La câteva săptămâni după ce protestele xenofobe au alungat mii de muncitori migranți din Africa de Sud, rânduri de mașini de cusut au rămas nefuncționale la o fabrică de îmbrăcăminte din Newcastle, un centru de producție din provincia estică KwaZulu-Natal. Campania condusă de grupul anti-imigrație din martie a urmărit să elibereze locuri de muncă pentru sud-africani, dintre care o treime sunt șomeri. Însă producătorii locali se chinuie să ocupe posturile vacante, scrie Reuters.
Reuters a vizitat trei fabrici la sfârșitul lunii iulie, ai căror proprietari au declarat că au pierdut între 12% și 19% din forța de muncă în timpul protestelor. Unii muncitori aveau puține abilități de cusut, au spus proprietarii, în timp ce puțini localnici erau dispuși să accepte locurile de muncă prost plătite.
„Oamenii nu vor să lucreze în fabrici”, a spus Mpho Nkosi, un administrator sud-african în vârstă de 29 de ani, care lucrează la una dintre firme.
Analiștii spun că migranții lucrează de obicei în sectoare neatractive pentru localnici. Nu este clar cât de răspândită ar putea fi actuala lipsă de forță de muncă, dar au existat și rapoarte despre locuri de muncă neocupate în câmpurile de trestie de zahăr.
Un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Ocuparea Forței de Muncă a declarat că nu este la curent cu deficitul de forță de muncă și a sfătuit angajatorii să solicite asistența departamentului pentru recrutare.
Lunile de proteste anti-imigranți și atacuri ale grupărilor de justiție au culminat cu termenul limită de 30 iunie, declarat în martie pentru plecarea migranților fără acte, determinându-i pe mulți să fugă.
Grupul susține că imigranții sunt de vină pentru problemele economice ale Africii de Sud, în special pentru șomajul ridicat, deși cercetătorii contestă acest lucru. Grupul susține că angajatorii preferă străinii care acceptă salarii mai mici.
Proprietarii de fabrici spun că angajează în mare parte sud-africani, în timp ce sunt necesari și unii muncitori calificați din țările vecine, Eswatini și Lesotho, pentru experiența lor în sectorul confecțiilor.
„Nu putem înlocui imediat aceste competențe”, a declarat Alex Liu, proprietarul unei fabrici din Newcastle.
Un alt proprietar de fabrică, Ronghua Yan, a început un curs de formare pentru șapte angajați locali după ce a pierdut aproximativ 40 de lucrători străini în iunie.
„Constrângerile financiare nu îmi permit să ofer mai multă instruire”, a spus el.
Sindicatul Lucrătorilor din Îmbrăcăminte și Textile din Africa de Sud estimează că 15% din forța de muncă din industria textilă din Newcastle, care numără 15.000 de angajați, a părăsit locul de muncă în timpul protestelor.
Reprezentantul sindical, Siyabonga Ntombela, a contestat ideea unei lipse de competențe și a declarat că locurile de muncă nu sunt ocupate deoarece salariile sunt prea mici pentru sud-africani.
„Avem o mulțime de mecanici calificați în Africa de Sud”, a spus el, adăugând că și costurile de navetă i-au descurajat pe lucrătorii sud-africani, în timp ce în unele fabrici muncitori migranți locuiau în apropierea locului de muncă.
Siphelele Ngidi, cercetător pe piața muncii, a declarat că atragerea sud-africanilor către locuri de muncă în industria prelucrătoare ar necesita un impuls guvernamental pentru revitalizarea sectorului.
„Nu este vorba doar de salariu, ci și de condițiile de muncă și de posibilitatea de ascensiune socială”, a spus el.
Salarii mici și comenzi puține
Majoritatea fabricilor de confecții din Newcastle sunt deținute de cetățeni chinezi care se află în Africa de Sud de zeci de ani. Aceștia produc îmbrăcăminte pentru comercianții autohtoni, într-o industrie pe care guvernul a susținut-o pentru a reduce dependența de importuri, iar acest lucru este vital pentru economia orașului Newcastle.
Însă, de obicei, muncitorii sunt plătiți la bucată lucrată, ceea ce înseamnă că doar cei mai productivi ar putea câștiga salariul minim național de 30,23 de ranzi (1,83 dolari) pe oră. Mulți câștigă mai puțin.
Proprietarii de fabrici au declarat pentru Reuters că nu își permit să majoreze salariile, deoarece comercianții cu amănuntul plătesc puțin pentru hainele lor. O pereche de blugi costă 11,50 ranzi, în timp ce un tricou poate ajunge la mai puțin de jumătate din această sumă.
Industria a suferit un regres în februarie, când inspecțiile guvernamentale au descoperit practici ilegale de muncă în unele fabrici.
Liu a spus că majoritatea fabricilor au pierdut comenzi ca urmare a acestui fapt, subliniind că nu toate sunt la fel de vinovate. Deși acest lucru a redus urgența înlocuirii muncitorilor care au plecat, impactul combinat ar putea împinge unele fabrici la limită, determinând mai mulți sud-africani să-și piardă locurile de muncă.
Liu a declarat că afacerea sa funcționează în pierdere și că intenționează să reevalueze, până în decembrie, decidia de a închide fabrica.
„În acest moment, toată lumea așteaptă și vede. Cred că există posibilitatea să vedem o mulțime de închideri în lunile următoare”, a spus el.
Ce s-a întâmplat
O adevărată vânătoare de oameni s-a declanșat în mai multe zone din Africa de Sud. Grupuri înarmate cu macete, bâte, biciuri și topoare au mers din ușă în ușă, i-au scos pe cetățenii străini din locuințe și i-au obligat să plece. Sute de oameni au fugit în munți și în tufișuri sau s-au adăpostit în moschei și săli comunitare, de teamă că vor fi bătuți sau chiar uciși,
Atacurile i-au vizat, în special, pe migranții din Mozambic, Malawi, Zimbabwe, Zambia, Nigeria și Ghana. Mulți dintre ei locuiau și munceau legal în Africa de Sud de ani întregi, însă spun că agresorii nu fac nicio diferență între persoanele cu acte și cele fără documente.
Guvernul Africii de Sud a anunțat că peste 53.000 de cetățeni străini au fost deportați sau repatriați în cele cinci săptămâni de când a lansat campania de „gestionare a migrației”.
Protestatarii au cerut controale mai stricte la granițe și deportări în masă. Aceștia dau vina pe migranți pentru rata uriașă a șomajului, pentru infracționalitatea în creștere și colapsul serviciilor publice.
