Un fermier japonez și-a transformat grădina într-un adevărat covor de flori roz și o declarație de dragoste, după ce soția sa și-a pierdut vederea din cauza complicațiilor provocate de diabet. Nu a făcut-o pentru faimă sau pentru a atrage turiști, ci din dorința de a-i reda femeii iubite bucuria de a ieși din casă, de a simți parfumul florilor și de a avea din nou oameni în jurul ei.
Într-un mic oraș din Japonia, un gest simplu, dar dus la îndeplinire cu o răbdare extraordinară, a transformat suferința într-un loc care avea să atragă mii de vizitatori.
Povestea lui Toshiyuki Kuroki și a soției sale, Yasuko, demonstrează că iubirea nu înseamnă doar promisiuni rostite la începutul unei căsnicii, ci și puterea de a găsi soluții atunci când viața se schimbă radical.
› Vezi galeria foto ‹
O veste care le-a schimbat viața
Toshiyuki și Yasuko Kuroki erau căsătoriți de aproximativ 30 de ani și își construiseră împreună viața la o fermă de vaci din Shintomi, în prefectura Miyazaki, Japonia. Munca le ocupa mare parte din zile, însă cei doi aveau planuri pentru perioada de după pensionare: își doreau să călătorească prin țară și să se bucure, în sfârșit, de timpul petrecut împreună.
Planurile lor au fost însă date peste cap atunci când Yasuko și-a pierdut vederea în urma unor complicații asociate diabetului. Pierderea vederii s-a produs într-un interval foarte scurt, iar schimbarea a fost devastatoare pentru femeie.
Dintr-odată, lucrurile pe care și le imaginase pentru anii de pensionare nu mai păreau posibile. Yasuko a început să se retragă din viața socială, petrecea mult timp în casă și evita contactul cu ceilalți. Pentru soțul ei, era dureros să o vadă cum își pierde treptat dorința de a ieși și de a se bucura de lumea din jur.
Toshiyuki a înțeles că nu putea schimba ceea ce i se întâmplase soției sale, dar putea încerca să-i facă viața mai frumoasă.
Ideea care a prins rădăcini din iubire
Soluția a venit dintr-un loc neașteptat: propria grădină.
Bărbatul a observat că florile roz de shibazakura (n.r. Phlox subulata, cunoscută în română și ca brumărele târâtoare sau flox târâtor), atrăgeau atenția oamenilor care treceau prin apropierea casei. Florile formau pete de culoare spectaculoase, iar parfumul lor delicat putea fi simțit chiar și de cineva care nu le mai putea vedea.
Atunci i-a venit o idee. Dacă ar planta mult mai multe flori, poate că oamenii ar veni să le admire. Iar dacă oamenii ar veni, Yasuko ar avea ocazia să vorbească din nou cu ei, să primească vizitatori și să nu se mai simtă atât de izolată.
Era un plan neobișnuit, dar pornit dintr-o grijă profundă. Toshiyuki nu încerca să-i ofere soției sale o grădină pe care să o privească, ci una de care să se poată bucura în felul ei și care să aducă lumea mai aproape de ea.
Mii de flori și zeci de ani de muncă
Pentru a-și transforma ideea în realitate, Toshiyuki a început să amenajeze terenul din jurul casei și să planteze tot mai multe flori. Munca a fost una solicitantă: a curățat terenul, a îndepărtat copaci și a pregătit pământul pentru ca plantele să se dezvolte.
Relatările despre povestea familiei Kuroki arată că primii doi ani au presupus un efort deosebit, însă grădina a continuat să crească și să se extindă de-a lungul anilor.
În peste două decenii, proprietatea s-a transformat într-un covor întins de flori roz, care acoperea o suprafață de aproximativ 4.000 de metri pătrați.
Fiecare plantă adăugată însemna mai mult decât încă o pată de culoare. Era o nouă șansă ca cineva să se oprească, să admire grădina și să intre în vorbă cu Yasuko.
Iar Toshiyuki nu uitase niciun moment motivul pentru care începuse totul: își dorea ca soția lui să simtă din nou că face parte din lume.
O grădină pe care Yasuko o putea simți, chiar dacă nu o mai putea vedea
Poate cel mai emoționant detaliu al acestei povești este că florile nu au fost plantate exclusiv pentru frumusețea lor.
Yasuko nu mai putea vedea întinderea roz care se forma în jurul casei, însă putea simți parfumul florilor și putea petrece timp afară. În plus, grădina a început să atragă tot mai mulți oameni, interesați atât de peisaj, cât și de povestea din spatele lui.
Pentru o femeie care ajunsese să evite întâlnirile și să petreacă mult timp în casă, aceste vizite puteau însemna conversații, companie și ocazia de a relua legătura cu ceilalți.
Toshiyuki nu putea să-i redea vederea, dar a găsit o modalitate de a-i oferi alte experiențe și de a-i aduce bucurie în viața de zi cu zi. A înțeles că frumusețea unei grădini nu stă doar în ceea ce vezi, ci și în ceea ce simți și în oamenii pe care îi aduce împreună.
Dintr-un gest intim, o poveste cunoscută în întreaga lume
Cu timpul, grădina familiei Kuroki a devenit o atracție locală, în special primăvara, când florile înfloreau și terenul căpăta aspectul unui imens covor roz. Mii de persoane au ajuns să viziteze locul, iar povestea soților a fost preluată de publicații din mai multe țări.
Potrivit Daily Mail, în perioadele de înflorire, grădina atrăgea un număr impresionant de vizitatori. Oamenii veneau să admire florile, dar și să afle povestea bărbatului care muncise ani la rând pentru a-și ajuta soția să nu se mai simtă singură.
Totuși, grădina nu a rămas deschisă publicului la nesfârșit. Întreținerea ei a devenit tot mai dificilă pe măsură ce Toshiyuki a înaintat în vârstă, iar anul 2017 a fost consemnat drept ultimul sezon în care proprietatea a fost deschisă publicului în mod organizat.
Chiar dacă vizitele s-au încheiat, povestea celor doi a continuat să circule în întreaga lume. Pentru mulți, grădina a rămas o dovadă că un gest făcut din iubire poate depăși cu mult intenția inițială și poate inspira oameni pe care autorii lui nu îi vor întâlni niciodată.
