Valorificarea potențialului satelitului natural al Pământului în scopuri economice e o idee promovată intens de susținătorii explorării spațiale. Spațiul cislunar, adică regiunea care se întinde de la Pământ până la Lună, atrage tot mai multă atenție pe măsură ce din ce în ce mai multe companii spațiale își îndreaptă atenția spre cel mai apropiat vecin cosmic al Terrei. De ce este nevoie ca o economie pe Lună să devină realitate? Și, având în vedere ultimele evoluții de pe Pământ, ne îndreptăm spre o zonă cislunară fără tarife? Experții citați de space.com spun că e nevoie de enorm de multă muncă în primul rând pentru a crea infrastructura necesară susținerii unei economii pe Lună. Există însă câteva idei privind primii pași care ar trebui făcuți.
Alimentarea cu energie care să permită operațiuni zi și noapte pe Lună – adică echipamente lunare de tip „plug-in and play” – este esențială dacă omenirea dorește să dezvolte o economie cislunară reală și nu doar să aspire la una.
Pământenii trebuie să fie dispuși să plătească dacă vor ca Luna să le aducă bani
Subiectul a fost discutat pe larg la cea de-a 40-a ediție a Space Symposium, organizată de Space Foundation între 7 și 10 aprilie în Colorado Springs.
„Nu văd un sistem solar interior în care să nu dezvoltăm semnificativ Luna dacă vrem să mergem mai departe. Baza unei economii trebuie să fie ceva pentru care oamenii de pe Pământ sunt dispuși să plătească”, a declarat Rob Chambers, director de strategie pentru explorare la Lockheed Martin.
Lockheed Martin privește vizionar spre construcția de clădiri ca prim pas spre o infrastructură lunară. De pildă, compania estimează că, până în 2044, Luna ar putea găzdui infrastructură internațională de cercetare și activități comerciale, transformându-i suprafața sterilă într-un ecosistem locuibil.
E nevoie însă de multă energie pentru a construi orice pe Lună.
„Ne concentrăm pe apă și, prin urmare, pe combustibili precum hidrogenul și oxigenul, ca produs-cheie pentru economie”, a spus Timothy Cichan, arhitect pentru explorare spațială la Lockheed Martin.
„Principalul lucru este energia... multă energie”, a adăugat el, precum și mobilitatea necesară pentru a extrage gheața de apă din craterele permanent umbrite ale polilor lunari.
O altă provocare e depășirea provocărilor unui climat diferit de cel al Pământului.
„Chiar și în timpul nopții lunare, temperaturile sunt aproape la fel de scăzute ca în regiunile umbrite. Trebuie să învățăm să gestionăm trecerile între aceste extreme termice și să fim confortabili lucrând în întuneric pentru a putea fi productivi ziua”, a explicat arhitectul pentru explorare spațială.
Deci, cum proiectezi echipamente pentru Lună: pentru frig sau pentru căldură?
„Trebuie să proiectezi pentru ambele. Dacă ai toată energia de care ai nevoie – să zicem sute de kilowați – poți optimiza pentru altceva decât doar supraviețuire,” a spus Chambers.
Dacă zona în care vrei să trăiești are sub 85% lumină solară continuă, spune el, „trebuie să treci la fuziune nucleară. Nu sunt multe locuri pe Lună cu o astfel de expunere solară. Asta înseamnă că trebuie să te obișnuiești cu energia nucleară. Și odată ce faci asta, lumea e a ta.”
Un nou tip de economie
Arhitectul pentru explorare spațială Timothy Cichan a evidențiat și programul Artemis al NASA, care urmărește stabilirea unei prezențe umane permanente pe Lună, precum și inițiativa CLPS (Commercial Lunar Payload Services), prin care NASA finanțează experimente lunare transportate de nave comerciale.
„NASA se asigură că putem evolua spre o economie reală. Nimeni nu a demonstrat încă un model de afaceri viabil, dar vrem să punem bazele unei infrastructuri comerciale. Momentan, economia lunară e în fază incipientă și depinde puternic de fondurile guvernamentale. Trebuie să fii prezent, altfel nu faci parte din conversație”, a explicat el.
Rob Chambers, director de strategie pentru explorare la Lockheed Martin, a spus că lumea capitalistă se află în fața unei „prăpăstii” în ceea ce privește economia cislunară.
„Fie va exista un semnal clar de cerere din partea guvernului, care va continua să investească miliarde și va contracta servicii – de exemplu, energie –, fie va apărea o oportunitate comercială reală, cum ar fi extragerea heliului-3 pentru reactoare de fuziune nucleară. Istoria ne arată că oamenii găsesc mereu o modalitate de a face bani, oriunde”, a spus el.
Economia lunară are în centru mineritul
Michael Nayak, manager de program la DARPA, conduce studiul LunA-10, care analizează capacitatea de infrastructură lunară pe termen de 10 ani.
„Astăzi, economia lunară are în centru mineritul. Dar pentru ca aceasta să se dezvolte, avem nevoie de megawați de energie,” a spus Nayak. El pariază că o companie de energie va fi în top 5 într-un posibil clasament „Lunar Fortune 50”.
Pe locul doi se află generarea și disiparea căldurii ca serviciu comercial, în special din cauza temperaturilor extreme de pe Lună.
„La DARPA, ne interesează riscurile mari. Una dintre primele întrebări a fost: „Cum scalăm totul?” Adică, cum trecem de la prototipuri la infrastructură industrială reală și o economie funcțională pe Lună? Energia și temperatura sunt critice. A treia întrebare: unde exact mergem pe Lună, dacă scopul este comercial? Care sunt zonele cu 'rezerve' suficient de mari încât să permită un model economic complet?”, a spus Nayak.
Jamie Porter, director al consorțiului Lunar Surface Innovation de la Johns Hopkins, a subliniat aceeași idee:„Fără energie, nu poți face nimic. Este esențială pentru progres.”
