Bumba, prima văcuță din România tratată pentru cancer, a murit marți în Sanctuarul Nima, un loc creat special pentru animale salvate. Anunțul a fost făcut de reprezentanții sanctuarului. „Încă se simte ireal că nu mai este”, se arată în postare.
Bumba a ajuns la Sanctuarul Nima în urmă cu câteva luni, un loc creat special pentru animale salvate, apoi a fost internată la Cluj, din cauza situației care se agrava zilnic.
Oamenii din jurul ei au fost dedicați sută la sută pentru a o salva.
În tot acest timp, oamenii au făcut donații pentru a o salva pe Bumba, însă nu s-a mai putut face nimic.
„Încă se simte ireal că Bumba noastră iubita nu mai este.
Boxa goală din clinică, toate bagajelele ei strânse și împachetate și durerea imensa din tot corpul și din tot sufletul ne reafirma însă că așa e. Că Bumba a trăit maximul de viață pe care îl putea trai. Că ne-a luat-o cancerul.
Miercuri, Bumba păpa cu pofta maxima vlăstarii de mazăre proaspăt livrați, ultimul ei filmuleț postat aici.
Joi, apetitul a scăzut. Anti-inflamatorul obișnuit nu a mai avut efect. Al doilea, abia, abia.
Vineri, apetitul a continuat să scadă în ciuda tratamentului susținut.
Sâmbăta, Bumba a făcut terapiile specifice (crio și chimio) și a apărut că își revine după ele, a recuperat binișor și cu mesele.
Duminică dimineața, la ora 8 era culcata și de atunci nu a reușit să se mai ridice.
Ore, multe ore, de perfuzii. O transfuzie cu 6 litri de sânge. Terapie cu oxigen. Tot suportul, că într-o secție de terapie intensiva.
Voia, dar nu mai putea.
Iar la fiecare schimbare de poziție, la câteva ore, se epuiza și începeau deja să apară escarele.
Peste noapte am rămas lângă ea.
Analizele făcute luni dimineața au arătat o inflamație acuta în organism, o anemie groaznica, pe care nici transfuzia nu a reușit să o compenseze. Semne că undeva, în corpusorul ei, într-un loc invizibil în lipsa CT-ului, metastazele au înaintat și au distrus iremediabil ceva.
Ceva atât de important și critic pentru organism (vom afla mâine, în urma necropsiei, ce anume), încât starea ei se degrada de la ora la ora deși, repetam, suportul medical pe care l-a primit a fost excepțional.
Efectiv s-a făcut tot ce se putea face, fară întârzieri, fară rețineri, cu țoață empatia și tot profesionalismul echipei medicale.
Fără nici o speranță că se mai poate face ceva în plus, orice, care să o ajute pe Bumba să depășească aceasta stare, împreună cu echipa medicala și cu cei mai apropiați oameni de Bumba: Diana, salvatoarea ei care a adus-o în sanctuar și Raluca, voluntara noastră din Cluj, am ales să nu o lăsăm pe Bumba să sufere din ce în ce mai mult și să nu plece din această lume în agonie sau disconfort extrem.
Deși ochișorul ei încă voia, corpul ei nu mai putea, iar durerile creșteau.
Ne-am luat timp să ne luam rămas bun. Am așteptat că Bumba să fie liniștită și să se simță mai bine, după încă un tratament perfuzabil și mult analgezic. Să înțeleagă că iubirea e mai puternica decât moartea.
Că moartea nu este finalul. Că a venit clipa eliberării de țoață durerea și suferință acestei lumi. Că nu e loc de teamă, doar de pace.
Și când anestezia a început să își facă efectul, Bumba a răspuns tuturor vorbelor de dragoste care i s-au spus, unele printre lacrimi și cu vocea sugrumată, altele spuse cu împăcare și în șoapte, cu doua mugete slabe, ultimele ei cuvinte… și a adormit.
Au urmat momente când am simțit că se vor opri și inimile noastre. Aplecați peste trupușorul ei, ne-am lăsat acolo toate lacrimile de dor și neputință. Inimile și speranțele.
Încă suntem acolo, sufletește. Cu boticul ei în mâini, sărutând cel mai frumos ochișor de pe lume, care cu țoață voință și puterea lui incredibilă, s-a închis pentru totdeauna.
Am apucat să vedem comentariile la anunțul morții ei.
Și încă o dată, pentru a milioana oară, îi putem spune, dacă ne aude de acolo de sus, de dincolo de curcubeu, că a fost și că este cea mai iubită văcuță din lume.
La revedere, Bumba!
Mai sunt multe de spus, însă nu putem procesa sau exprima acum tot.
Sperăm din suflet că înțelegeți”, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a sanctuarului.