Răsturnare de situaţie în cazul Madonei de la Trevignano despre care se spunea că plânge cu lacrimi de sânge. Ce arată analizele

Au fost finalizate teste de laborator realizate pe urmele de sânge găsite pe una dintre statuetele Madonei din Trevignano ridicată de la autointitulata clarvăzătoare Gisella Cardia, cercetată pentru fraudă.

Este vorba despre sânge uman și feminin, cel găsit pe chipul Madonei din Trevignano. Certitudinea vine din ultimele analize dispuse de Parchetul Civitavecchia care a anchetat-o ​​pe vizionara Gisella Cardia pentru fraudă.

Prin urmare, nu ar exista aspecte supranaturale în jurul presupuselor lacrimi de sînge, pe care în schimb autointitulata clarvăzătoare a descris-o adepților săi drept un miracol. Și ipoteza că acel lichid roșu ar fi fost de fapt sânge de porc, idee care a circulat inițial, este de asemenea infirmată, relatează Corriere della Sera. 

Este vorba cu certitudine absolută, susţin geneticienii desemnați de anchetatori, despre sângele unei persoane, mai precis al unei femei. Aceste rezultate o implică astfel direct pe vizionară, care a fost deja supusă unor teste ADN pentru a se constata compatibilitatea profilului ei cu urmele găsite pe obrajii statuii.

Povestea Madonei de la Trevignano a devenit faimoasă, în ultimii ani a făcut înconjurul Italiei și nu numai. Gisella Cardia, întorcându-se dintr-o excursie la Medjugorje, loc mistic, devenit celebru în lume pentru că în1981, șase copii au povestit că li se arăta Fecioara Maria, a fost convinsă la rândul ei că a văzut-o pe Madona plângând și de atunci a organizat adunări şi pelerinaje din ce în ce mai populare pe dealul Trevignano, la marginea Romei, unde sute de credincioși, în fiecare zi de 3 ale lunii, veneau să se roage la Fecioara Maria, a cărei statuie se afla într-o vitrină cu marginile de culoare albastru deschis. 

Pe măsură ce numărul polemicilor și al plângerilor a crescut, instituțiile statului, Biserica și, în final, Parchetul au luat măsuri. Primăria localităţii, tot din cauza dificultăților organizatorice pe care s-a văzut nevoită să le înfrunte, a interzis întâlnirile, angajându-se într-o bătălie la tribunal, care în final a fost câștigată. Adunările au continuat să aibă loc, însă într-un loc privat.