Singurul loc din lume unde cresc natural trandafiri negri este un oraș pe jumătate scufundat, la câteva ore distanță de România

În timp ce iau prânzul cu shabout la grătar, un crap de apă dulce specific zonei, într-unul dintre restaurantele plutitoare din Halfeti, vizitatorii se pot întreba cum arăta viața pe străzile orașului înainte ca acestea să dispară sub apele Eufratului.

Astăzi, o parte din vechiul Halfeti se află la câțiva metri sub suprafața apei. Casele de piatră, magazinele și o parte importantă dintr-o moschee veche de aproape două secole au fost înghițite de apă, după construirea unui baraj uriaș.

Halfeti se află în provincia Şanlıurfa, în sud-estul Turciei, pe malul Eufratului, relativ aproape de zona în care râul își are originea.

În anul 2000, două orașe și 10 sate mai mici au fost complet inundate în urma construirii barajului Birecik, o construcție cu o înălțime de aproximativ 61 de metri și o lățime de circa 2,4 kilometri. Peste 6.000 de localnici au fost nevoiți să se mute.

Aproximativ 40% din Halfeti a fost acoperit de apă. Înainte de construirea barajului, localitatea avea în jur de 2.600 de locuitori.

Multe dintre casele de piatră, magazinele și o parte semnificativă din Moscheea Centrală (Merkez Camii) din „orașul vechi” au dispărut sub apă. Unele locuințe aflate la altitudini mai mari au fost însă salvate, iar numeroși localnici continuă să trăiască și astăzi în partea orașului aflată deasupra nivelului apei.

Un oraș sacrificat pentru energie și agricultură

Barajul Birecik a fost unul dintre mai multe baraje construite de-a lungul râurilor Eufrat și Tigru, în cadrul eforturilor de dezvoltare a regiunii Anatoliei de sud-est.

Hidrocentrala produce aproximativ 2.500 GWh de electricitate pe an, suficient pentru alimentarea a aproape un milion de gospodării din Turcia.

Rezervorul format în urma construcției are o suprafață de aproximativ 52 de kilometri pătrați și a fost proiectat pentru irigarea a 70.000 de hectare de teren agricol.

În ciuda acestor beneficii, proiectul a fost primit cu reacții mixte de către localnici.

„Desigur, nu este ușor, pentru că multe cimitire, multe case au rămas sub apă”, declara Erhan Yildirim, cercetător local, istoric și ghid profesionist, în 2025, pentru CNN. „Nu poți aduce cultura înapoi; cultura rămâne sub apă.”

Pentru localnici, schimbarea nu a însemnat doar pierderea unor clădiri. A însemnat dispariția unei părți din orașul în care trăiseră generații întregi.

Muslum Karaman, un operator local de ambarcațiuni, spune că „oamenii din Halfeti își câștigau existența din creșterea animalelor și agricultură” - localitatea fiind cunoscută cândva și pentru producția de fistic.

„Acum s-a schimbat complet, orientându-se către turism”, continuă el, adăugând că mulți localnici au acceptat transformarea, transformându-și „casele în restaurante și cafenele de tip boutique”, într-o încercare de a-și îmbunătăți calitatea generală a vieții.

Orașul scufundat a devenit atracție turistică

Astăzi, vizitatorii vin în Halfeti pentru a vedea cu ochii lor ceea ce a rămas din vechiul oraș.

Pot explora arhitectura scufundată cu barca, cu skijetul sau chiar cu flyboardul. Scufundările au devenit, de asemenea, o activitate populară.

Interesul pentru scufundările în Halfeti a crescut inclusiv datorită lui Şahika Ercümen, o campioană turcă la scufundări în apnee care deține recorduri mondiale. În 2020, aceasta s-a scufundat în zona orașului pentru a atrage atenția asupra poluării cu plastic.

„Simți istoria”, spune Yildirim, descriind numeroasele specii de pești de râu și vasta rețea de peșteri naturale din calcar care se află chiar sub suprafața apei.

Peisajul este neobișnuit: deasupra apei se află orașul turistic de astăzi, în timp ce sub apă se află fragmente din localitatea care a existat înainte de construirea barajului.

Trandafirii „negri” din Halfeti

Viața nu există doar sub apă. Halfeti este la fel de cunoscut pentru trandafirii săi „negri”, cultivați în jurul localității, pe malurile Eufratului.

Trandafirul negru de Halfeti, cunoscut sub numele de «Karagül», este soiul «Louis XIV», întâlnit în diverse surse sub denumirile botanice Rosa chinensis cv. Louis XIV și Rosa odorata cv. Louis XIV.

Legenda spune că Halfeti este singurul loc din lume unde acești trandafiri înfloresc cu adevărat negri.

„Dacă cultivi trandafirul negru în orice alt loc, nu îți va da niciodată aceeași culoare”, susține Yildirim.

Există însă o explicație științifică mai puțin misterioasă.

Experții spun că florile nu sunt de fapt negre în sensul strict al cuvântului, ci au o nuanță de roșu extrem de închis.

„Nu cred că vreo floare așa-zis neagră este cu adevărat neagră”, spune Michael Marriott, un expert în trandafiri recunoscut la nivel internațional.

El explică însă că anumite nuanțe de purpuriu sau roșu foarte închis pot părea negre, în special atunci când bobocul este încă închis. Pe măsură ce floarea se deschide, culoarea devine mai deschisă.

În plus, cu cât petalele trandafirului sunt mai închise la culoare, cu atât este mai probabil ca acestea să fie afectate de soare. În regiunile însorite, florile pot avea astfel o culoare și mai închisă.

Guy Barter, horticultor-șef al Royal Horticultural Society din Marea Britanie, este de acord.

„Trandafirii negri și florile negre în general sunt rareori de un negru pur, ci mai degrabă de un maro foarte închis sau, în acest caz, de un roșu foarte, foarte închis”, spune el.

Internetul i-a acuzat uneori pe localnici că trandafirii „negri” din Halfeti sunt falși. Barter recomandă însă prudență înainte ca această caracterizare să fie acceptată.

„Florile de un maro închis sau roșu închis sunt suficient de negre în toate scopurile practice și doar oamenii foarte pretențioși s-ar plânge de niște flori atât de frumoase și intrigante”, spune horticultorul.

De ce sunt trandafirii atât de închiși la culoare?

Culoarea neobișnuită este considerată legată de condițiile speciale ale solului din Halfeti.

Majoritatea trandafirilor sunt altoiți pe portaltoi obișnuiți, care preferă un echilibru neutru între aciditate și alcalinitate.

Marriott spune însă că este posibil ca fermierii din Halfeti să folosească rădăcinile originale ale trandafirilor. Acestea ar putea supraviețui mai bine în condiții de sol acid, ceea ce ar putea contribui la închiderea culorii petalelor.

„Trebuie să se datoreze condițiilor climatice de aici”, spune Birsen Aşağı, care lucrează la Floating Gift Shop, un magazin ce comercializează produse inspirate de trandafirii negri.

Localnicii au transformat floarea într-un adevărat brand al orașului. Din trandafirii cu nuanțe foarte închise sunt realizate produse precum înghețată, săpunuri și ceaiuri.

Atracția a depășit însă granițele Turciei. Branduri internaționale au profitat de popularitatea florii, iar parfumeria britanică Penhaligon's și-a numit chiar unul dintre parfumurile sale inspirate de trandafirul negru „Halfeti”.

Legenda tragică a trandafirului negru

În jurul florii s-au construit și mai multe legende locale.

Aşağı povestește despre Adir, un arhitect local renumit despre care se spune că a construit moscheea orașului.

Nepoata sa, Vartuhi, ar fi cultivat cei mai frumoși trandafiri din regiune. Tânăra s-a îndrăgostit de un băiat orfan de peste râu, pe nume Firat. Dragostea lor a fost însă interzisă de bunicul fetei. Devastați, cei doi s-au aruncat împreună în Eufrat și s-au înecat. Potrivit legendei, din acea zi, fiecare trandafir din Halfeti a început să înflorească „negru”, în loc de roșu.

Yildirim spune o altă poveste.

În legenda sa, trandafirul negru îi aparținea Diavolului. Acesta, furios după uciderea unei fete nevinovate, ar fi decis că floarea va înflori doar în locul în care fata a murit. De atunci, trandafirul ar fi rămas un simbol al tristeții, răzbunării și iubirii tragice.

Istorie pe apă

Halfeti nu este doar despre case scufundate și trandafiri cu o culoare neobișnuită.

Vizitatorii pot face o excursie de aproximativ o oră cu barca pe Eufrat până la fortăreața Rumkale, un sit antic care reflectă istoria complexă și adesea turbulentă a regiunii.

Din barcă, fundațiile fortăreței pot fi văzute spectaculos, ridicându-se deasupra râului.

Acestea datează, potrivit unor surse, din perioada Imperiului Bizantin, din secolele al V-lea și al VI-lea d.Hr., deși există și indicii că pe acest loc ar fi putut exista structuri mai vechi.

La pas, vizitatorii pot descoperi rămășițele fortificațiilor armenești construite în secolele al XII-lea și al XIII-lea.

În acea perioadă, Rumkale a devenit reședința Catholicosului, liderul spiritual al Bisericii Armene.

Fortăreața a fost cucerită ulterior de mameluci, o puternică clasă militară islamică, în anul 1292, înainte de a ajunge sub controlul Imperiului Otoman, peste mai bine de două secole.

Arhitectura impresionantă a Rumkale este astăzi o mărturie vizibilă a istoriei stratificate, complexe și adesea sângeroase a regiunii - o istorie care și-a pus amprenta asupra religiei și culturii locale.

Halfeti, oraș „lent”

În 2013, Halfeti a fost inclus în rețeaua Cittaslow, cunoscută drept rețeaua „orașelor lente”.

Distincția recunoaște angajamentul localității față de o calitate ridicată a vieții, prin păstrarea culturii și tradițiilor locale.

Într-un loc în care o parte din oraș se află sub apă, trecutul este imposibil de separat de viața de zi cu zi.

„Oamenii din Halfeti simt o legătură profundă cu istoria bogată a orașului lor”, spune Yildirim.

Astăzi, această istorie a devenit și principala atracție turistică a localității: străzi dispărute sub apă, clădiri vechi, fortărețe, peșteri, Eufratul și faimoșii trandafiri cu aspect aproape negru se întâlnesc într-unul dintre cele mai neobișnuite peisaje din sud-estul Turciei.

Cum se ajunge din România în Halfeti

Halfeti nu are aeroport propriu, astfel că o călătorie din România presupune combinarea unui zbor către unul dintre aeroporturile din regiune cu transportul aeroport până în Halfeti sunt aproximativ 80 de kilometri pe șosea, iar deplasarea cu mașina durează în jur de o oră.

De la aeroport se poate merge spre centrul orașului Şanlıurfa, iar de acolo există conexiuni către Halfeti cu microbuzul sauză o mașină, traseul este mai simplu. De la Şanlıurfa până la Halfeti, sursele turistice indică aproximativ 100 Gaziantep este o bază foarte practică pentru vizitarea Halfeti, deoarece aeroportul este mai aproape de localitate. De acolo, ultima parte a călat coexistă: un oraș vechi aflat sub apele unui râu și o floare aproape neagră care continuă să crească deasupra lui rutier.

Una dintre variantele practice este zborul către Gaziantep Oğuzeli Airport (GZT), cel mai apropiat aeroport important de Halfeti. De la aeroport până în Halfeti sunt aproximativ 80 de kilometri pe șosea, iar deplasarea cu mașina durează în jur de o oră și 20–30 de minute, în funcție de traseu și trafic.

O altă variantă este Şanlıurfa GAP Airport (GNY). De la aeroport se poate merge spre centrul orașului Şanlıurfa, iar de acolo există conexiuni către Halfeti cu microbuzul sau mașina. Distanța și durata pot varia în funcție de punctul exact de plecare și de traseu.

Pentru cei care închiriază o mașină, traseul este mai simplu. De la Şanlıurfa până la Halfeti, sursele turistice indică aproximativ 100–145 de kilometri, în funcție de traseul ales, iar călătoria durează aproximativ două ore.

Pentru un turist care pleacă din România, Gaziantep este o bază foarte practică pentru vizitarea Halfeti, deoarece aeroportul este mai aproape de localitate. De acolo, ultima parte a călătoriei poate fi făcută cu o mașină închiriată, transfer privat sau taxi.

Merită însă verificat traseul și programul transportului înainte de plecare, deoarece conexiunile regionale și timpul de călătorie pot varia.

Halfeti este, în cele din urmă, un loc în care două imagini aparent imposibil de asociat coexistă: un oraș vechi aflat sub apele unui râu și o floare aproape neagră care continuă să crească deasupra lui.