"Să vină la Akbelen, nu în Antalya". Sătenii turci care trăiesc lângă o mină de cărbune îi cheamă pe liderii de la COP31 la ei
Publicat acum 2 ore si 59 minute
În urmă cu aproape 50 de ani, China lansa unul dintre cele mai ambițioase proiecte ecologice din istorie: construirea unui uriaș „zid verde” de păduri și perdele forestiere, menit să oprească extinderea deșerturilor și să protejeze comunitățile și terenurile agricole de furtunile de nisip. Astăzi, proiectul continuă, iar experiența acumulată de chinezi este folosită și în Africa, unde o inițiativă similară încearcă să limiteze înaintarea Saharei, potrivit Academiei Chineze de Științe.
Povestea Marelui Zid Verde al Chinei a început în 1978, când autoritățile au lansat programul Three-North Shelterbelt Forest Program. Planul prevedea plantarea unor vaste suprafețe de vegetație în nordul, nord-estul și nord-vestul țării, regiuni afectate de secetă, eroziunea solului și furtuni puternice de nisip.
Proiectul a primit numele de „Marele Zid Verde” datorită dimensiunilor sale și obiectivului de a crea o barieră naturală împotriva deșertificării. Acesta se desfășoară în 13 regiuni provinciale și are ca termen final anul 2050.
În decursul deceniilor, milioane de oameni au participat la plantarea arborilor și la amenajarea terenurilor degradate. Strategia nu s-a limitat însă la împădurire. Chinezii au dezvoltat metode de fixare a nisipului, au construit perdele forestiere în jurul localităților și drumurilor și au introdus specii de plante capabile să supraviețuiască în condiții de secetă.
› Vezi galeria foto ‹
Zid verde de 3.046 de kilometri care înconjoară deșertul
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este deșertul Taklamakan, din regiunea Xinjiang, supranumit și „Marea Morții”. Cu o suprafață de aproximativ 337.600 de kilometri pătrați, acesta este cel mai mare deșert al Chinei și unul dintre cele mai mari deșerturi de nisip mobil din lume.
După mai bine de patru decenii de lucrări, în noiembrie 2024, autoritățile chineze au anunțat finalizarea unei bariere verzi de 3.046 de kilometri care înconjoară complet deșertul. Ultimul segment, lung de aproximativ 285 de kilometri, a fost completat prin plantarea unor specii rezistente la condițiile extreme, precum plopul de deșert, saxaulul și tamariscul.
Bariera are rolul de a stabiliza nisipurile, de a reduce efectele vânturilor puternice și de a proteja oazele, terenurile agricole și comunitățile din apropiere. În paralel, autoritățile continuă să instaleze structuri de fixare a nisipului, inclusiv plase și grilaje realizate din paie sau alte materiale.
Rezultatele programului chinezesc sunt vizibile și la scară națională. Potrivit datelor prezentate de autoritățile chineze în aprilie 2026, aproximativ 53% din terenurile degradate care pot fi reabilitate au ajuns sub o formă eficientă de gestionare. China susține, de asemenea, că a contribuit cu aproximativ un sfert din noile suprafețe verzi înregistrate la nivel mondial în ultimii ani.
Un studiu publicat în februarie 2026 în revista Scientific Reports, care a analizat evoluția ecosistemelor din perioada 1985-2024, a identificat îmbunătățiri generale ale conservării solului, controlului eroziunii eoliene și funcționării ecosistemelor în regiunile vizate de program.
Totuși, specialiștii atrag atenția că lupta nu este încheiată. Unele plantații sunt afectate de secetă, iar lipsa apei reprezintă o problemă importantă în zonele aride. Pentru ca rezultatele să fie menținute, speciile plantate și tehnicile folosite trebuie adaptate la resursele naturale disponibile.
De la China la Africa: același obiectiv, un proiect de 7.000 de kilometri
Experiența acumulată de China în combaterea deșertificării a început să fie folosită și în alte regiuni ale lumii. Unul dintre cele mai importante exemple este Africa, unde statele din regiunea Sahel încearcă să limiteze extinderea Saharei și să refacă terenurile afectate de degradarea solului.
Inițiativa africană Marele Zid Verde a fost lansată în 2007, sub coordonarea Uniunii Africane, după ce 11 state au convenit să colaboreze pentru refacerea ecosistemelor din regiunea Sahel. Proiectul urmărește construirea unei bariere ecologice de aproximativ 7.000 de kilometri, care să traverseze continentul de la vest la est, de-a lungul marginii sudice a Saharei.
Spre deosebire de imaginea unei păduri continue, proiectul african presupune refacerea unor peisaje degradate, plantarea de arbori și arbuști, regenerarea pășunilor, conservarea apei și dezvoltarea agriculturii în comunitățile afectate.
Mauritania este una dintre țările implicate în această inițiativă și un exemplu important al cooperării cu China. Colaborarea dintre cele două state a început în 2017, când Institutul de Ecologie și Geografie din Xinjiang, parte a Academiei Chineze de Științe, a încheiat un acord pentru schimb de experiență și dezvoltarea unor soluții de combatere a deșertificării.
De atunci, specialiștii chinezi au contribuit la stabilizarea unor suprafețe nisipoase, la instruirea personalului local și la introducerea unor tehnologii pentru monitorizarea mediului și fixarea dunelor.
Potrivit ministrului mediului din Mauritania, citat de agenția Xinhua în iunie 2025, proiectul de cooperare chino-mauritaniană reușise deja să stabilizeze 100 de hectare de teren nisipos. Dintre acestea, patru hectare fuseseră transformate în oaze utilizabile în mod sustenabil. Totodată, 45 de tehnicieni locali beneficiaseră de instruire, iar proiectul crease direct 120 de locuri de muncă.
Un nou acord a prevăzut dezvoltarea unui proiect de împădurire pe o suprafață de 10.000 de hectare, marcând extinderea cooperării dintre cele două țări.
Irigații inteligente și energie solară în lupta cu Sahara
Imaginile realizate în septembrie 2026 în regiunea Trarza, din Mauritania, arată cum sunt aplicate în practică unele dintre tehnologiile dezvoltate în China.
La parcul tehnologic China-Africa Green Technology Park, specialiștii cultivă puieți și plante rezistente la secetă, inclusiv moringa, o specie cu utilizări alimentare și economice. Scopul este ca refacerea vegetației să fie însoțită de oportunități agricole pentru comunitățile locale.
Una dintre cele mai importante provocări este apa. Într-o regiune în care precipitațiile sunt reduse, fiecare resursă trebuie utilizată cât mai eficient. De aceea, parcul folosește sisteme inteligente de irigare, care controlează cantitatea de apă furnizată plantelor, precum și pompe alimentate cu energie solară.
Potrivit datelor prezentate de ministrul mediului din Mauritania în 2025, rata de supraviețuire a răsadurilor din parcul tehnologic depășise 90%, cu ajutorul sistemelor de irigare solară furnizate de China.
O altă tehnologie testată în apropiere de capitala Nouakchott este fixarea nisipului cu ajutorul unor plase din nailon. Acestea formează structuri care reduc deplasarea nisipului sub acțiunea vântului și ajută la stabilizarea terenului. Metoda este inspirată din tehnicile utilizate în regiunile deșertice din China.
În imagini realizate în septembrie 2026, un oficial al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile din Mauritania inspectează unul dintre amplasamentele-pilot unde este utilizată această tehnologie. În apropiere se află și perdele forestiere dezvoltate în cadrul inițiativei africane Marele Zid Verde.
Poate fi repetat succesul Chinei în Africa?
Transferul de tehnologie reprezintă o oportunitate importantă pentru statele africane, dar experiența Chinei nu poate fi copiată în întregime. Condițiile climatice, tipurile de sol și resursele de apă diferă de la o regiune la alta, iar plantele care supraviețuiesc în deșerturile din Asia nu sunt neapărat potrivite pentru Sahel.
De aceea, proiectele trebuie adaptate la speciile locale și la nevoile comunităților. Specialiștii avertizează că plantarea arborilor în zone cu resurse limitate de apă poate deveni contraproductivă dacă nu este însoțită de o gestionare atentă a resurselor naturale.
Marele Zid Verde al Chinei și inițiativa africană au însă un obiectiv comun: protejarea terenurilor, reducerea degradării solului și crearea unor condiții mai bune pentru populațiile care trăiesc în apropierea deșerturilor.
După aproape cinci decenii de la lansarea programului chinezesc, experiența acumulată în lupta cu nisipurile este folosită acum la mii de kilometri distanță. În Mauritania, pompe solare, sisteme inteligente de irigare, puieți rezistenți la secetă și bariere împotriva nisipului arată cum ar putea arăta următoarea etapă a acestei lupte.