Dungile misterioase, întunecate, care pot fi văzute în mod regulat pe suprafața marțiană sunt, cel mai probabil, formate de praf și vânt, și nu de apă, așa cum credeau oamenii de știință. Noua ipoteză aparține unei analize realizate cu ajutorul inteligenței artificiale și demontează supoziția cercetătorilor din 1976 încoace, când aceste dungi au fost observate prima dată, că ele reprezintă dovada că pe Planeta Roșie a fost cândva apă curgătoare, scrie Science Daily.
Dungile, observate pentru prima dată de-a lungul pereților craterelor și stâncilor de pe Marte de către misiunea Viking a NASA în 1976, au fost mult timp considerate de oamenii de știință drept urme lăsate de curgerea apei pe suprafața planetei, acum uscată.
Însă un algoritm de inteligență artificială programat să analizeze aceste dungi de pe versanți a formulat o ipoteză diferită: cel mai probabil sunt formate de vânt și praf, nu de apă. Constatările, publicate pe 19 mai în revista de specialitate Nature Communications, ar putea avea implicații importante pentru locurile unde oamenii vor alege să exploreze Marte și pentru zonele în care se vor căuta semne că a existat în trecutul acestei planete viață.
„Acesta este avantajul unei abordări bazate pe date masive. Ne ajută să eliminăm anumite ipoteze încă de pe orbită, înainte de a trimite nave spațiale pentru explorare”, a declarat Adomas Valantinas, coautor al studiului și cercetător în științe planetare la Universitatea Brown.
Liniile șerpuite sunt mai întunecate decât solul marțian din jur și se întind pe sute de metri în josul pantelor. O parte din aceste dungi apar regulat în perioadele mai calde ale lui Marte și apoi dispar.
Acest lucru i-a făcut pe unii oameni de știință planetari să sugereze că fluctuațiile sezoniere de temperatură ar putea provoca topirea gheții sau a apelor subterane înghețate, ori condensarea aerului umed, determinând scurgeri de apă sărată pe pereții craterelor. Dacă ar fi adevărat, aceste regiuni ar reprezenta un interes deosebit pentru viitoarele misiuni marțiene.
Pentru a investiga această ipoteză, cercetătorii din spatele studiului au programat un algoritm de învățare automată cu imagini confirmate cu astfel de dungi, apoi l-au folosit pentru a analiza 86.000 de imagini din satelit, creând o hartă cu 500.000 de astfel de formațiuni.
„Odată ce am avut această hartă globală, am putut să o comparăm cu baze de date și cataloage care includ informații despre temperatură, viteza vântului, umiditate, activitate de alunecare a rocilor și alți factori. Apoi am putut analiza corelațiile din sute de mii de cazuri pentru a înțelege mai bine condițiile în care se formează aceste structuri.”, a spus Bickel.
Analizând harta, oamenii de știință au descoperit că dungile se formează cel mai adesea în locuri unde viteza vântului și depunerile de praf sunt ridicate, ceea ce sugerează că acestea provin din straturi fine de praf care alunecă pe pante abrupte.
Alte studii au indicat dovezi tentante privind prezența apei și chiar a vieții pe Marte. Dacă aceste noi rezultate se confirmă, ele ar putea servi drept ghid pentru a distinge între pistele promițătoare ale Planetei Roșii și simplele aparențe înșelătoare.
Ştiri video recomandate
