducă rachetele în Europa (este vorba despre intenţia Statelor Unite de a amplasa în Europa rachete nucleare Pershing, ca răspuns la creşterea numărului de rachete sovietice cu rază medie de acţiune SS-20 – n.r.).
George Bush: În orice caz, au fost mai multe războaie de la cel de-al Doilea Război Mondial, dar nici unul pe teritoriul Europei. Aici s-a menţinut pacea. Dacă îmi permiteţi, dle preşedinte, aş dori să vă înmânez o scrisoare de la preşedintele Ronald Reagan. (…)
Nicolae Ceauşescu: Mulţumesc foarte mult pentru acest mesaj prietenesc, pentru salutul ce mi-a fost adresat mie şi poporului român. Vă rog să-i transmiteţi preşedintelui Reagan salutul meu şi cele mai bune urări şi, de asemenea, un salut şi cele mai bune urări pentru poporul american. Împărtăşesc pe deplin cele cuprinse în mesajul preşedintelui Reagan cu privire la dezvoltarea relaţiilor româno-americane şi la necesitatea şi dorinţa de a continua această dezvoltare în viitor. Aş dori să vă salut în mod cordial şi să exprim bucuria mea pentru realizarea vizitei dvs în România.
George Bush: Vă mulţumesc.
Nicolae Ceauşescu: Şi eu am convingerea, ca şi preşedintele Reagan, că vizita şi convorbirile cu dvs. vor ajuta la o mai bună înţelegere, atât în ce priveşte problemele bilaterale, cât şi problemele internaţionale. Desigur, regret că vizita dvs este prea scurtă, dar sper să mai reveniţi în România. Acum sunt gata să vă ascult pe dvs.
George Bush: În primul rând, dle preşedinte, aş vrea să vă mulţumesc pentru aceste amabile cuvinte. Sunt întru totul de acord cu dvs în ce priveşte durata vizitei mele. Este ca şi cum cineva s-ar duce la New York şi s-ar gândi că a văzut Statele Unite ale Americii într-o singură zi, dar am avut discuţii foarte bune cu dl vicepreşedinte, cu dl ministru de externe şi cu alte persoane din guvernul dvs. Ne-am referit în principal la problemele economice şi la cele bilaterale. Cunoscând însă interesul dvs şi, mai mult decât atât, cunoaşterea aprofundată a problemelor internaţionale, aş vrea să discutăm şi aceste probleme. S-a menţionat problema rachetelor şi sunt gata să discut şi această problemă cu dvs. Am menţionat dlui vicepreşedinte, astăzi de dimineaţă, că avem o serie de noutăţi privind relaţiile noastre bilaterale. În ziua în care am plecat din Statele Unite ale Americii, directorul Eximbank mi-a dat un telefon şi mi-a spus că sunt gata să activeze din nou creditul pentru centrala nucleară de la Cernavodă. Un alt lucru, pe care nu 1-am menţionat astăzi de dimineaţă, este acela legat de creditele CCC (Commodity Credit Corporation –comoanie americană de stat care acţionează pe piaţa agricolă, putând inclusiv acorda credite internaţionale – n.r.), respectiv cum să realizăm nişte progrese în legătură cu aceste credite. De asemenea, s-a hotărât – lucru pe care iarăşi nu 1-am menţionat azi de dimineaţă – să continuăm negocierile în problema pescuitului. Acestea erau problemele pe care doream să le menţionez — două au fost abordate pe scurt, una nu a fost abordată — respectiv în ce priveşte creditul Eximbank. Acestea sunt veştile bune pe care doream să vi le împărtăşesc. Nu ştiu cum aţi fi de părere să abordăm problematica discuţiilor noastre. În ce ne priveşte, noi suntem foarte preocupaţi de situaţia din Orientul Mijlociu.
Nicolae Ceauşescu: Să terminăm cu cele bilaterale şi pe urmă putem să abordăm orice problemă pe care o doriţi dvs şi noi, de asemenea, orice problemă pe care considerăm că trebuie să o discutăm.
George Bush: Foarte bine.
Nicolae Ceauşescu: Noi acordam o importanţă mare relaţiilor economice cu Statele Unite ale Americii. Ele s-au dezvoltat mult în anii ’70. Într-adevăr, vizita preşedintelui Nixon a avut în această privinţă o importanţă deosebită, însă aş dori să menţionez, între altele, că înainte de a fi preşedinte, în 1967, a vizitat România, prilej cu care am avut o convorbire neoficială, ca să spun aşa, şi am putut să discutăm lucrurile mai deschis. Întâmplător, era tot într-o perioadă de încordare. Nefiind o persoană oficială, el nu a reuşit atunci, în câteva capitale est-europene, să aibă convorbiri cu conducerile din statele respective. Când a venit la Bucureşti, în calitatea oficială de preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a afirmat — desigur, în glumă — că vizita în România i-a adus un succes şi a reuşit să ajungă preşedinte. Noi dorim să dezvoltăm relaţiile cu SUA în toate domeniile. Direct între România şi SUA, nu au fost niciodată probleme deosebite, sigur, afară de deosebirile de orânduire socială şi totdeauna, chiar după Primul Război Mondial, SUA au avut poziţie de sprijin la adresa României. Deci, obiectiv, nu sunt probleme care pot constitui un obstacol în calea colaborării relaţiilor româno-americane.
Deosebirile de orânduire socială sunt probleme care privesc opţiunile fiecărui popor şi ele nu trebuie, în niciun fel, să afecteze colaborarea între state. De altfel, tocmai în aceste împrejurări şi pe această bază, pornind de la principiile egalităţii, respectului independenţei şi suveranităţii, ale neamestecului în treburile interne, s-au dezvoltat în deceniul anilor ’70 relaţiile româno-americane. În general, am ajuns la un nivel relativ bun în ce priveşte schimburile şi colaborarea economică dintre ţările noastre. În ultimii doi ani, a avut loc o anumită dare înapoi. Sigur, o anumită cauză poate fi şi situaţia economică mondială, dar la aceasta trebuie să adăugăm şi unele măsuri restrictive luate în SUA. Noi am dori să depăşim complet această situaţie şi să reluăm colaborarea economică în spiritul anilor anteriori. Nu doresc să întru în amănunte, mai cu seamă că aţi discutat, în dimineaţa aceasta, aceste probleme. Una din probleme, pe care noi am dori să o soluţionăm în mod radical, ar fi problema clauzei. Atunci când s-a votat amendamentul Jackson-Vanik (care lega acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate de respectarea drepturilor omului – n.r.), acesta era legat, mai cu seamă, de plecările evreilor în Israel. Sigur, în ce priveşte România, problema aceasta practic nu mai există, pentru că acum avem în Israel o populaţie de origine românească de aproape 500.000 de oameni.
Citește și: Motivul bizar pentru care Ceaușescu nu avea niciodată bani la el
În România mai sunt doar circa 20.000 de evrei. Dacă SUA sunt interesate să primească un număr mai mare de emigranţi din România, putem să discutăm această problemă, sigur, pe o durată mai lungă, de perspectivă. Eu nu am nimic împotrivă să se ajungă chiar la două milioane de cetăţeni americani de origine română. Astăzi sunt vreo 600.000. Dar consider că aceasta nu trebuie să constituie o problemă în calea unor relaţii economice bazate pe avantajul reciproc. Am reţinut cele spuse de dvs cu privire la Eximbank, despre creditele CCC şi în legătură cu pescuitul. Noi am soluţionat cu General Electric problemele şi am ajuns la un nou acord în sistemul de finanţare a centralelor electrice nucleare. (…) În general, am hotărât să nu mai apelăm la niciun credit. Vom acţiona şi acţionăm să lichidăm într-o perioadă cât mai scurtă toate creditele şi vrem să realizăm întreaga dezvoltare numai prin mijloace proprii. Chiar programul agricol pe care 1-am adoptat recent şi care necesită cheltuieli de peste 100 miliarde lei, ceea ce înseamnă practic cam 8-10 miliarde dolari, dorim să-1 realizăm cu forţele proprii. Garanţiile bancare şi creditele din bănci le vom utiliza numai în sistemul de plăţi şi în activităţile curente, adică fără a apela la credite propriu-zise. În ce priveşte sistemul de credite CCC, vreau să vă spun deschis – i-am spus dlui Nixon, cu prilejul unei vizite pe care a făcut-o aici astă vară şi cu care am avut o convorbire prietenească — că nu vrem să mai folosim aceste credite.
George Bush: Foarte bine.
Istoricul Alex Stoenescu a vorbit la Sinteza Zilei despre rolul pe care l-a avut George Bush Sr. în istoria României:
"George Bush a venit în România cu două probleme: una foarte importantă, acoperind 90% din misiunea diplomatică la București, cealaltă, prezentă ca întotdeauna, care a acoperit 10-15% din problematica discuțiilor cu Ceaușescu.
Problema numărul unu, și cea mai importantă, a fost cea economică. George Bush avea informații și o părere destul de bună despre România și români. El avusese o serie întreagă de contacte diplomatice din timpul vieții sale diplomatice în diferite locuri ale lumii cu români, colaborase foarte bine, iar în perioada în care fusese în misiune diplomatică în China, prietenii săi cei mai buni cu care juca tenis erau de la Ambasada României.
Ați interpretat corect documentul: vizita lui Bush a fost o tentativă de ajutor economic al SUA pentru România. În 18 octombrie 1985, Ceaușescu decretase stare de necesitate prin decret în România în sistemul energetic al țării", a spus Alex Stoenescu.
Citește și: Povestea călugărului care l-ar fi vindecat pe Ceauşescu. „Totul s-a făcut în secret”
La un moment dat, Nicolae Ceaușescu a avut o reacție care l-a șocat pe George Bush.
"În momentul în care, spre finalul întrevederii George Bush a ridicat problema respectării drepturilor omului și a vizelor, Nicolae Ceaușescu a avut o reacție necontrolată în care i s-a arestat pe un ton răstit lui Bush 'Vii aici să pui niște condiții...', ceea ce l-a surprins pe vicepreședintele american. Mai ales că, efectiv, în mod concret, pentru sprijinirea sistemului energetic românesc, pentru rezolvarea problemei căldurii în case, George Bush a oferit atunci un sprijin financiar de aproximativ 400 de milioane de dolari prin FMI. Și atunci Ceaușescu a replicat că nu va mai face împrumuturi", a subliniat istoricul.
