România a avut unul dintre cele mai mici salarii medii anuale ajustate pentru angajații cu normă întreagă din Uniunea Europeană în 2025, potrivit datelor publicate vineri de Eurostat. Salariul mediu anual în România a fost de 20.818 euro, în creștere față de 19.397 de euro în 2024.
România s-a clasat pe locul al patrulea în rândul statelor membre cu cele mai mici salarii medii anuale ajustate. Niveluri mai reduse au fost înregistrate în Bulgaria, cu 16.200 de euro, Grecia, cu 18.800 de euro, și Ungaria, cu 20.100 de euro.
La nivelul Uniunii Europene, salariul mediu anual ajustat pentru angajații cu normă întreagă a ajuns la 41.500 de euro în 2025, comparativ cu 39.800 de euro în 2024. Creșterea anuală a fost de 4,3%.
Cele mai mari salarii medii au fost înregistrate în Luxemburg, cu 85.600 de euro, Danemarca, cu 73.500 de euro, și Irlanda, cu 64.400 de euro. Datele Eurostat evidențiază diferențele semnificative dintre statele membre în ceea ce privește nivelul salariilor medii.
Diferența dintre România și Luxemburg este semnificativă: salariul mediu anual al unui angajat român, de 20.818 euro, echivalează cu veniturile pe care un angajat din Luxemburg le obține în aproximativ trei luni. Cu alte cuvinte, ceea ce câștigă un luxemburghez într-un trimestru ajunge pentru un angajat din România pentru un an întreg de muncă.
Foto: Eurostat
De asemenea, în termeni nominali, Luxemburg are cel mai mare salariu minim brut lunar din Europa în iulie 2026, de 2.771 de euro. În interiorul UE, salariul minim este cel mai mic în Bulgaria, la 620 de euro. Dacă includem și țările candidate la aderare, Ucraina are cel mai mic salariu minim, de 169 de euro.
În 15 țări, salariul minim brut lunar este sub 1.000 de euro, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate dintre țările pentru care există date se încadrează în această grupă. Șapte dintre ele sunt însă țări candidate la aderare.
În ianuarie 2026, salariul minim brut din România era de 795 euro, ceea ce plasa țara noastră pe locul 20 din 29 în clasamentul bazat strict pe sume nominale. Însă situația se schimbă semnificativ atunci când se ține cont de puterea de cumpărare (PPS), care reflectă ce poate cumpăra efectiv un angajat cu acel salariu în propria țară.